Diminetile sunt, totusi, dezolante, desi un soare frumos mangaie acoperisurile caselor. De aici, din centru imaginea orasului pustiu e greu de suportat. Ne plac oamenii, ne plac intalnirile, suntem balcanici… Ne lipseste acel “ce” derizoriu al intalnirilor, cu care ne-am obisnuit… ne lipsesc discutiile despre cat suntem de fericiti, despre cat de departe de tara am reusit sa ajungem in concedii.

Dar nu numai asta: nu exista intalnire la care sa nu se ajunga la capitolul mancare. Fiecare se simtea dator, parca, sa etaleze emfatic, tuturor, ce a mancat in vacanta. Ce a baut. Cum s-au “sprituit”. Cat de luxos a fost hotelul la care au stat: Capri, Monaco, St.Tropez… Si, mai ales, o competititie a preturilor pe care le-au platit. Nici un muzeu, nici o galerie de arta… Oameni cu bani, totusi. Trebuia sa explodeze, cumva aceasta Lume de carton, a aeropoartelor tixite, a statiunilor pline-ochi, a boieriei exagerate. Gata cu ciocoiala, cu aruncatul de bani. Poate e o ocazie buna sa ne redescoperim tara, atat de minunata, sa nu mai facem excursii ci calatorii. Sa redescoperim locuri si oameni la care strambam din nas…

Fericita intamplare, ca anul trecut sa fi umblat in mare parte din tara, cu ocazia Caravanei Realitatea si mi-a fost rusine ca nu m-am putut gandi cata frumusete si cati oameni nemaipomeniti are tara asta, atat de greu incercata. Fiecare loc este binecuvantat, fiecare om ascunde o mica minune, dar si o drama… Am uitat sa re-descoperim toate aceste realitati. E cazul sa privim si sa descoperim minunile de langa noi.

E Duminica, vremea slujbei. Bisericile goale. Am ajuns intr-un punct in care totul e dat peste cap. Ceea ce n-au reusit aceste forme de viata care indemnau la distrugerea familiei traditionale, la casatoria si infierea copiilor de persoane de acelasi sex, si la renuntarea la sacralitatea credintei in Dumnezeu a reusit starea de urgenta. Exista in Romania forme de viata care pana acum se ocupau cu delatiuni mizerabile impotriva medicilor. Acum au facut plangere penala impotriva preotilor, care au oficiat Sfanta Cuminecatura, o Taina, credinciosilor, cu aceeasi lingurita. Bravos, natiune! –ar fi spus Caragiale. Dar trebuie sa admitem: este o solutie, si asta. Adica: dosare penale pentru preoti si medici. Un mare pas a si fost facut: marele procuror Emilian Eva (horribile dictu!) a fost numit de liberali director de spital. Dupa ce toata tara a aflat despre mizeriile acestei brute, iata ca a fost reevaluat. Nu degeaba liberalismul e cunoscut pentru apararea drepturilor omului…

Deci, asa: sa nu ne speriem. Avem atuuri forte. Mai intai, a revenit in tara diaspora. Oameni formati la scoala civismului european. Aseara numarul acestor romani educati, de la care noi, idiotii care nu ne-am refugiat economic, n-am invatat nimic, se ridica la un peste un million… Macar atat sa invatam sa facem dupa modelul lor, occidental, pe care noi, “dacopatii” nu suntem destul de destepti sa-l urmam: respectarea carantinei, izolarea in case, si, declararea adevarului in legatura cu locul de unde au venit in tara asta de care – cu totii stim -, le pasa enorm.

Pasul doi: aducerea de urgenta in tara a doamnei Kovesi si numirea d-sale in locul ministrului de interne, secondata, nu de asa-zisi medici specialisti in virusologie, ci de adjuncti de talia unui Portocala sau Onea. Şi intarirea echipei cu toti procurorii cu dosare la Sectia speciala. USR-ul, ca partid, sa se sacrifice si sa faca dosare penale tuturor medicilor, si preotilor care sa fie scoase din sertar la momentul potrivit.

Anul trecut, in tara am intalnit oameni gospodari, seriosi, de o bunatate funciara. Peste tot, seara, dupa emisiune, la masa cu invitatii emisiunii, si altii, neinvitati, dar bine primiti. In orice oras, mai mic sau mai mare, oriunde ne-am fi nimerit, ne asteptau acesti oameni minunati. Nu se plangeau decat de slaba calitate a celor din politica si de puzderia de dosare care li se facusera doar pe baza unor delatiuni rautacioase, mincinoase. Traiesc si acum cu sabia lui Damocles deasupra capului… conu Alecu Paleologu il citeaza undeva pe Marin Preda, care ar fi spus asa: ”O tara care nu stie sa-si apere poetii va fi invinsa sau va supravietui lamentabil la coada altor natiuni, fiindca poezia e sangele unui popor, care curge subteran prin veacuri si il face nepieritor.” Noi am ales sa aparam institutiile de forta. Nu a trecut o luna de cand medicii, care stau acum cu mainile goale, expusi bolii, aparand viata romanilor, erau vanati ca ultimii borfasi. Sau am uitat cum o femeie bolnava, fostul ministru al sanatatii a fost tinuta in arest? Asta am ales noi, in uralele unor concetateni ai nostri.

Mananc slanina cu ceapa si rosii, in timp ce ascult clopotele de la Catedrala. Suna clar, patrunzator si duios. Suna a moarte si durere. Pe strazi pustiu. Doar tanguirea de jale a clopotelor. La tv diaspora carantinata se plange ca nu li se da mancare buna. Locuiesc intr-un hotel din Constanta si urla intrigati la cei care ii servesc. Nu platesc nimic, au fost asteptati de o tara in care ei n-au platit nici o taxa, de la plecare. Acum vor “sa li se dea”… In timp ce minunata diaspora face scandal nu vrea sa manance pulpa de porc cu cartofi, patru milioane de romani traiesc intr-o saracie extrema. Nu ii intreaba nimeni daca au sau nu bani sa-si cumpere o paine. Lor si copiilor. Oare de cand nu mai e Romania un stat social? Intereseaza pe cineva?

________________________________________

Poate e bine sa zabovim citind portretul moral al balcanicului roman, inchipuit de I.G.Duca: ”Instincte primitive cu ceea ce implica in bine si in rau aceste notiuni, adica vointa, putere de viata, dor de cucerire, dar totodata perfidie, cruzime, lipsa de scrupule, dispret de viata omeneasca, siretenie, dar nu finete, oarecare sentimentalism, dar nu delicatete sufleteasca, spirit analitic,dar neputinta de sintetizare si dispret organic pentru imperativele morale, ca si pentru abstractiunile intelectuale” Fara cuvinte. Noi le am trait pe toate in ultimii mai bine de zece ani.

——————————-

Ce a mai ramas din substanta intelectualului umanist european? Unde este eruditia, curiozitatea si dragostea pentru oameni, unde este deschiderea spre celelalte culturi, unde mai este pasiunea pentru cultura generala? Praf si pulbere. A ramas dragostea pentru profit, cu orice pret, descotorosirea de cei mai saraci, si aceasta “solidaritate” pe care o vedem la Austria, Germania, Olanda…

Ascult “Antena satelor”; muzica populara… satele noastre nenorocite si parasite, sucomband sub papucul nesimtit al politicianului roman din toate timpurile. Le e rusine ca s-au nascut la sat, ca s-au spalat in lighean… Acum nu mai pot merge decat la Biarritz, si la Cortina… Cotele apelor raurilor, pentru urmatoarele doua zile – spune aceeasi voce, parca din copilaria mea -, les cotes des eaux du Danube pour les deux jours suivantes”… De ce oare cand imbatranim ramanem, totusi, atat de tineri?

___________________________________

A plecat si Vintila Mihailescu… Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Am apucat sa facem impreuna o emisiune, la Realitatea, despre ultima lui carte, despre Cuba. Titlul – “Ambos Mundos…”, se refera atat la existenta a doua lumi, care coexista, cat si la celebrul hotel unde a locuit Hemingway inainte de a fi cumparat Finca Vigia, unde a locuit multa vreme. Am apucat sa vorbim despre mareata Cuba, pe care o iubeam amandoi; despre seninatatea oamenilor, despre demnitatea cu care isi duc saracia dupa atat de multi ani de embargo american, fara sa cada in genunchi. Poate prea multi… Se face acum o luna de cand ne am intors din Havana, unde am calatorit impreuna cu prieteni adevarati.

Poate, candva cand aici nu va mai fi atata durere voi povesti in amanunt ce inseamna pentru cei ce iubesc Cuba, cu toate minunile ei, Ambos mundos hotel, Casa de las Americas, celebra editura unde au publicat marii scriitori sudamericani, hotelul celebru National De Cuba, unde parca mai plutesc pe holurile imbibate cu miros de fum de havane proaspete, fantomele lui Che Guevara, Fidel, Gabriel Garcia Marquez, Jean Cocteau, Jean Paul Sartre, Eduardo Galeano, Compay Segundo…. Sau Bodeguita del Medio, unde au baut pana la saturatie mojito Salvador Allende, cel ucis marsav in palatul pustiu La Moneda, Alberto Korda, Lula da Silva, Naomi Campbell, el comandante Camillo Cienfuegos, Nicolas Guillen si altii atatia…

“My mojito in La Bodeguita, My daiquiri in El Floridita”. Asta sta scris, chiar de mana luiHemingway deasupra barului de la Bodeguita, pe o hartie ingalbenita de timp si pusa in rama, ca toti cei ce stiu aprecia valoarea sa stie de cele doua restaurant. Floridita lui Hemingway, un restaurant mai pretentios, e relative aproape si permanent plin de toti cei care vor sa aduca un omagiu marelui scriitor si prieteniei lui cu Fidel.

Ori de cate ori aflu de un prieten ca face lucruri bune ma cuprinde un fel de emotie si stare de bine. Prietenii mei sunt si saraci si bogati. Din cei bogati, dar chiar super bogati, cu cateva exceptii notabile, cei mai multi sunt  zgarciti. Mohammad Murad este una din aceste exceptii. Am facut impreuna multe emisiuni. Despre turism. Unde mintea lui exceleaza. Tocmai de aceea, politica romaneasca nu i-a oferit niciodata un post de ministru al turismului, pe care l-ar fi meritat cu prisosinta. Aflu ca doctoral Murad, in generozitatea lui binecunoscuta, duce la usa a 15.000 de pensionari din Constanta 70 de tone de alimente, sub forma unui pachet pe care acestia il vor primi la fiecare 5 zile. Acelasi doctor Murad propune public un set de 10 masuri care in opinia d-sale pot scapa tara de acest dezastru. Nu va fi bagat in seama de politicieni, asa cum n-a fost bagat in seama cand a propus un plan de revitalizare a turismului romanesc. De ce? Simplu. Fiindca ar fi fost prea evidenta prapastia intre mintea si talentul sau si neputinta intelectuala a politicienilor! Felicitari, Moha! Sa te ajute si Allah, si Dumnezeu!

Ma uit la premierul Orban fara nici o rautate si fara nici un gand ascuns. Ca si cum as privi un stalp de inalta tensiune. Ceea ce ma intriga, totusi, este o intrebare pe care mi-am pus-o in legatura cu mai multi politicieni. Fara suparare: de ce, fiind Ludovic Orban, ai vrea vreodata in viata, cu orice pret si prin orice mijloace, sa ajungi premierul romaniei? Viata si opera d-sale este cunoscuta, chiar in amanunte (nu toate publicabile).

Sperantele unei straluciri neasteptate a mintii nu cred ca se pune. Nu exista nici un raspuns. Ma mai intreb ce le spune celora pe care ii are aproape cand/daca vreunul l-ar intreba: … de ce, mai Ludovic, vrei tu sa fii premier? Bineinteles, nu fostului sofer ajuns secretar general al guvernului… Raspunsuri posibile: 1. Sunt singurul liberal genial. 2. Numai eu pot conduce Romania. 3. Parintii, bunicii, au fost liberali si au facut puscarie politica. Sunt urmasul lui Bratianu. 4. Am fost totdeauna un om de dreapta, am avut firme si mii de angajati pe care i-am condus la success. 5.Numai eu puteam sa constitui un asa guvern performant, care sa scoata tara din dezastrul Coronavirusului. 6. Sunt un om de Onoare, i-am apreciat si nu i-am uitat pe toti cei care m-au ajutat cand am avut nevoie si cei care m-au ajutat sa fiu ceea ce sunt acum. 7. Sunt specialist in analiza politica si am scris chiar carti pe tema asta. L-ati vazut si dumneavoastra in seara aceasta. Alegeti, asadar orice punct din cele de mai sus si incepeti o eventuala analiza de la el. In rest, dlui Orban, dar mai ales Dumneavoastra, sa va dea Dumnezeu numai bine.

Octavian Hoandră