INTERVIU/ Dodo, de la Make Music Not War: Orice înseamnă sunet și cum se creează vrem să se întâmple aici

De doi ani Căminul Subcultural din Cluj-Napoca adună o gașcă de freelanceri și artiști din toate sectoarele culturale care își doresc să fie o recepție a orașului, acel loc unde mergi ca turist și afli care sunt evenimentele și locurile de interes.

Fondat de Florin Șerban, zis și Bamsi, căminul a reușit într-un timp atât de scurt să schimbe viața orașului prin proiectele pe care le-a găzduit. Unul dintre ele este Make Music Not War, în traducere liberă ”Fă muzică, nu război”, prima școală de muzică electronică și sunet de calitate din Cluj.

Ce este Căminul Subcultural

Reporter: Prin ce se definește Căminul Subcultural?

Florin Șerban: Căminul Subcultural pornește de la ideea de subcultură, respectiv un ansamblu de diverse acțiuni culturale derivate din valul cultural principal. De obicei, când vorbești de subcultură oamenii se gândesc la comunitatea romă– la «oameni care sparg semințe în fața blocului» – așa ne-a scris cineva pe Facebook, dar eu am luat ca și subcultură tot ce se întâmplă nou în Cluj și nu este încadrat de toată lumea în fenomenul cultural principal.

Rep: Și care est acest fenomen cultural principal al Clujului?

F. Ș: Cel în care pot relaționa toți oamenii pe care îi vezi la zilele orașului, la teatrul de stat, o zonă unanim acceptată de toți oamenii ca fiind fenomen cultural.

Până nu de mult la noi era ceva ieșit din comun să desenezi niște pereți, acum începe să devină normal, de exemplu. Este vorba doar de fenomenul subcultural al Clujului, unii îl numim underground sau cultura alternativă.

Rep.: Din ce motivație ai creat un astfel de spațiu?

F. Ș.: Eu am un spirit antropologic în mine și îmi place să surprind niște aspecte ale vieții din jurul meu, în general, cele pe care nu le bagă inițial nimeni în seamă și unde îmi dau seama că există interes. Mi s-a părut că trebuie coagulată zona asta.

Dacă vine un străin în orașul nostru să găsească un record store, ca o recepție pentru cineva care sosește în oraș, Căminul Subcultural se dorește a fi un label cultural pe anumite segmente. Suntem o gașcă de freelanceri care produce în mod independent bani, folosește spațiul ăsta ocazional și lasă aici o parte din ceea ce câștigă.

Cursuri despre producția de sunet

Német Előd zis și Dodo este fondatorul Make Music Not War. Organizează regulat cursuri despre producția de sunet, muzică pentru conținut audio-vizual, muzică electronică și în curând și muzică de film. Cursurile sunt pentru adulți, iar scopul lor este de a fi conștienți de ce înseamnă sunet de calitate.

Rep.:Voi doi cum v-ați găsit și ați pus totul la cale?

Dodo: Ne știm de câțiva ani…Ne-am cunoscut amândoi prin muzică, ne-am intersectat când activam amândoi ca DJ și când erau mai multe evenimente ne-am împrietenit că ne tot intersectam.

La începuturi era vorba doar despre cursuri, apoi am început sa organizăm evenimente împreună, precum Cosy MMNW unde filmăm trupe din Cluj apoi le promovăm pe YouTube, iar livingul de aici se transformă într-un studio de filmare o dată pe lună.

Rep.: Tu ai terminat mate-info, apoi ai urmat studiile universitare în domeniul de PR și comunicare. În contextul ăsta, când ai început să ai o pasiune pentru muzica electronică?

Dodo: Păi la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din primul an ne-au introdus în domeniul organizării evenimentelor ca și practică, asta era prin 2009.

Am intrat în domeniul muzicii și evenimentelor când aveau odată nevoie de un DJ la balul bobocilor, nu știam cum se face asta, dar aveam un laptop și multă muzică și am zis hai că pun eu, iar de atunci am început să mă apropii. Apoi prin 2012 când puneam des muzică la Boiler Club – care atunci era un super club în Cluj – a început să devină un job principal.

Lecții la București

Rep.: Cum arată începuturile MMNW?

Dodo: Tocmai ce împlinim doi ani. În 2019 am organizat prima serie de cursuri în Cluj. Numele ne-a venit pur și simplu că am zis «frate,decât să ne batem hai să facem muzica» și ideea era să creez ceva în Cluj ce nu exista atunci.

După vreo 8 ani DJ-ială prin 2018 am vrut și eu să învăț să produc muzică. Am zis că este momentul să ating un pas înainte și mi-a fost lene, nu m-am descurcat cu tutoriale de pe Youtube, că mulți mai învață și așa.

Rep.: Și ce ai făcut în cazul ăsta? Cum ai învățat?

Dodo: Eu am căutat o scoală de producție muzicală și nu am găsi tîn Cluj și a trebuit să merg la București. Când am terminat cursul m-am gândit ce tare ar fi să fie și în Cluj ceva de genul că nu există.

Când m-am întors m-am interesat, mi-am făcut firmă și am lansat proiectul. Bineînțeles că înainte am vorbit cu mulți oameni din domeniu și i-am întrebat ce părere au, iar toți erau încântați.

Muzică de film

Rep.: În momentul de față produceți doar muzică electronică?

Dodo: La început ne gândeam doar la partea asta, dar între timp am introdus și alte tipuri precum Sound for New Media – care este pentru influenceri, creatorii de conținut virtual, cum să faci sunet pentru podcast sau reclame.

Ne propunem să facem cursuri pentru producerea muzicii de film la un moment dat, nu ne mai axăm doar pe muzică electronică. Orice înseamnă sunet și cum se creează vrem să se întâmple aici, la MMNW.

Rep. Cum au fost primele cursuri? Cine a venit la ele?

Dodo: În general adulți, chiar la început am avut un tătic care s-a înscris pentru relaxare și învăța doar pentru distracție. Mulți vin doar pentru fun, nu toată lumea este din domeniu sau din industria asta, au venit mulți artiști, mulți oameni de la corporații care vor să învețe ceva nou, care vor să își deschidă un pic orizontul personal.

Adolescenții, interesați de producția muzicală

Rep.: Cine susține cursurile?

Dodo: De exemplu, acum cursul de bază de ableton – ableton este un soft în care se produce muzică – este susținut de Mihai Câmpinean de la Șuie Paparude, este printre primii din industria muzicală electronică și printre primii utilizatori de ableton. Cursurile sunt susținute de oameni cu experiență.

Rep.: Crezi că ar trebui introdus un astfel de curs de producție muzicală în scoli sau facultăți?

Dodo: La un liceu din Cluj am avut o astfel de cerere, era un liceu unde mulți copii aveau dreptul de a vota un opțional la final de an si mulți au ales producția muzicală electronică. M-au chemat și am susținut un astfel de curs acolo. Pentru adolescenți cred că ar merge un astfel de opțional, de ceva vreme sunt din ce în ce mai mulți copii care sunt interesați de producție muzicală.

Calitatea sunetului, importantă

Rep.: Cum vi se pare că arată deschiderea românilor față de muzica electronică?

F. Ș: Eu am lucrat și în festivalurile din România și am văzut că este un interes foarte mare pentru scenele mainstream de muzică electronică cu DJ cunoscuți, cu zeci de mii de oameni la scenă.

Există interes pentru această mișcare, am și scris niște articole pentru presa internațională care încearcă să își dea seama de fenomenul muzicii electronice în România post comunistă; în ce măsură are atât de mare succes genul ăsta de manifestație vestică și se întâmplă mai masiv decât acolo. Era și un articol printre altele numit «România – următoarea destinație de festivaluri a Europei».

Rep: După părerea ta care este calitatea sunetului în ceea ce producem la nivel național?

Dodo: Cred că este foarte greu să ne dăm seama, s-a apucat toată lumea de podcast. Ce văd eu și printre cei care sunt deja foarte cunoscuți, mai au de învățat despre cum se face un sunet corect de podcast, dar în rest avem deja câțiva care au materiale foarte bune, au tot ce trebuie.

Florin Șerban: Într-adevăr au explodat podcasturile și influencerii care se înregistrează în diferite locuri sau cei care înregistrează sunet pentru documentare, dar tratează sunetul ca pe ceva secundar. Pentru un film chiar dacă sunetul credem că este un plan secundar, el reprezintă 70% din felul cum este percepută informația.

Evenimentele și workshop-urile Make Music Not War pot fi urmărite pe pagina de Facebook și Instagram, iar pe 12 iunie celebrează 2 ani de  MMNW în curtea Căminului Subcultural unde va fi o zi plină de muzică, nu de război.

Dana Coțovanu