Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Cine a fost și de ce îl sărbătorim azi

Sărbătorit pe 27 decembrie de Biserica Ortodoxă, Sfântul Ștefan este considerat primul mucenic al creștinismului, fiind ucis pentru mărturisirea publică a credinței în Isus din Nazaret.

Relatarea vieții și a martiriului său se regăsește în Faptele Apostolilor, una dintre cărțile fundamentale ale Noului Testament.

Un diacon ales pentru credință și înțelepciune

Sfântul Ștefan a fost evreu din Ierusalim și unul dintre primii ucenici ai lui Isus, făcând parte din comunitatea creștină timpurie. Conform Faptelor Apostolilor, el a fost ales de apostoli dintre cei „șapte bărbați plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” pentru a îndeplini slujirea de diacon, menită să ajute comunitatea creștină aflată în plină expansiune.

Datorită râvnei sale misionare, a profunzimii credinței și a darului de a săvârși minuni și semne, Ștefan a ajuns să fie recunoscut drept arhidiacon, având un rol de conducere între diaconi. Predicile sale publice despre Isus și despre împlinirea profețiilor mesianice au atras însă ostilitatea liderilor religioși evrei.

Acuzat de blasfemie în fața Sinedriului

Activitatea sa l-a adus rapid în atenția fariseilor și a membrilor Sinedriului, care l-au acuzat de blasfemie împotriva Legii lui Moise și a lui Dumnezeu. Ștefan a fost adus în fața tribunalului religios suprem al evreilor și interogat de marele preot Caiafa, același care îl judecase anterior pe Isus.

În loc să se apere, Ștefan a rostit una dintre cele mai puternice cuvântări din Noul Testament, în care a trecut în revistă istoria poporului evreu și i-a acuzat pe conducători de împietrire și neascultare: „Cum au fost părinții voștri, așa sunteți și voi… Voi care ați primit Legea și n-ați păzit-o”.

Condamnarea și viziunea cerească

Discursul său a stârnit furia Sinedriului. Găsit vinovat de blasfemie, Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte prin lapidare. Potrivit relatării biblice, în momentul sentinței el a avut o viziune mistică, o teofanie, mărturisind: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Această declarație a fost considerată o nouă blasfemie, grăbind execuția sa.

Primul martir al creștinismului

Sfântul Ștefan a fost scos în afara cetății Ierusalimului și ucis cu pietre. În ultimele clipe ale vieții, el a urmat exemplul lui Isus, rugându-se pentru iertarea celor care îl omorau. Prin moartea sa, Ștefan a devenit primul martir creștin, simbol al credinței neclintite și al iertării în fața persecuției.

Tradiția creștină consemnează că printre cei prezenți la uciderea sa s-a aflat și Saul, un tânăr fariseu care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre. Acesta avea să se convertească ulterior la creștinism și să devină Sfântul Pavel, unul dintre cei mai importanți apostoli ai Bisericii.

Descoperirea și cinstirea moaștelor

Osemintele Sfântului Ștefan au fost descoperite în anul 415 în localitatea Gamla (Beit Jimal), din Palestina. Ulterior, ele au fost mutate la Biserica Sionului de pe Muntele Sion din Ierusalim, iar în anul 460 au fost așezate în Bazilica Sfântului Ștefan, ridicată de împărăteasa bizantină Aelia Eudocia.

Lăcașul de cult a fost construit la nord de Poarta Damascului, în afara zidurilor Ierusalimului, pe locul unde tradiția afirma că avusese loc martiriul.

Semnificația sărbătorii de pe 27 decembrie

Sfântul Ștefan este sărbătorit de Biserica Ortodoxă în data de 27 decembrie, imediat după Nașterea Domnului, ca simbol al legăturii dintre bucuria venirii lui Hristos pe lume și jertfa pentru credință.

Așezarea sărbătorii sale amintește credincioșilor că mărturisirea creștină presupune nu doar celebrare, ci și curaj, suferință și fidelitate față de învățăturile lui Isus din Nazaret. Prin martiriul său, Sfântul Ștefan a devenit un model al iertării și al credinței neclintite, fiind cinstit ca primul care și-a dat viața pentru Hristos.