ACTUALITATE
INTERVIU/ Actorul Dragoș Pop, despre succesul său: Pe unii spectatori i-am plătit, pe alții i-am forțat, restul sunt din familie
Dragoș Pop e un actor foarte bun. I-ați văzut show-urile de stand-up, l-ați urmărit pe scena Teatrului Național din Cluj, la HBO și la evenimente dintre cele mai diverse, toate de înaltă ținută. „Băiat rău”, ca toți băieții buni, Dragoș „arde” pe scenă și se „înmoaie” în afara ei. El poate să te asculte fără să te întrerupă la fel de bine cum te poate întrerupe fără să te asculte.
Am avut multe momente împreună, dar două poate merită pomenite: unul în 2014, când mi-a prezentat magistral volumele „Supercampionii Clujului”, impresionând până la lacrimi o sală întreagă și altul în 2019 cînd „mi-a distrus” lansarea cărții „Eseuri de frizerie” făcând o sală întreagă să rîdă, tot cu lacrimi.
Se prea poate ca aceste două momente să ne arate o dată în plus plurivalența și talentul său cu care a convins de-a lungul timpului atâția și atâția spectatori.
Vă las să-l descoperiți sau redescoperiți pe Dragoș Pop, după caz, în cele ce urmează. Și-apoi să-l căutați pe scenă, orice ar însemna în ziua de azi acest cuvânt.
Nu judecă oamenii
Rep: Dragoș, atunci când dai mâna cu cineva, când te prezinți cum ar veni, și spui: „Dragoș Pop, actor”, ce reacții ai întâlnit și cum le-ai interpretat?
D.P.: Nu m-am prezentat niciodată cu formula, Dragoș Pop, actor. Dacă după ce îmi spun numele trebuie să-mi precizez profesia, atunci lacuna culturală a celui în cauză este evidentă. Cât despre interpretarea reacțiilor, ei bine, nu judec oamenii, pentru că majoritatea sunt de nejudecat.
Rep: Dar tu, când te gândești că ești actor, cum interpretezi această realitate, cum o simți?
D.P.: E ceva în mine, mic, dar aspru, care se forțează să-mi atribuie un rol important în societate. Un conglomerat psiho-hormono-cultural care încearcă, cu multă râvnă, să mă facă să cred că neapărat contez, ba chiar sunt un reper de conștiință al societății. În schimb, tot restul de mine nu vrea altceva decât să umfle un balon uriaș și agățat de el să arunce pufarin peste oraș.
Puteam fi fotbalist, neurochirurg sau scriitor
Rep: Ce puteai fi, dacă nu ai fi fost actor, și ce te-a determinat să zici: știu, actor vreau să fiu?
D.P.: Puteam fi fotbalist, neurochirurg sau scriitor. Ceea ce m-a determinat să fiu actor este tocmai putirința de a fi oricând oricine îmi doresc: fotbalist, neurochirurg sau scriitor. Pentru cei ce nu sunt convinși aștept programările pentru operație.
Rep: Pentru noi, simpli actori pe scena vieții, întrebarea se pune, și ți-o adresez și ție: cum înveți și cum poți ține minte atâtea și atâtea roluri? Cum faci tu să reții cuvintele pe care trebuie să le rostești?
D.P.: Prin repetiție. Noi suntem în viață tocmai că la nivel celular reușim să repetăm, să ne repetăm. Așadar, repetiția înseamnă viață. La fel stau lucrurile și în teatru. A repeta înseamnă a crea viață. Viața personajelor.
Rep: Cum savurezi succesul și cum te împaci cu nereușitele? Cum te raportezi la ele?
D.P.: Trăiesc mult în proiecțiile mele. O fi un deficit, un câștig, nu știu, însă, asta mă ajută să cunosc și să savurez succesul chiar înainte de a-l fi avut. Ceea ce e cu adevărat entuziasmant la această tehnică e faptul că nu mai ai eșecuri. Orice eșec e, de fapt, un succes ce trebuie analizat și justificat mai îndelung.
Rep: Care e raportarea ta la repertoriul “clasic” al spectacolului de teatru și cum de te-ai decis mai apoi să faci pasul înspre stand-up?
D.P.: În viziunea mea nu există teatru clasic. Există teatru bun, mai puțin bun și teatru prost. Stand-up-ul e o formă de teatru. Un om în picioare spune povești. Asemeni teatrului el poate fi bun, cazul meu, mai puțin bun, cazul meu, și prost, evident, tot cazul meu.
Ce tip de stand-up face
Rep: Ce fel de stand-up faci tu, cum l-ai încadra?
D.P.: Practic un stand-up de tip: facondă peantă a deriziunii înalte abstrusă într-o hermeneutică a factității vag meontice care îmbracă forma mentis a unui orizont venitorial mereu întors către sine, fără a scăpa atrabilar în filodorma veșnic la pândă a unui sibarit arhat.
Rep: Ai modele, idoli în meserie?
D.P.: Da. Pe mine însumi!
Rep: Au fost momente pe care le-ai ratat, într-un spectacol? Sau lucruri pe care le-ai ajustat din mers, fără ca ele să se observe?
D.P.: Nu am ratat niciodată și nu știu ce înseamnă “a ajusta” în artă. Stand-up-ul este o formă artistică foarte fragilă. Nu e doar despre râs ci este și despre interes și interesant, ridicarea nivelului de entuziasm, vibrație și de ce nu, terapie. Foarte mulți au venit bolnavi la show-urile mele și au plecat însănătoșiți. Deși medicina nu e pentru toți, iată, vindecarea e la îndemâna oricui, doar cumpărați bilete.
Regizorii inteligenți și relaxați
Rep: Care sunt regizorii care îți plac?
D.P.: Îmi plac regizorii inteligenți și relaxați. Când în teatru ai ceva de dovedit, de demonstrat, treaba se complică inutil, aș zice. Au avut privilegiul să lucreze cu mine asemenea regizori. De aceea îi consider norocoși.
Rep: Se spune că e „mâncătorie” în teatru. Așa e? Ai resimțit și tu asta?
D.P.: Nu cred că există mâncătorie în teatru, suntem creatori care se potențează reciproc, actanți care se strunjesc estetic prin interacțiunea, uneori dură, dar întotdeauna artistică în fabulosul dans cu viața pe care îl numim teatru, actori care se completează în miraculoasele forme pe care le îmbracă expresivitatea, totul pentru setea de bine și frumos a societății. Dar, aș prefera să nu răspund la această întrebare.
Rep: Care e un rol care te-ar prinde dar pe care încă nu l-ai jucat și care e un rol pe care l-ai jucat dar ai simțit că nu te-a prins?
D.P.: Cred că m-ar prinde bine Zoe din „O scrisoare pierdută”. O Zoe de doi metri cu o voce baritonală, dar hipersensibilă. Cât despre rolul ce nu m-a prins, am jucat o dată Diavolul însuși, nu m-a prins, sunt efectiv prea bun.
Rep: În spectacolele de stand-up apari, și lumea aplaudă chiar înainte de a spune tu ceva. Cum ai ajuns la această…performanță?
D.P.: Pe unii dintre spectatori i-am plătit, pe alții i-am forțat, iar restul fac parte din familie.
În patul lui Hugh Hefner
Rep: Ai umplut o sală a Teatrului cu spectacolele tale de stand-up. Ce simți în momentele acelea?
D.P.: Poți să-ți imaginezi cum e să dormi în patul lui Hugh Hefner?
Rep: Ai lucrat pentru HBO. Ce a însemnat acea experiență?
D.P.: A însemnat enorm. Însă, cea mai importantă lecție a fost lecția americană: între doi oameni este suficientă o strângere de mână pentru a se naște o lume.
Rep: Am văzut un interviu tv cu Marcel Iureș care a zis ceva de genul: „dacă acum nu mai jucăm, asta e”…, referindu-se la perioada de pandemie. Tu ce părere ai despre această nefastă soartă a actorului, în pandemie? Ce faci?
D.P.: În această perioadă eu vorbesc cu domnul Iureș despre această nefastă soartă a actorului și cam asta e.
Rep: Cât de importanți sunt banii pentru tine? Câți bani ar trebui să iei pentru un spectacol ca să poți spune da, asta e valoarea mea în bani?
D.P.: Fiind extrem de bogat, nu am nevoie de bani. De altfel, mă și încurcă. Banii sunt pentru oameni, nu pentru legende.
Rep: Cum te destinzi, cum te încarci ca să poți face față provocărilor de pe scenă?
D.P.: Mă pot încărca dintr-un apus sângeriu de toamnă, din fragilitatea unei zambile, din efemerida unui miros de plăcintă ce mă poartă în copilărie, sau din discuțiile aprinse cu un prieten din copilărie în buza deconstructivismului lacanian ori a primordialității imaginii în mentalul colectiv. Toate astea mă fac vibrant și mă țin tânăr. Astea și seleniul.
Viața de actor
Rep: Cum ai povesti în două fraze viața ta de actor de până acum?
D.P.: Nu mă așteptam să fie așa de fain. Simt că, aproape, nu merit. Am spus aproape.
Rep: Când îmbătrânește un actor?
D.P.: Un actor nu îmbătrânește niciodată,
Din când în când, câte unul din noi,
Mai curios și năzdrăvan, se duce după minge
Peste gard în timp ce noi,
Ceilalți îl așteptăm cuminți și-l vorbim de bine.
Rep: Cum am putea avea noi, spectatorii, un raport ideal cu efortul celor de pe scenă? Ce așteptări ai de la noi?
D.P.:Să veniți mai des la teatru și să le spuneți și celorlalți că ne jucăm frumos acolo.
Ovidiu Blag
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
CULTURA
Ignatul, străvechi ritual de sacrificare în satele clujene tradiționale. Tăierea porcului era o sărbătoare a familiei
Străvechiul ritual de sacrificare a porcilor, numit Ignatul, este un obicei întâlnit și astăzi, cel puțin în zona rurală.
La sate, în aceste zile se făceau ultimele pregătiri în vederea întâmpinării Crăciunului. Curțile erau curățate, casele văruite, iar fiecare membru al familiei avea pregătite haine noi, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.
Ignatul, străvechi ritual de sacrificare în satele clujene tradiționale. Tăierea porcului era o sărbătoare a familiei
La origine, acest obicei, care avea loc strict în zorii zilei de 20 decembrie, avea o funcție pur ritualică, ceremonială, căreia, în timp, i s-a pierdut semnificația, arată etnologul Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”.
În vechime, sacrificarea porcilor era urmată de pârjolirea lor pe un rug imens, aprins din paie de grâu și de secară. Sângele porcului sacrificat nu era aruncat. Și acum, ca în vechime, se prepară un produs numit „sângerete” sau cartaboș, care se servește, în ziua de Crăciun, alături de alte bucate, se arată în volumul publicat de CJCPCT Cluj .
Tatăl era cel care tăia porcul
Tăierea porcului la Ignat era o sărbătoare a familiei, tatăl era cel care sacrifica porcul, iar ceilalți membri ai familiei străjuiau focul. Se îndătina ca, după tăierea porcului, să se facă o masă de pomană, ca ofrandă adusă celor plecați.
Deoarece această zi cade întotdeauna în post, „gustarea de dulce” era îngăduită doar după noaptea Crăciunului și doar rar, în satul tradițional, oamenii mâncau de dulce la Ignat, arată specialiștii clujeni.
Slănina și cârnații erau puși la fum
„Nu mâncam atâta carne ca amu’”, își amintește Ana Popa din Podeni, județul Cluj.
„După ce tăiem porcu’, slănina și cârnații îi punem la fum. Slănina o lăsam în covată, cu sare, cam o săptămână, și apoi o afumam. Era țânută în pod cam o lună. Din când în când să deschidea ușâța hornului ca să iasă fumu’ în pod, că era mai bună așa, decât la afumătoare. Apoi spălam slănina și o agățam în cămară”, își mai amintește Ana Popa.
Foto: CJCPCT Cluj
Aberații de România
VIDEO. FOTO. Știu clujenii să colinde. Atmosferă magică la concertul Georgianei Lobonț de la BTarena. Sală arhiplină
Și în acest an, Georgiana Lobonț a transformat Clujul în “capitala colindelor” românești.
BTarena a găzduit, sâmbătă ,unul dintre cele mai așteptate evenimente ale sezonului – concertul „Știu românii să colinde”.
Știu clujenii să colinde. Atmosferă magică la concertul Georgianei Lobonț de la BTarena. Sală arhiplină
Georgiana Lobonț a oferit un spectacol în care tradițiile, emoția și energia sărbătorilor au prins viață într-o atmosferă unică, alături de artiști care mai de care mai iubiți, acompaniați de orchestra Lăutarii din Chișinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros.
Printre invitații din acest an s-a numărat Cristian Pomohaci, Deți Iuga, Ancuța și Selena Anghel, Elena Gheorghe și mulți alții.
Sala a fost arhiplină, la concert fiind prezenți peste 11.000 de spectatori.
Andreea Ungur
EVENIMENT
Emil Boc: Vom avea un Centru Memorial al Revoluției Române în Piața Unirii. Va fi amplasat și un totem digital
Cluj-Napoca va avea un Centru Memorial al Revoluției Române, a anunțat primarul Emil Boc, chiar în ziua comemorării eorilor martiri.
Acesta va fi amplasat în zona centrală a orașului, în “fierbinte” al Revoluției de la Cluj-Napoca.
Emil Boc: Vom avea un Centru Memorial al Revoluției Române în Piața Unirii. Va fi amplasat și un totem digital
“Vom avea și un totem digital, adică un loc unde orice clujean, orice turist să poate vedea imagini de la Revoluția din Cluj-Napoca, să vadă unde și-au dat sângele eroii Revoluției de la Cluj, exact în locul unde s-a întâmplat revoluția din Piața Unirii”, a declarat sâmbătă primarul Emil Boc, care a participat la momentele de comemorare ale eroilor Revoluției de la Cluj din decembrie 1989.
De asemenea, tot în zona centrală a orașului, va fi deschis un Centru Memorial al Revoluției Române.
“Acolo vor fi readuse imagini, va fi un loc de întâlnire, de conferințe în așa fel încât să arătăm tuturor că așa ceva nu trebuie să se mai întâmple niciodată, dar și să păstrăm vie memoria eroilor Revoluției”, a mai spus Emil Boc.
Boc a precizat că Primăria are în plan să facă acest centru chiar anul viitor.
Un accident de circulație a avut loc sâmbătă seara pe Splaiul Independenței, la intersecția cu strada George Coșbuc.
Din fericire, nu sunt victime.
Accident pe Spaiul Independenței din Cluj-Napoca, între o mașină și un tramvai
Din primele informații, șoferul autoturismului nu ar fi acordat prioritate.
Atât mașina, cât și tramvaiul au fost avariate.
Revenim cu amănunte