VIDEO. Actorul clujean Ovidiu Crișan, la „Clujăreală”: Degeaba ai TALENT, dacă nu muncești. Teatrul e DISCIPLINĂ

S-a născut în orașul ctitorit de celebrul luptător pașoptist Gal Laci dar n-a apucat să conștientizeze conflictul ancestral cu brăilenii că a și pornit pe Dunăre-n sus, a poposit la Motru pentru un respiro, apoi a continuat pe Tisa și Someș, ancorând într-un târziu la Cluj. Actorul clujean Ovidiu Crișan a tras pe dreapta la „Clujăreala” lui Marius Aciu și a vorbit despre începuturile lui cu luciditate și autoironie, despre noroc, disciplină și munca din spatele aplauzelor.

Există oameni pentru care drumul spre scenă nu e o urcare lină, ci o luptă cu propriile îndoieli, cu eșecurile și cu realitatea dură a unei profesii care nu iartă. Ovidiu Crișan este unul dintre acești oameni. „De la Motru am ajuns la Cluj. Am văzut pentru prima dată clădirea teatrului și am zis: Doamne, ce frumos e aici. Nici nu știam ce se întâmplă pe scenă, dar mi-am dorit să revin. Cred că atunci s-a instalat microbul.Îmi plăcea extraordinar de mult. Îmi plăceau spectacolele. Mergeam și la matinee”, povestește actorul.

VIDEO. Actorul clujean Ovidiu Crișan, la „Clujăreală”: Degeaba ai TALENT, dacă nu muncești. Teatrul e DISCIPLINĂ

Copilăria petrecută într-un oraș minier, lipsit de cultură, l-a făcut să viseze la altceva. „Mergeam la serbări, la momente artistice, eram primul care ridica mâna. Profesoara abia apuca să întrebe: cine vrea să citească pe roluri? Eu, eu, eu!”, își amintește Ovidiu, râzând.

„Am picat, dar nu m-am oprit”

Drumul către actorie n-a fost deloc simplu. A picat primele examene la facultate, a făcut armata, a muncit pe șantier și în consignație. Dar nu s-a lăsat. „Microbul era în mine. Nu mă lăsa. Am zis: nu se poate, trebuie să dau din nou. A treia oară am intrat. Și atunci am înțeles că nu există noroc fără muncă.”

Odată intrat în sistem, a lucrat cu nume mari – Vistrian Roman, Miriam Cuibus, Vlad Mugur – și a ajuns rapid pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, unde și-a început cariera profesională. „Am jucat cu oameni extraordinari. Era o altă școală acolo, o altă rigoare. Atunci când eram eu, acolo era Ana Maria Marinca, care face film la nivel înalt în Marea Britanie, Premii BAFTA, Ioana Flora, actriță de film extraordinară, Bogdan Talajman… Eram o trupă faină. La un moment dat, Dorel Vișan mă întrebase: Bă, nu vrei să te fac să vii la mine, la Cluj, la teatru? Zic, dar eu deja am un angajament la Piatra și-mi place acolo și nu vreau să vin. Nu vă supărați. Bine, bă, cum vrei. N-am cedat nici la insistențele lui Vartic”, spune Ovidiu.

A ajuns la Cluj datorită regizorului Vlad Mugur, care punea în scenă Hamlet. S-a rugat de maestru să-l lase să asiste la repetiții. „La finalul repetițiilor zice dragă, nu vrei să vii la Cluj? Că eu în toamnă vreau să fac Puricele în ureche și aș avea un rol pentru dumneata. Simțeam că deja e momentul să schimb ceva în viață. M-am întors la Piatra Neamț, mă însurasem deja și o întreb pe soția mea, din Cluj fiind ea, zic ne mutăm la Cluj și ea zice mă duc să fac rost de cutii”, mai spune Ovidiu.

Lecția spaniolă: „Noi nu muncim mult, noi muncim eficient”

Rolul din filmul spaniol La Madre i-a adus o nominalizare la premiile Goya și o lecție despre respectul față de profesie. „Am repetat o lună întreagă, cinci ore pe zi. Spaniolii mi-au spus: «Noi nu muncim mult, noi muncim eficient». Atunci am înțeles de ce filmele lor par atât de naturale. Totul e lucrat în detaliu”, spune Ovidiu.

Deși filmul nu a fost promovat în România, experiența l-a marcat profund. „Am fost singurul actor român în distribuție. Când am aflat cu cine joc, mi s-au muiat picioarele. E bine că n-am știut dinainte, altfel m-aș fi încărcat inutil.”

Despre generația tânără și teatrul de azi

Ovidiu Crișan privește cu admirație noile generații de actori, dar observă și o schimbare de atitudine. „Sunt foarte talentați, foarte vii, dar le lipsește un pic de seriozitate. Prea multă boemă, prea puțină disciplină. Eu sunt de modă veche: dacă repetiția e la 10, la 9:50 sunt acolo.”

Pentru el, teatrul rămâne o formă de rigoare și adevăr. „Publicul de azi e mai relaxat, dar acceptă prea ușor orice. Eu cred că trebuie scos din zona de confort. Nu-i dai doar ce vrea, ci și ce are nevoie să vadă.”

„Nu m-aș fi văzut altfel decât pe scenă”

Cu modestie, actorul spune că, dacă n-ar fi fost actor, ar fi fost mecanic de locomotivă. „Mi-ar fi plăcut. Dar cred că tot la teatru ajungeam, cumva. Microbul ăsta nu te lasă să trăiești liniștit.”

Astăzi, Ovidiu Crișan continuă să joace pe scena Teatrului Național din Cluj, să lucreze cu regizori tineri și să creadă în forța acestei profesii. „Degeaba ai talent, dacă nu muncești. Teatrul e disciplină. E o formă de respect – față de tine, față de colegi, față de public.”