Connect with us

CULTURA

INEDIT/FOTO. Fondatorul Grădinii Botanice Cluj a cântat studenţilor. Regulile sale pentru cântat în grup. Alexandru Borza-133 de ani. Grădina Botanică-100

Publicat



Astăzi se împlinesc 133 de ani de la naşterea întemeietorului Grădinii Botanice din Cluj, Alexandru Borza. Iar Grădina Botanică împlineşte 100 de ani de la înfiinţare (1920). Chiar dacă a fost deschisă publicului 5 ani mai târziu, în 1925.

În imagini, “Cântece pentru studenţi”. O cărticică a sa pe care n-am găsit-o menţionată în nicio biografie (arhiva www.cluj24.ro). De altfel, Alexandru Borza a fost foarte priceput la muzică (a fost şi preot). Iar împreună cu un grup de profesori, ofiţeri, ziarişti, oameni de litere şi politicieni, a ajutat şi la pornirea mişcării de cercetaşi din România. Dar şi la dezvoltarea organizaţiei Cercetaşii României. Cărţulia poartă, de altfel, o astfel de ştampilă. Iar mai jos găsiţi şi câteva reguli şi sfaturi ale sale pentru cântatul în grup.

 

Alexandru Borza, popă şi cântăreţ

Una dintre preocupările mai puţin cunoscute al marelui botanist Alexandru Borza, întemeietor al Grădinii Botanice din Cluj (1920) şi a geobotanicii din România, a fost cântecul.

El a publicat şi o carte, prima sa carte, în 1940, intitulată „Cântece pentru studenţi. Adunate şi publicate de prof. Al. Borza”. Cartea, cărţulia, format carneţel, are 116 pagini, cuprinde 165 de cântece, a apărut la Editura Diviziei Cluj a Frontului Naţional Studenţesc. Şi nu figurează în biografia sa uzuală, dar din „Cuvânt înainite” reiese că a fost o lucrare a sa de suflet.

 

Să îndemnăm tinerimea să cânte

În prefaţa cărţuliei sale, Alexandru Borza face chiar o scurtă analiză a stării cântecului la români şi a educaţiei în domeniul muzical.

„Cântecul este un isvor fecund şi expresia cea mai fidelă a sentimentelor, ce dau vieţii farmec şi din care răsar acţiunile mari şi nobile. „Doină, doină cântec dulce, când te-aud nu m-aş mai duce”… astfel îşi arată Românul dragostea pentru cel mai expresiv cântec al său. Fericit poporul, la care cântecul face parte din fiinţa intimă a sufletului său, la care sentimentele de mândrie naţională, de dor şi jale, de bucurie şi ccredinţă, îşi găsesc o manifestare variată şi îmbelşugată în cântec, ca la Români.

Cântecul a ţinut pe vremuri sufletul românesc în noi şi ne-a dus la biruinţă. El a închegat într-un bloc nebiruit solidaritatea noastră naţională, peste graniţe politice, peste deosebiri de clase sociale şi de vârste. Dar vremurile s-au schimbat. A venit mai nou mecanizarea cântecului –prin patefon şi radio-, precum şi molima dansului şi s-a redus nobila îndeletnicire a cântecului în societatea cultă, lăsând un gol în suflete.

Savantlâcul muzical teoretic cultivat în şcoala secundară şi învăţarea biografiilor compozitorilor fără nici o importanţă, a răpit tineretului nostru plăcerea şi obişnuinţa de a cânta. Din fericire, străjeria şi premilităria începe, prin bucuria cântecului, o înviorare a sufletelor deşertate de comoara sentimentelor.

Să încercăm o îndreptare a răului şi la şcolile de învăţământ superior, la Universitate şi la Academii, prin noua organizaţie educativă a Frontului Naţional Studenţesc. Să îndemnăm tinerimea noastră să cânte, cu ocazia întrunirilor, a excursiilor, în societate, în familie, să cânte cât mai mult.

Cărticica aceasta le dă primul ajutor în privinţa aceasta. În ea am cuprins cântecele vechi , pe care le-am învăţat dela mama mea şi le-a cântat odinioară tineretul în Transilvania –la fel cu cel din „Regat”- şi pe care le-am cântat cu cercetaşii mei; dar cuprinde şi cântecele mmoderne mai răspândite, care se cântă acum curent”, spune Alexandru Borza, în prefaţa sa.

 

Istoria cântecelor adunate în cărţulie

Potrivit mărturisirii sale, cântecele le-a adunat din diverse locuri. Din carnetul studentului Ion Negruţiu (1876), din carnetul său de şcoală primară (1895), din colecţia de cântece ale cercetaşilor blăjeni (1913), din partiturile Operei Române, de la prieteni şi elevi. De asemenea, a consultat şi cărticelele lui A. Bena, S. Columba, T. Popovici, T. Brediceanu, G. Toma şi A. Dobrescu.

„Cuvintele unor cântece lasă mult de dorit sub raport literar; ele au însă meritul unor melodii frumoase, cantabile, ceţi dau mari satisfacţii sufleteşti, dacă nu mulţumiri de superioară estetică muzicală şi literară. (…) Îmi împlinesc un vechi gând publicând această colecţie portativă, pentru uzul studenţilor noştri. Ea va trebui să fie urmată de o mare carte de cântece, cu note, ceea ce vor face alţii, competenţi în materie. Pornească deci cărticica aceasta în lume şi ajute pe studenţii noştri să cânte cât mai mult, asigurându-le astfel elixirul tinereţii sufleteşti perpetue”, mai spune AlexandruBorza, în prefaţa sa la cărţulia de cântece.

Cartea sa de cântece este structurată în 5 capitole: Cântece patriotice (imnuri şi marşuri), Cântece studenţeşti şi de petrecere, Doine, Romanţe, Colinzi şi Arii din opere.

 

Reguli pentru cântatul în grup

Tot în cărţulia sa, Alexandru Borza enumeră 8 „reguli şi sfaturi pentru cântatul în grup”. Reguli care au aplicabilitate şi în alte situaţii de grup.

„1. O singură persoană începe şi conduce cântecul, iar toţi ceilalţi din societate urmează pe conducător, acomodându-se la melodia şi ritmul dat de el. 2. Când se cântă, trebue să înceteze orice conversaţie, râsetele şi jocul în societate. 3. În excursii se cântă pe o voce sau pe două voci; nu treceţi la o octavă superioară, care supără. 4. Marşul se cântă în tempo marţial, scurt, şi nu se lungeşte sfârşitul. 5. Nu începeţi să cântaţi prea sus, în registre prea înalte, ca să poată cânta cu toţii din societate. 6. Frumuseţea cântecului nu rezidă în „fortisimo”, ci este în funcţie de modularea dinamică. 7. Urcând muntele şi împotriva vântului, nu se cântă. 8. Lăsaţi cântările „solo” la urmă, dupăce aţi epuisat cântecele cunoscute şi cântate de toţi.

Pentru sporirea sentimentului de solidaritate naţională sunt mai de preţ cântecele în grup decât singularizările ambiţioase ale unor solo-uri, când nu sunt expresia unei priceperi deosebite şi dovada unei arte apreciabile”, sunt cele 8 sfaturi ale botanistului Alexandru Borza.

 

Un mare om de ştiinţă

Alexandru Borza (21 mai 1887, 3 septembrie 1971). A fost naturalist, întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj şi al geobotanicii din România. A înfiinţat, alături de Emil Racoviţă, Parcul Naţional Retezat (primul parc național românesc). A fost rector al UBB, ales preşedinte de onoare al Congresului Internaţional de Botanică de la Paris, fondator al Academiei de Științe din România.

Printre altele, s-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 Decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România. Iar episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate atunci de Samoilă Mârza. Albumul a fost redat Episcopiei de Cluj-Gherla.
A fost şi Greco-catolic, protopop onorar al Clujului.

A urmat Seminarul Central Catolic din Budapesta (1904-1908). Din 1908, Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și doctoratul în ştiinţe natural (“summa cum laude”) în 1913. A fost profesor de științe naturale la Blaj, iar apoi profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919-1947).

La Cluj, timp de trei decenii, a întemeiat publicații științifice, a ctitorit (în1923) și condus Institutul Botanic. A fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care îi poartă numele începând din anul 1991) și Muzeul Botanic.

Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mişcării de cercetaşi din România şi la dezvoltarea organizaţiei Cercetaşii României.

Un Dicționar etnobotanic publicat de el cuprinde nu mai puțin de 11.000 de nume românești de plante, față de cele 5.000 înregistrate anterior de botanistul Zaharia Panțu. A avut contribuții importante în determinarea unor specii de plante din România, fiind autorul unui mare inventar floristic, întocmit în perioada 1947-1949.

În 1958 a fost invitat de Academia de Științe a Chinei, unde a fost omagiat ca „cel mai vechi cercetător european în viață al florei chineze” (oamenii de știință chinezi cunoșteau lucrarea sa din 1914).

 

Grădina simbol al Clujului

Înfiinţată în anul 1920 şi deschisă oficial pentru public în anul 1925, Grădina Botanică “Alexandru Borza” din Cluj-Napoca este o instituţie ştiinţifică, didactică şi educativă, ale cărei baze au fost puse în actualul amplasament de către Alexandru Borza, personalitate marcantă a biologiei româneşti.

Grădina Botanică se întinde pe o suprafaţă de 14 ha. Aici sunt cultivate circa 10.000 de categorii specifice, grupate în mai multe sectoare.

Institutul Botanic adăposteşte, la parter, Muzeul Botanic, cu o colecţie de aproximativ 7.000 de exponate.

La etajul clădirii, funcţionează Herbarul Grădinii Botanice, cel mai mare şi mai important din ţară, cu 750.000 de coli de plante presate.

Grădina Botanică are legături cu aproximativ 450 de grădini botanice de pe toate continentele, dar şi cu institute de cercetare sau biblioteci.

Este vizitată anual de circa 150.000 de persoane şi este un adevărat simbol al Clujului.

(M.A.)

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Cluj24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


CULTURA

Clujul văzut din elicopter în iunie 1990. Străzi aproape goale

Publicat

O imagine aeriană, din elicopter, făcută exact acum 30 de ani, în iunie 1990, în centrul Clujului.

În dreapta imaginii se vede Teatrul Naţional şi Opera Română. În faţă e actuala strada Dorobanţilor, aproape goală.

În stânga e, absentă din imagine, Catedrala Ortodoxă, iar în dreapta, după teatru, Palatul de Justiţie.

Citește mai departe

ADMINISTRAȚIE

FOTO. Cum era Clujul acum 100 de ani. Oameni în peşteri, bordeie şi colibe

Publicat

Clujul de acum 100 de ani era altfel. Şi oamenii trăiau diferit. Cu excepţia unor clădiri din zona centrală, Clujul de acum 100 de ani nu era aşa cum îl ştim azi. Populaţia oraşului a crescut de atunci de aproximativ şase ori, de exemplu. A crescut mult şi suprafaţa sa, prin înglobarea vecinătăţilor. Dar sunt şi multe alte schimbări importante. Printre altele, în Cluj erau multe colibe, bordeie şi chiar peşteri locuite.

Maghiarii erau mai mulţi ca românii

Probabil că cea mai mare schimbare a Clujului în ultima sută de ani a fost creşterea semnificativă a populaţiei.

Potrivit cărţii „Clujul” (Victor Lazăr, 1923, arhiva www.cluj24.ro), Cluj-Napoca avea, conform recensământului din 1921, 83.542 de locuitori. Dintre aceştia, 41.583 de maghiari, 28.274 de români, 10.633 de evrei, 2.073 de germani şi 979 de alte naţionalităţi.

Cu 10 ani înainte (recensământul din 1910), Clujul avea doar 60.808 locuitori. 50.704 maghiari, 7.562 români, 1.676 germani, 107 slovaci şi 759 de alte naţionalităţi. Mai mult, populaţia Clujului era de 16.886 de persoane în 1850 şi de 37.957 de persoane în 1890. Astăzi, conform recensământului din 2011, Cluj-Napoca are, oficial, 324.576 de persoane. Dar, de fapt, populaţia sa e de peste 500.000 de locuitori, iar în 20 de ani se estimează că va ajunge până la un milion.

Între timp, componenţa etnică s-a modificat semnificativ. 75,71% sunt români, 15,27% sunt maghiari, 1,01% sunt romi, iar în cazul a 7,14% din populaţie nu se ştie apartenenţa etnică.

 

Cartierul de colibe de pe Cetăţuie

Victor Lazăr arată că suprafaţa Clujului era, în urmă cu 100 de ani, de 22.650 de jugăre (130 de kilometri patraţi), iar în prezent este de aproape 180 kmp, ceea ce însemană că deşi populaţia a crescut cu 600%, suprafaţa locuită a crescut de aproape 10 ori mai puţin. O creştere mai substanţială, de circa 5 ori, este înregistrată în ceea ce priveşte reţeaua de străzi, de la 135 de kilometri, la 662 în prezent.

„Întreg teritoriul Clujului e de 22.650 jugărae, din cari 350 jugăre pădure şi 1800 jugăre intravilan, pe care sunt construite cele peste 5600 case cu o reţea de strade în lungime de 135 km.

Oraşul are următoarele cartiere: în centru e oraşul vechiu, dela acesta spre Răsărit oraşul de jos cu căzărmile, numit în capătul cel mai dinafară Hoştat (din nemţescul Vorstadt), oraşul dintre ape (Someşul şi canalul morilor), cartierul Cetăţuii până la gară; pe malul drept al Someşului e oraşul de sus, întemeiat în secolul al 18-lea între oraşul vechiu şi Mănăstur, în urmă fostul sat românesc Mănăsturul, alipit la 1896 Clujului.

Dincolo de gară s-a format un cartier nou locuit mai ales de lucrători. Clujul are şi cartiere de vile: unul pe laturea dinspre Calea Regele Ferdinand a dealului Cetăţuii, altul dela Teatrul Naţional în sus pe stânga, un al treilea dealungul Promenăzii şi în fine unul în partea de sus a străzii Regale, numit Hazongard, după numele unui vechiu cetăţean sas, Hasenschart.

Interesant e cartierul de pe coasta Cetăţuii de către Someş. Coasta e plină de colibi, bordeie, chiar peşteri săpate în ea, în cari locuiesc ţigani şi desmoşteniţi ai soartei. Poliţia are mult de lucru în acest cartier”, explică Victor Lazăr.

 

Târgul de găini de lângă Poştă

Victor Lazăr face în cartea sa o descriere a zonei centrale a Clujului, în care era o zonă de promenadă, dar şi locuri de târg, precum cea de păsări, de lângă Poştă. El spune că oraşul era, totuşi, curat şi că locuitorii săi aveau grijă de acest lucru.

„Pieţe mari are Clujul numai una: Piaţa Unirii. (…) Pieţe mai mici sunt a lui Alex. I. Cuza, un fel de Grădină Sf. Gheorghe din Bucureşti; în piaţa aceasta se va înălţa Catedrala ortodoxă a Clujului. (…) Aproape de Someş, dela Calea Regele Ferdinand spre E. e Piaţa Mihai Viteazul, încărcată mai ales Lunia şi Joia cu carne, legume, poame, lapte şi derivatele lui şi alte producte ale satelor din împrejurimile Clujului.

Într-o mică piaţă, în dosul Poştei centrale, aproape de Someş se vând păsări de curte. Mare e Oborul de vite şi Piaţa fânului, în spre  calea ferată. De-a lungul Someşului, între Cetăţuie şi oraşul vechiu, valea gârlii e prefăcută într-o frumoasă Promenadă cu copaci umbroşi, lac mare cu insulă la mijloc, chişc şi teatru de vară.

Dincolo de Promenadă sunt Arenele sportive cu amfiteatru. (…) Cu toate că oraşul luptă cu mari greutăţi financiare, stradele lui sunt, în orice anotimp, şi acum destul de curate mulţumită şi educaţiei civice a orăşenilor, cari păstrează mare curăţenie pe trotuarele din faţa caselor lor”, povesteşte autorul cărţii „Clujul”.

 

Oraşul era fără gaz

În urmă cu 100 de ani, Clujul nu avea încă gaz metan, dar avea iluminat electric. Avea şi câteva fabrici, dar şi o universitate cu doar câţiva profesori.

„Clujul are, dela 1891, apeduct în lungime de 80 km şi canal de 57 km. Uzina de apă e la Mănăstur, dar debitul e insuficient pentru trebuinţele de azi ale oraşului, aşa că se lucrează la sporirea aceluia prin mărirea ei.

Luminatul oraşului e electric. Băile sistematice sunt o instituţie vechie în Cluj, căci încă din 1557 hotărăşte Consiliul comunal construcţia unei case orăşeneşti pentru băi. Cu toate acestea, cele două băi existente azi în Cluj lasă foarte mult de dorit din toate punctele de vedere”, apreciază Victor Lazăr.

 

Oraşul şcoalelor

O mândrie pentru Cluj era şi atunci universitatea. Dar care număra doar 86 de profesori în anul universitar 1922/1923. Semnificativ mai mulţi, totuşi, faţă de cei 57 de profesori existenţi cu 10 ani înainte, în 1912/1913.

„Clujul a fost, mai ales dela Reformaţiune încoace, oraşul şcoalelor. (…) La 12 Maiu 1919, Universitatea a fost luată în stăpânirea Statului Român şi în toamna aceluiaş an s-a deschis întâia Universitate română pe teritoriul Daciei superioare. (…)

Industria mare cuprindea la 1912 18 fabrici (3 de spirt, 1 de bere, 3 de lichioruri, 1 de săpun, 4 de cărămizi, 2 turnătorii de fier, 1 de piele, 1 ţesătorie, apoi uzina de gaz şi cea electrică), iar în 1922, numărul lor se urcă la 28. Industria mare ar lua în Cluj, sub imperiul român, un avânt uriaş, dacă s-ar rezolva mai curând chestiunea aducerii gazului metan, destul de aproape de acest oraş”, mai spune autorul.

(M.A.)

 

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

Tudor Giurgiu, directorul TIFF, supărat din cauza amânării festivalurilor de muzică

Publicat

Directorul Festivalului Internațional de Fim Transilvania, Tudor Giurgiu, este nemulțumit de amânarea festivalurilor de muzică, întrucât ele generau un număr ridicat de locuri de muncă pe durata verii. Astfel, multe persoane vor rămâne cu buzunarele goale, ca urmare a mutării evenimentelor în 2021.

,,Pe lângă faptul că anul ăsta nu vor exista festivalurile mari de muzică deja intrate în calendarul tuturor, gîndul meu merge la mulți colegi și prieteni (din Cluj, mai ales), majoritatea freelanceri, care începeau vara muncind la TIFF, apoi la Electric, Neversea, Untold, unii și la Jazz in the Park. Șoferi, constructori, oameni specialiști în logistică, personal tehnic, etc. Nu știu ce planuri B și-au făcut, știu însă că nu există scheme de sprijin la nivel național prin care acești oameni să fie ajutați să treacă peste o perioadă complicată din punct de vedere financiar. Fără ei, fără experiența și dedicarea lor, toate festivalurile noastre nu s-ar putea face și nu ar ieși la nivelul de excelență cu care am ajuns să ne mândrim”, a scris Tudor Giurgiu pe Facebook.

Spectatorii vor participa la un altfel de TIFF, care se va desfășura în prima jumătate a lunii august, respectând măsurile de siguranță. Acesta se numără printre puținele evenimente culturale de anvergură care rămân în picioare.

Cristian LUNGU

Citește mai departe

ACTUALITATE

Proprietarul Iulius Mall are pe rol o investiție de 3 miliarde de euro

Publicat

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) și grupul Iulius au propus o investiție de 2,87 miliarde de euro, pentru muzee și sală multifuncțională de evenimente, un nou parc și conexiuni urbane verzi, soluții de fluidizare a traficului și cu 12.000 locuri de parcare.

Acest proiect vizează revitalizarea și integrarea complexului Romexpo în circuitul internațional.

„Demersurile noastre constante sunt îndreptate spre consolidarea și extinderea activității Romexpo, care stau la baza acestui amplu demers investițional. Un proiect de o asemenea importanță necesită cooperarea și implicarea mediului public și privat, dar și susținerea autorităților și comunității”, a spus Mihai Dărăban, preşedintele CCIR.

„Va fi realizată și cea mai mare parcare din România”

Conceptul se vrea un omagiu adus marilor valori ale României. Aici va fi primul Muzeu de Artă din România dedicat exclusiv sculptorului Constantin Brâncuși. Pavilionul central va fi reconfigurat în sala multifuncțională George Enescu. Proiectul integrează pavilioanele expoziționale pe care le reconfigurează și modernizează într-un centru de conferințe și congrese de anvergură, adaptat nevoilor unei capitale europene.

Proiectul pentru fluidizarea traficului include noi artere rutiere și lărgirea unor benzi de circulație, piste de bicicletă și facilități care contribuie la mobilitate urbană. Va fi realizată și cea mai mare parcare din România, cu 12.000 de locuri subterane și supraterane.

„Va fi realizat și un hotel de 5*”

Acest proiect va fi făcut în conformitate cu principiile pentru „clădiri verzi” și înglobează cel mai mare spațiu destinat producătorilor și comercianților autohtoni dezvoltat în premieră în România. Un element inedit este și Muzeul de Istorie Monetară, o inițiativă în premieră națională, dar și cel mai mare oceanariu din țară, un adevărat parc acvatic. Ca o funcțiune complementară va fi realizat și un hotel de 5*.

Romexpo organizează 40 de târguri, expoziții și saloane comerciale pe an. Iulius are portofoliu de 300.000 mp de spaţii de retail şi 253.000 mp de spaţii office, 107.000 mp fiind în dezvoltare. Compania a creat reţeaua Iulius Mall, cu patru centre regionale (Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Suceava) şi ansamblurile mixte Palas Iaşi și Iulius Town Timișoara, acestea având un trafic anual de 68 milioane de vizitatori.

Pe segmentul office, Iulius are 12 clădiri clasa A, sub brandul United Business Center, în Cluj, Iași, Timișoara. Iulius și Atterbury Europe au inaugurat proiectul Iulius Town Timişoara, proiect de regenerare urbană de 442 milioane de euro. De asemenea, Iulius controlează fabrica de materiale abrazive Carbochim Cluj, scrie zcj.ro.

Karla Fanea

Citește mai departe