Hoţie la Biserica Franciscană. Pagubă de sute de mii de lei la un monument clujean de 800 de ani. Document de 45 de ani

Cluj24 a intrat în posesia unui document-sesizare, potrivit căruia unul dintre cele mai vechi edificii din Cluj-Napoca, Biserica Franciscană, important monument istoric, a fost jefuit cu aproximativ o jumătate de milion de lei, în perioada comunistă. Documentul-sesizare (foto, arhiva Cluj24), formulat de celebrul arhitect Andrei Pănoiu, nu este datat, dar, cel mai probabil, el a fost redactat în 1977 sau 1978. Atunci a avut loc penultima restaurare a Bisericii Franciscane. Şi ca dovadă a hoţiei şi a calităţii proaste a lucrărilor de restaurare, peste numai doi ani, în perioada 1980-1986, a fost nevoie de alte restaurări.

Pretinse intervenţii de restaurare, pagubă de sute de mii de lei

„Solicit intervenţia Dv. pentru a se dispune verificarea lucrărilor efectuate (…) la Biserica Franciscană din oraşul Cluj-Napoca, spre a se stabili pagubele provocate la acest deosebit de important monumat istoric sub pretinsa unei intervenţii de restaurare. Pe acest şantier s-au decontat şi s-au trecut asupra parohiei respective lucrări efectuate în valoare de 980.000 lei, lucrări în care cu greu s-ar putea încadra în valoarea de 450-500.000 lei”, reclamă dr. arh. Andrei Pănoiu.

Ca reper al valorii pagubei, o Dacia costa atunci 70.000 de lei, iar un salariu mediu era de circa 2.000 de lei.

Posibila cauză: considerente de ordin politic

În sesizarea sa, cu un curaj rar pentru acea vreme, arhitectul susţine că ar fi fost vorba chiar de interese de ordin politic.

„Trebuie să arăt că pe plan local se fac tot felul de speculaţii pe seama acestei lucrări neterminate, parohia fiind determinată să cerşească fonduri la enoriaşi pentru a drege ce s-a produs din incapacitate de organizare şi hoţie. Se pretinde că anumiţi factori au cerut parohiei să închidă ochii şi să renunţe la solicitarea unei analize, întrucât sunt în joc şi unele considerente de ordin politic….”, menţionează Andrei Pănoiu.

În aceeaşi sesizare, Andrei Pănoiu prezenta şi fotografii în care arăta, printre altele, că turnul bisericii a rămas descoperit pe timpul unei întregi ierni şi că „lucrările de pretinse reparaţii” au „pricinuit grave degradări monumentului.

Monument de 800 de ani

Biserica Franciscană din Cluj-Napoca este unul din cele mai vechi și mai semnificative lăcașuri de cult clujene. Inițial, pe locul său a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în sec. XI-XII, dar distrusă în timpul marii invazii a tătarilor (1241), iar după distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică.

Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.

Clădire în care a locuit o regină

Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei Izabella, după care lăcașul a fost transformat în școală (unitariană din 1568).

Din 1609, conform cu dorința principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. În 1693 a fost instaurată dominația Casei de Habsburg, iar biserica și mănăstirea au fost retrocedată Bisericii Romano-Catolice, ele fiind folosite de iezuiți. Aceștia vor înființa în clădire o școală proprie. Școala iezuiților a funcționat aici până în anul 1725, când iezuiții au finalizat construcția propriului colegiu și a propriei biserici (Biserica Universității din Cluj, Convictus Nobilium din Cluj), fapt care a facilitat revenirea franciscanilor în oraș.

Odată cu anul 1728 franciscanii inițiază o campanie de restaurare a bisericii în care construiesc turnul din fațada vestică în stil baroc și refac interiorul prin boltiri tipice baroce la o cotă mai joasă decât vechea acoperire gotică prăbușită la acel moment.

Din literatura de specialitate rezultă că pe șantierul bisericii a lucrat o perioadă îndelungată meșterul Konrad Hammer, căruia i se atribuie – în 1728 și între 1734-1745 – boltirea bisericii și construirea turnului monumental.

Din 1898 în fața bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața Unirii.

O bibliotecă vestită

În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecție care depășea o mie de volume. În perioada anilor 1906 – 1948 în mănăstire a funcționat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase.

Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de mănăstire.

„Santa Maria Maggiore” din Roma

Deasupra intrării în lăcaș se află statuia Fecioarei Maria, protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc și statuia Sfântului Anton.

În interior se află amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall, care a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evangheliști. Pe coroana amvonului este înfățișată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Arhitectul Andrei Pănoiu

Andrei Pănoiu (n. 2 decembrie 1927), arhitect, coordonator al numeroase proiecte, autor a numeroase cărţi de specialitate (Evoluţia oraşului Bucureşti, Din arhitectura veche a Indiei, Arhitectura tradiţională gorjeană, Din arhitectura lemnului).

Printre altele, a lucrat ca secretar al Comisiei de Avizare la Serviciul Monumente Istorice, la Direcţia Generală a Artelor Plastice, la Ministrul Culturii, în Comisia Ştiinţifică pentru Muzee şi Monumente pe lângă Academia Romană, delegat permanent în Comisia de Avizare a direcţiei Monumentelor Istorice din CSAS.

(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News