GALERIE foto. FLORILE cele mai IUBITE. De FLORII. Semnificaţii, LEGENDE şi CURIOZITĂŢI despre PLANTE

Azi e Duminica Floriilor la ortodocşi. Sărbătoarea marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Era pe un asin, întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic. Pe lângă o galerie de imagini cu flori, vă prezentăm şi câteva curiozităţi, legende şi semnificaţii.

Şirul lui Fibonacci

O curiozitate fascinantă despre flori şi natură este Şirul lui Fibonacci. Cunoscut şi ca Proporţia de Aur, e răspândit pretutindeni. Este considerat o caracteristică fundamentală a Universului. Şirul lui Fibonacci începe aşa: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 şi continuă la nesfârşit. Fiecare număr al secvenţei este suma celor două numere care îl preced. Pare să fie încastrat în structura cosmosului. Şi doar un exemplu: numărul petalelor la o floare urmează Şirul lui Fibonacci. Exemple faimoase includ crinul, care are trei petale. Piciorul-cocoşului, care are cinci. Cicoarea cu 21. Margareta, cu 34, si aşa mai departe. Fiecare petală este plasată la 0,618034 din circumferinţă (dintr-un cerc de 360°), permiţând cea mai buna expunere la lumina soarelui.

*”Flora mică ilustrată a României”, 1939 (colecţia Cluj24), Iuliu Prodan (29 octombrie 1875, 27 februarie 1959). A fost botanist, profesor la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj, primul autor al unui „determinator” clasic pentru plantele cu flori (fanerogame) și ferigi (criptogame vasculare). A fost printre primii botaniști români care, în lucrările sale despre flora și vegetația României, s-a străduit să descrie condițiile ecologice specifice plantelor și zonelor cercetate, pe baza datelor existente în literatură sau a observațiilor sale.

Laleaua, floarea lui Dumnezeu

Laleaua (Tulipa), una dintre cele mai populare flori. La concurenţă cu trandafirul. Este un gen cu peste 150 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae şi cu peste 3.000 de varietăți, sub diferite culori şi forme. Istoricii spun că lalelele s-au dezvoltat în Asia, la graniţa dintre China, Tibet, Rusia şi Afganistan. Este unul dintre cele mai neprielnice locuri de pe planetă, un loc în care cu greu ne-am imagina că poate creşte o floare. De aici, laleaua sălbatică s-a răspândit în mod natural spre vest, ajungând până pe malurile Mării Negre.

Turcii nomazi au întâlnit floarea în toată această zonă vastă, iar laleaua a devenit pentru ei un simbol al vieţii şi fertilităţii. În acelaşi timp, laleaua era venerată şi în Persia, ea fiind menţionată în versurile faimosului poet Omar Khayam (1048-1113). Pentru musulmani în general, nu doar perşi şi turci, laleaua era floarea cu cel mai înalt rang, ea având o semnificaţie aproape divină. În limba turcă, laleaua se numeşte laleh, iar în alfabetul arab cuvântul conţine aceleaşi litere ca şi Allah. Laleaua a devenit, astfel, floarea lui Dumnezeu.

Ca simbolistică, lalelele reprezintă constanţa şi trăinicia sentimentelor, iubirea sinceră şi nelimitată, în ciuda diferitelor obstacole întâlnite. Trandafirul este considerat regele îndrăgostiţilor, dar există multe dovezi şi în favoarea lalelei. Laleaua este simbolul declaraţiei de iubire, o arată poveştile din “O mie şi una de nopţi”, în care sultanul îşi arăta iubirea faţă de cadânele din harem lăsând la picioarele alesei sale o lalea roşie. O legendă persană, mult mai veche, spune că laleaua s-a născut din picăturile de sânge ale unui îndrăgostit.

Inima Maicii Domnului

Tradiţia populară spune că Inima Maicii Domnului înfloreşte întotdeauna de Paşti. Ştiinţific, ea este Dicentra spectabilis, iar în popor poartă mai ales numele Cerceii doamnei, Pantalonii cavalerului sau Inimă-însângerată, datorită formei florilor.

Ultima denumire vine dintr-o veche legendă chinezească, în care se spune că floarea roşie a Dicentrei simbolizează o inimă de pe care se prelinge o picătură de sânge

Trandafirul, Rosa, Rusaliile

Cuvântul românesc „rusalii” derivă, indirect, din latinescul Rosalia. Numele de fată Rosalia, de origine latină, înseamnă trandafir. De altfel, două flori din aceeaşi familie –măceşul şi trandafirul-trandafir- în latină poartă aceeaşi prima denumire, Rosa. Măceşul e Rosa Canina. Iar trandafirul (Rosa L.) are ca multe subspecii: Rosa canina (măceșul comun), Rosa rubrifolia (măceșul roșu), Rosa alba (trandafirul alb), Rosa demascena (trandafirul de Damasc), Rosa lutea (măceșul galben), Rosa rugosa (trandafirul cu frunze încrețite).

Trandafir

Trandafirul (Rosa L.) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuști erecți, deseori spinoși.

Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele trandafirului sălbatic, Rosa canina, care crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase.

Înflorirea trandafirului este anuală. Specii încadrate în grupa măceșilor decorativi și a trandafirilor de parc: Rosa canina (măceșul comun), Rosa rubrifolia (măceșul roșu), Rosa alba (trandafirul alb), Rosa demascena (trandafirul de Damasc), Rosa lutea (măceșul galben), Rosa rugosa (trandafirul cu frunze încrețite).

Măceş

Rosalia este numele unei sărbători al cărei corespondent în obiceiurile creştin-orotodoxe sunt Rusaliile sau Duminica Rusaliilor.

Peste o sărbătoare veche s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea și sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată și de către romani.

Rusaliile (din latina vulgară – în napolitană se folosește „Pasca rusata” (Paștele trandafirilor) iar în aromână „Arusaľi” ), cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh / Sfântului Spirit reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paşti. De Rusalii este marcată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus.

Crinul, invidiat de zeiţa Venus

Crinul (familia Liliaceae, genul Lilium; ex: Crinul alb – Lillium Candidum) cuprinde circa 100 de specii. Simbolizează speranţă, credinţă, naştere, puritate, reînnoire, promisiune, pasiune, castitate, nevinovăţie, fertilitate, maternitate. În creştinism este considerat un simbol al purităţii şi este asociat cu Fecioara Maria. Se spune că mormântul acesteia a fost împodobit cu crini albi. Un crin cu trei petale, Fleur-de-lis, asemeni unei coroane, reprezenta în Franţa Evului Mediu prosperitate şi regalitate.

În mitologia greacă reprezintă maternitatea şi renasterea, deoarece se spune că a apărut din laptele Herei, soţia lui Zeus. Legenda romană spune că atunci când Venus, zeiţa iubirii, a ieşit din apa mării, ea a privit un crin şi a invidiat frumuseţea acestuia. Iar drept urmare, ea a adăugat un element suplimentar florii -pistilul lung din centru-, cu speranţa că-i va diminua frumuseţea. Crinul simbolizează aşadar şi dragostea, pofta trupească, simboluri asociate şi cu Venus.

Mâna Maicii Domnului, floarea vindecătoare

*Mâna Maicii Domnului, mai popular, Caprifoi (de regulă), Lonicera caprifolium – denumirea ştiinţifică. Este o plantă căţărătoare cu un parfum îmbătător. Tradiţia populară spune că are efecte tămăduitoare pentru bolile trupeşti şi sufleteşti.

Legenda zice că Maica Domnului cu micul Iisus în braţe a căutat adăpost la mai multe plante ca să scape de soldaţii lui Irod şi că singura plantă care a primit-o, oferindu-i adăpost, a fost caprifoiul. La plecare, Maica Domnului a binecuvântat-o: „De azi înainte şi până în eternitate, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”.

Este cunoscut faptul că preparatele din această plantă au puternice efecte antimicrobiene, antihipertensive şi antiinflamatoare, contribuie la scăderea nivelului de zahăr din sânge şi încetinesc coagularea acestuia. De asemenea, ajută şi la curăţarea sângelui, fiind utilizată şi în industria cosmetică datorită proprietăţilor sale în cicatrizarea rănilor, care o recomandă tenurilor cu probleme.

Bujorul, floarea împăratului, cultivată doar de bogaţi

Bujorul (Paeonia Hybriden), floarea despre care se spune că înnobilează luna mai, e într-o mare varietate de nuanțe (roşu, alb, purpuriu, roz, galben, violet). În cultura chineză se numește Floarea Împăratului, iar vechii greci numeau bujorii după Paeon, medicul zeilor.

Bujorul este un simbol al prosperității. Odinioară, el putea să fie cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita socială a Japoniei, astfel că a fost asociat cu bogăția.

La greci existau legende despre puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină.

Hortensia cea otrăvitoare, culoare în funcţie de sol

Hortensia (Hydrangea Macrophylla), unul dintre cei mai apreciați arbuști decorativi. Inflorescențele sale voluminoase au un aspect deosebit și un parfum pe măsură. Una dintre ciudățeniile acestei plante este că florile sale pot avea culori diferite, în funcție de proprietățile solului. Într-un sol cu pH de 5.5 va avea florile albastre, iar într-un sol cu pH de 6 va avea florile roz.

Florile hortensiei sunt globuloase, de dimensiunile unui pumn și pot avea culori de la alb și roz la nuanțe de violet și albastru. Inflorescența foarte bogată poate fi asemănată cu un bulgare de zăpadă. Denumirea științifică a hortensiei, de proveniență greacă, este compusă din cuvintele „hydro” (apă) și „angos” (vas, ulcior) și se referă la nevoia de cantități mari de apă a plantei. Denumirea populară provine din latină și înseamnă „grădină”. Există peste 190 de soiuri de hortensie în toată lumea şi toate sunt otrăvitoare!

Sexualitatea plantelor

Există multe similitudini între comportamentul uman şi cel al florilor, chiar un fel de “sexualitate” prin care ele ademenesc fluturii, albinele, alte insecte.

*Hibiscus, “Trandafir japonez” (Hibiscus rosa-sinensis), originar din zona Japoniei, Chinei şi Indiei, singura varietate din familie care se cultivă ca plantă de apartament

Există flori mascul, flori femelă şi chiar flori hermafrodite pe aceeaşi plantă, care se fecundează singure, dar în cele mai multe cazuri acest rol îl au insectele. Floarea oferă nectarul, polenul, iar insecta le asigură supravieţuirea.

Cireş

Florile au mijloace de seducţie aproape umane, semnalizând insectelor prin puncte, contraste coloristice, linii etc.

Liliac

Există chiar o specie de orhidee, care nu are nectar, dar care este totuşi polenizată de insecte.

Piersic

Ea atrage masculii unor specii de himenoptere cu mirosuri asemănătoare celor ale femelelor din specia respectivă, luând o formă asemănătoare femelelor sau chiar prin stimulări tactile, prin dezvoltarea unor zone identice cu partea dorsală a femelelor de himenoptere.

(text şi foto MaAv)