FOTO. Tudor, clujeanul voluntar de la Ambulanța Monumentelor: Am descoperit arhitectura Transilvaniei în timp ce cădea

Tudor Coman e un tânăr IT-ist clujean pasionat de istoria arhitecturii. Și-a descoperit această dragoste când era doar un copil și se plimba cu tatăl său prin Cluj-Napoca admirând clădirile vechi. Chiar dacă a studiat Informatica la UBB, timpul liber și l-a petrecut pe șantiere, alături de cei de la Ambulanța pentru Monumente. Acum are nevoie de ajutor să își urmeze pasiunea și să studieze la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

„A pus mâna” și a ajutat la reabilitarea bijuteriilor arhitecturale ale Transilvaniei, iar acum vrea să-și extindă bagajul de cunoștințe în acest domeniu și să devină un expert în conservare și restaurare. Iar pentru asta are nevoie de ajutor.

Tudor, clujeanul care își duce pasiunea la un alt nivel: Am descoperit arhitectura Transilvaniei în timp ce cădea

Tudor Coman este fiu de pictor și a studiat, înainte de facultate, la Liceele „Nicolae Bălcescu” și „George Barițiu” din Cluj-Napoca. Arhitectura, spune el, este cea mai accesibilă formă a artei și își amintește cum în copilărie, alături de tatăl său, discuta despre Biserica Sfântul Mihail, clădirea fostei Școli de Muzică, Piața Muzeului și alte locuri speciale din oraș.

A vrut să facă două facultăți deodată, Istoria și Informatica, a intrat la amândouă, dar și-a dat seama în prima sesiune că e foarte greu.

„Mi-am zis atunci, hai să facem una și după aceea cealaltă. Într-un fel mă bucur că nu am mers atunci la Istorie pentru că mi-a rămas, parcă, mult mai directă conexiunea cu arta”, spune Tudor.

În studenție  și-a extins drumețiile prin Transilvania, iar într-una dintre călătorii a descoperit satul Amnaș din județul Sibiu, o așezare săsească destul de mare, unde au mai rămas vreo 400 de suflete.

„Biserica medievală de acolo nu mai există din secolul XIX, dar sunt case vechi, printre care o casă mică superbă, în semiruină, de care m-am îndrăgostit. Era casa clopotarului. A durat mult până am găsit proprietarul și am aflat că acesta dorea să facă o parcare în locul casei”, spune Tudor.

Totuși, un sas din sat i-a propus să închirieze casa parohială, un conac baroc uriaș, și încă pe o sumă modică de 400 – 500 de lei pe lună. La 18 ani, spune el, a descoperit arhitectura veche a Transilvaniei, în timp ce cădea.

Tudor a petrecut în Amnaș cât de mult timp a putut, și a început să aibă „intrare” și în taberele mai „exclusiviste” de arhitecți. Așa i-a cunoscut și pe cei care au pus pe picioare Ambulanța Monumentelor.

„Ne-am facut-o cu mâna noastră”

În anul 2 de facultate și-a spus că vrea să poată să restaureze case pentru că vedea cum începeau să se dărâme. Iar norocul a venit sub forma Ambulanței pentru Monumente. A lăsat ultimul examen din sesiune pentru că „simțea în aer aventură”, s-a urcat în tren și s-a dus la Micăsasa, în Sibiu.

Acolo i-a plăcut enorm. A pus cărămidă peste cărămidă, a lucrat la grindă, a ridicat 2.000 de țigle în două zile cu scripetele dintr-un camion. Și parcă, pentru prima dată, s-a simțit și neputincios.

„În România, dar mai ales în Transilvania, există efectul de decădere a patrimoniului construit. Îmi dădea un sentiment de ușurare că există oameni care împart aceeași viziune cu mine și care fac ceva și, mai mult, să câștige un trai din asta”, precizează Tudor, care a primit ajutor pe toate planurile de la frații Ștefan și Eugen Vaida, dar și de la Ionuț Dobre de la Ambulanța pentru Monumente.

O altă întâlnire importantă a fost cea cu profesorul Ciprian Firea, cercetător la UBB Cluj, care i-a predat Istoria artei, Renașterea. În anul 3 de facultate a putut să aleagă cursuri opționale. Iar pe lângă Istoria artei a ales și chimia.

Profesorul are o colecție impresionantă de fotografii din satele săsești, în format fizic. A văzut case fenomenale în fotografii, unele dintre ele făcute în anii ’90. Acum, puține dintre case mai există. Fie au fost demolate, fie au fost „transformate”, adică „refațadizate”, „modernizate” și, bineînțeles, li s-au pus termopane.

„Ne-am făcut-o cu mâna noastră, dar de abia de acuma urmează răul. Cei de la Ambulanța pentru Monumente lucrează din greu tot anul. Dar când trec 40-50 de ani, și acum suntem în perioada când anii aceia trec, acoperișul se duce. Dacă acesta se distruge, într-o lună nu mai recunoști monumentul”, explică Tudor Coman.

Vrea să devină expert și a fost acceptat la master la Universitatea Cambridge

În urmă cu un an și-a dat seama că, deși face eforturi, nu are bagajul de cunoștinte pe care îl vrea. Încurajat de cei de la Ambulanța pentru Monumente, ba a fost chiar ideea lor, Tudor a început să caute universități unde poate să studieze. Știe engleză bine, așa că s-a îndreptat spre universități din Marea Britanie.

„Eu vreau să fiu un expert în domeniu la un moment dat și să am acreditările necesare. Am aplicat la tot ce am putut. Ce mi s-a părut cel mai bun e masterul în Building History de la Universitatea Cambridge. E part-time și poți să studiezi în doi ani.

Asta îmi permite să strâng mai mulți bani într-o perioadă mai lungă de timp și îmi reduce din costuri, pentru că nu trebuie să stau acolo un an întreg”, spune tânărul.

Cât timp e în țară va lucra tot ca voluntar la Ambulanța pentru Monumente și spune că va fi o „combinație tare” de teorie/practică.

Pentru că el a terminat Informatica și nu Istoria Artei și mai ales pentru ca a fost mai mult pe „șantier” si nu avea note „prea bune”, nu ar fi avut calificările necesare. Totuși a fost acceptat la un interviu online de 15 minute. Însă el a mers în Anglia, a obținut un interviu față în față și de la 15 minute s-a ajuns la o discuție de o oră și jumătate. A fost admis, iar printr-un eseu, i s-au echivalat și studiile. Tema eseului a fost arhitectura vernaculară din Transilvania.

Dar pentru că sunt totuși costuri mari, el are nevoie de ajutor. Din jobul de IT-is a strâns 3.000 de euro. El a lansat și un apel de strângere de fonduri și așa a reușit să ajungă la 12.000 din cei 30.000 de euro necesari pentru cei doi ani.

Tudor combină informatica cu istoria artei

Tudor Coman vede informatica ca pe o unealtă pe care o poți folosi în orice domeniu. Așa că o și folosește.

Cu arhiva de fotografii a profesorului Ciprian Firea și-a gândit chiar lucrarea de licență. „Am făcut un program de inteligență artificială, practic am luat un model public și am antrenat un program să recunoască case săsești. După aceea i-am dat o formulă prin care să calculeze cât de similare sunt două case din două poze diferite”, explică el.

Algoritmul lui a ajuns la un nivel în care a dat rezultate „interesante”. De exemplu i-a recunoscut o casă complet defațadizată astăzi.

„De atunci lucrez la ideea de a avea o bază publică cu fotografii de case săsești, iar daca ești interesat să cumperi o casă, să poți să vezi istoricul fotografic al casei. Asta ar face și restaurarea mai ușoară și până și normele de urbanism mult mai ușor de proiectat. Nu mai trebuie să cauți prin nu știu ce arhive obscure fotografii”, spune Tudor.

Alte proiecte au derivat din acesta. Cel mai important, spune el, este Harta caselor albastre.

Azi, în România este o adevărată mișcare cu cluoare albastră a caselor. Iar cei care au gândit Proiectul caselor albastre l-au contactat să creeze o arhivă digitală, iar înainte să plece la Cambridge va lansa și site-ul.

Cum puteți să îl ajutați să studieze:

Donații, direct în contul de LEI al protagonistului:
Coman Tudor
IBAN RO45BTRLRONCRT0341550203
SWIFT BTRLRO22

sau cont in EUR
IBAN RO49BTRLEURCRT0341550201
SWIFT BTRLRO22

Foto: Arhivă personală