FOTO/ Sfințirea bisericii de lemn din Săliștea Veche, monument restaurat din donații. Cine a primit ”Crucea Transilvană”  

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuț, a sfințit Biserica de lemn, monument istoric din secolul al XVI-lea, din localitatea clujeană Săliștea Veche, comuna Chinteni, inclusă în patrimoniul monumentelor istorice din România.

Acesta a săvârșit slujba de târnosire a bisericii, cu hramul „Sfântul Apostol Pavel”, după ce a fost restaurată din temelii în urma unui proces demarat în anul 2019 și finalizat anul trecut.

În cadrul slujbei, doi consilieri ai Prefecturii Cluj, care nu dețin vreo funcție de conducere în instituție dar au fost implicați în proiectul de restaurare a bisericii din Săliștea Veche, au primit din partea IPS Andrei „Crucea Transilvană”, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului.

Citește și Cum a fost salvată o BISERICUȚĂ din lemn din secolul al XVI-a din Cluj

Clujeni prin adopție

Mihai Ursache (foto sus) și Cătălin Croitoru (foto jos) sunt clujeni prin adopție, primul venind la Cluj din București în urmă cu 12 ani, iar celălalt a rămas în oraș după absolvirea studiilor universitare, el fiind originar din Târgu Jiu.

De mai bine de trei ani, cei doi au decis să se implice, ca voluntari, în salvarea unor biserici a căror construcție se află în stare de degradare, iar acest proiect se face exclusiv din donații și sponsorizări, fără bani publici.

„Multă lume ne întreabă dacă avem o asociație sau fundație, însă am decis să eliminăm apriori ideea că după 30 de ani de democrație în care s-au înființat mii de asociații, a mai apărut una care să ceară bani pentru biserică”, a declarat Mihai Ursache.

Primul „examen”, trecut cu bine de către acesta, a fost în urmă cu trei ani când împreună cu preotul paroh Sorin Botiș a pus umărul la efectuarea unor ample lucrări de renovare, în special în partea exterioară, a bisericii din satul Tiocu de Jos, comuna Cornești, unde a copilărit în perioada vacanțelor.

 Ani cu multe încercări

În contextul „Anului omagial al satului românesc” din anul 2019, Mihai Ursache și Cătălin Croitoru s-au alăturat proiectului inițiat de către Protopopiatul Cluj I, personal de către protopopul Dan Hognogi, și anume de salvare a Bisericii de lemn, monument istoric de secolul al XVI-lea, din Săliștea Veche, inclusă în patrimoniul monumentelor istorice din România.

„Au fost doi ani frumoși, cu multe încercări, am învățat lucruri noi care țin de munca de restaurare a unei clădiri monument istoric.

Sunt multe avize, reguli de respectat, dar necesare în acest domeniu. Când am primit distincția Crucea Transilvană, cel mai mult m-a bucurat pentru că nu am dezamăgit oamenii locului.

Săliștea Veche este o comunitate mică, nu cred că sunt mai mult de 50 de persoane care locuiesc aici, iar vorba circulă repede. Nimeni nu credea în urmă cu doi ani când se vorbea prin sat că vor începe lucrările de restaurare a Bisericii de pe deal că acest lucru se va și întâmpla.

Singura persoană optimistă din satul Săliștea Vechea fost preotul paroh Vasile Florin Perța, care avea experiența lucrărilor de restaurare a Bisericii de lemn monument istoric din Săliștea Nouă (de data aceasta parte a comunei Baciu)”, a mai spus Ursache.

Munca de voluntariat a celor doi consilieri nu se oprește aici, aceștia fiind implicați, în prezent, alături de alți oameni cu suflet și pasionați de istorie, în proiectul de restaurare a bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul clujean Lujerdiu (comuna Cornești), ctitorită de Mihai Viteazu în jurul anului 1600.

Biserica din Săliștea Veche

Biserica de lemn, cu hramul „Sfântul Apostol Pavel”, monument istoric de secolul al XVI-lea, aflată în satul Săliștea Veche, a fost cumpărată în anul 1911, pe cheltuiala familiei Pavel Lupaș și cu ajutorul credincioșilor din localitate, după cum reiese din inscripția de pe iconostas.

Cumpărată din Sânmărtin, biserica a trebuit refăcută după forma inițială. Are formă de navă și a fost așezată pe temelie de piatră.

În 1956 a fost înlocuit acoperișul, iar în 1966 s-a intervenit asupra turnului, în interior, toate cheltuielile în acest sens au fost suportate de către credincioșii din comunitate.

Ultima intervenție asupra bisericii s-a făcut în 1997, când zone ale acoperișului au fost acoperite cu tablă. În același an s-a efectuat un control, iar lăcașul de cult a fost clasat monument istoric de arhitectură 13 B 505.

Altarul are o particularitate, având patru laturi și nu cinci, așa cum se obișnuiește la bisericile de lemn. De asemenea, pe lângă masa altarului, mai există o masă și în naos, care este destinată oficierii slujbelor de parastas.

În ultimii ani, lăcașul s-a aflat într-o stare avansată de degradare, iar o mare parte a foilor de tablă, montate în 1997, au fost dizlocate de vânt, iar structura s-a deformat și prezenta o înclinare vizibilă.

Costul total al reparațiilor s-a ridicat la suma de aproximativ 200.000 lei.