Școala de Agenți de Poliție din Cluj este singura care are un procent pozitiv în ceea ce privește ocuparea numărului de locuri scoase la concurs.

Asta arată o analiză făcută de reprezentanții Sindicatului Național al Polițiștilor și al Personalului Contractual (SNPPC), care trage un semnal de alarmă privind interesul tot mai scăzut pentru această meserie.

Școala de Agenți de Poliție din Cluj, cea mai căutată din țară

Locuri libere, din nou, în băncile școlilor polițienești din MAI, spun reprezentanții SNPPC, în urma sesiunii de admitere care a debutat în data de 24 februarie.

„Din păcate, după primele trei probe derulate – examinarea psihologică, proba sportivă și evaluarea scrisă a cunoștințelor –, numărul candidaților rămași în cursă, pentru a susține ultima probă, respectiv evaluarea medicală, a scăzut sub nivelul așteptărilor, astfel încât, în acest moment, putem spune cu certitudine că, la două dintre cele trei școli ale MAI, respectiv la Câmpina și Oradea, se va consemna un alt rezultat negativ, după cel din 2023, când au fost ocupate, per total școli/sesiune, aproximativ 60% dintre locurile scoase la concurs”, arată reprezentanții sindicatului.

Astfel, înainte de proba finală, care va decide numărul candidaților admiși la actuala sesiune, rezultatele se prezintă astfel:

• Școala de agenți de poliție Câmpina – număr total locuri scoase la concurs: 1.340; număr total candidați promovați: 1.094 (dintre care 8 romi/alte minorități); procent ocupare locuri: 81,7%;

• Școala de pregătire a agenților PF Oradea – număr total locuri scoase la concurs: 240; număr total candidați promovați: 117; procent ocupare: 47,85%.

La Școala de Poliție din Cluj e concurență

La Școala de agenți de poliție Cluj au fost scoase la concurs 300 de locuri, iar numărul total de candidați promovați este de 353, dintre care 4 romi sau alte minorități – un procent pozitiv, în prezent.

„Cifrele actuale indică faptul că, la Școala Cluj, este posibil să se ocupe toate cele 300 de locuri, în funcție, evident, de rezultatele evaluării medicale. Însă, la Școala Câmpina vor rămâne multe locuri neocupate – posibil în procent de chiar 25%, iar la Școala de la Oradea, procentajul locurilor neocupate, la final de sesiune, posibil să urce dramatic, la 60%. În total, ar putea rămâne neocupate peste 400 dintre cele 1.880 de locuri scoase la concurs, în cadrul acestor trei școli polițienești, respectiv un procent de circa 22%”, arată reprezentanții SNPPC.

Foto: Școala de Agenți de Poliție Cluj

Pompierii din cadrul Detașamentului Huedin intervin marți seara la un accident rutier petrecut pe raza comunei Sâncraiu, soldat cu o mașină răsturnată.

Din primele date, în accident a fost implicat un autoturism, care este răsturnat, iar forțele noastre au găsit la fața locului patru persoane. Una dintre acestea este încarcerată, astfel că pompierii lucrează pentru extragere.

Pentru a sprijini partea medicală, la fața locului va ateriza și elicopterul SMURD de la Jibou.

”La intervenție mai iau parte o autospecială cu modul de descarcerare, o ambulanță SMURD și una SAJ”, anunță ISU Cluj.

Vom reveni cu detalii.

Primarul comunei clujene Jucu, Valentin Dorel Pojar, a anunțat că CNAIR a eliberat avizul final pentru intersecția semaforizată de la DN1C cu drumul comunal de la ieșirea din Jucu de Mijloc și alte 4 treceri de pietoni semaforizate.

„Veste bună pentru toți locuitorii comunei noastre.

Jucu a obținut AVIZUL final de la CNAIR pentru INTERSECȚIA semaforizată de la DN1C și alte 4 treceri de pietoni semaforizate

Azi am avut susținerea finală la ministerul transporturilor, la CNAIR, unde am obținut avizul final atât pentru intersecția semaforizată de la DN1C cu drumul comunal de la ieșirea din Jucu de Mijloc și trecerile de pietoni semaforizate de la Panemar, km 17, gară și inclusiv intersecția semaforizată și trecerea de pietoni de la blocurile de la gara.

Sigur ca va mai dura ceva timp până vom primi avizul scris, astfel încât să putem trece la obținerea autorizației de construire și execuția lucrărilor”, a scris primarul pe Facebook.

Așa se țese povestea omului: un suflet nemuritor, învățând să-și găsească drumul printre încercările unui trup trecător. Dacă omul ar fi întrebat ce a făcut cu viața aceasta, va putea răspunde cu liniște:“am învățat să iubesc ceea ce este veșnic. Și să las să moară ceea ce este trecător.”Un drum al patimii, al durerii și, în cele din urmă, al iubirii care eliberează.

Sufletul omului, prins între cer și pământ, se zbate într-o luptă tăcută, nevăzută, dar cutremurătoare. Își dorește să iubească, dar deseori uită… Și iubește ceea ce nu trebuie să  iubească. Se agață de trup, de plăcerile trecătoare, ca și cum ele ar putea să-i ofere nemurirea.

Când viața curge lin, când patimile sunt dulci și zilele pline de lumină, sufletul ar vrea să nu se termine niciodată. Uită că trupul este doar o gazdă a sufletului, iar veșnicia nu poate locui într-o lume care moare. Dar, Dumnezeu, în iubirea Lui de nepătruns, ne trimite încercările ca pe niște treziri. Ne dăruiește durerea, ca să ne dezvețe de ceea ce ne leagă de această lume.

Omul învață să iubească adevărat

Poate că fiecare greutate care apasă pe umerii noștri este un drum deschis către libertate. Căci doar atunci când am gustat din amarul vieții facem primul pas către dorul de Dumnezeu.

Și atunci sufletul începe să-și ridice ochii către cer. Începe să vadă ceea ce nu vedea înainte, să simtă ceea ce adesea uitase: că adevărata fericire nu vine din lucrurile care trec, ci din ceea ce rămâne. Din liniștea care se naște în mijlocul greutăților. Din iubirea care arde mai tare decât orice patimă.

Mă întreb, adesea, dacă aici este taina cea mai mare? Că omul învață să iubească adevărat doar când suferința îi taie binele din lumea aceasta. Doar atunci când este rupt de plăcerile trecătoare, sufletul poate să-și amintească cine este și pentru ce a fost făcut.

În fața morții, în fața durerii, descoperim că nu trupul este cel care caută veșnicia, ci sufletul. Dumnezeu ne încearcă pentru a ne trezi.

Care este chemarea vieții

Ne lasă să simțim greutatea vieții ca să ne dorim mai mult decât viața aceasta. Poate că tocmai acesta este darul Lui cel mai mare: că, prin suferință, ne pregătește pentru bucuria care nu se va sfârși niciodată.

Când sufletul și trupul ajung la capătul puterilor, când patimile pier, iar omul rămâne gol în fața vieții, apare adevărata libertate. În goliciunea aceasta, sufletul nu mai are nimic de pierdut, nimic de dorit. Și, pentru prima dată, poate să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima.

Poate că tocmai aceasta este chemarea vieții: să murim puțin câte puțin, până când ajungem să trăim cu adevărat. Să ne dezlegăm de trup, nu din ură, ci din iubire pentru ceea ce ne așteaptă. Să învățăm că sufletul nostru nu a fost făcut să moară, ci să zboare. Să zboare dincolo de timp, dincolo de durere, dincolo de toate.