Poetul american Jack Kerouac spunea odată: „Lumea pe care o vezi e doar un film în mintea ta”. Atunci când filmul din mintea ta este proiectat pe pânză, lumea văzută de tine e văzută de toți. Cea de-a șaptea artă a fascinat și continuă să fascineze. Filmul e doar produsul finit. Începutul este mintea, apoi ochiul, obiectivul aparatului de filmat, masa de editare, aparatul de proiecție și în final, ecranul. Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus cinematografie.

Scriam acum ceva vreme de doi „nebuni frumoși” ai cetății și anume de Gabor și Aron Xantus, tată și fiu, uniți de aceeași pasiune, cinematografia. Scriam despre una dintre ideile lor nebunești, aceea de a porni pe urmele marelui explorator român Emil Racoviță, până la capătul pământului. Povesteam atunci despre dificultățile pe care le întâmpină în a disemina creația lor.

FOTO. Pasiune fără LIMITE. Clujenii care au fondat SINGURUL muzeu al cinematografiei din țară

Nu s-au potolit… O idee nebunească nu rămâne niciodată singură. Și astfel a apărut cea de-a doua și anume înființarea unui muzeu al cinematografiei la Cluj. „Cinematografie la Cluj? s-ar ridica unele sprâncene adepte a postulatului orei exacte dată din altă parte a țării. Ei bine, da! Cinematografie la Cluj. Haideți să parcurgem puțin istoria celei de-a șaptea arte în Ardeal.

Istoria cinematografiei clujene

Cum filmul este singura artă care are o dată și un loc de naștere cunoscute –  28 decembrie 1895, Paris – nu putem spune că istoria sa se pierde în negura timpului. Iată, în continuare, câteva jaloane clujene care au marcat evoluția cinematografiei, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar până în zilele noastre.

Cinematograful a ajuns la Cluj la începutul secolului XX. Miraculos, aici începe o mare afluență a filmului. Pentru că orașul avea un teatru, avea actori, avea regizori dar și persoane cu posibilități financiare care puteau să sprijine cinematograful, apare aici, printre primele orașe din Europa, producția filmului mut.

În 1913-14 erau deja patru case de filme, Studioul Janovics, Casa de Filme Corvin, Transsylvania și Fabrica de Filme Proja. Mari actori care jucau atunci pe scenele Clujului, Lily Poor, Istvan Szentgyorgyi, Luiza Blaha, sub conducerea artistică și în producția legendarului regizor și producător Jeno Janovics, încep să interpreteze roluri, alături de alți actori, în fața aparatului de filmat.

Începe o perioadă efervescentă a filmului mut transilvănean, perioadă în care s-au produs peste 70 de filme artistice, dar și alte producții cinematografice mai scurte, aparținând altor genuri.

„Jeno Janovics realizează primul film medical de educație sanitară din istoria cinematografiei”

Alături de coproducătorul francez „Pathe”, printre multe alte producții se naște un film-reper pentru începuturile cinematografiei universale, și anume Sarga csiko/ Murgul șarg, în regia lui Felix Vanyl, în 1913.

În studiourile lui Janovics au lucrat, în acel timp, Mihaly Kertesz (viitorul Michael Curtiz, regizorul celebrului film Casablanca) și Sandor Korda (viitorul Sir Alexander Korda).

După primul război mondial sosește la Cluj de la Paris medicul de renume mondial Constantin Levaditi, care, împreună cu doctorul Dominic Stanca și cu regizorul Jeno Janovics realizează primul film medical de educație sanitară din istoria cinematografiei, un documentar jucat de actori, o docu-dramă.

Acest film, intitulat „Din grozăviile lumii” (1928), titrat cu inscripții în limba română și maghiară, a avut zeci de proiecții itinerante în lumea satelor din Ardeal, prezentând publicului ravagiile sifilisului.

În perioada interbelică, Janovics continuă să lucreze la Cluj, realizând documentare, reportaje și actualități filmate. Din păcate, propunerile sale din 1934, de implementare a unei industrii cinematografice în România sunt ignorate de către autorități. În perioada următoare, multe din proiectele lui Janovics sunt interzise și abandonate din cauza persecuțiilor etnice, el având origini evreiești.

„La Cluj se conturează o școală de creație de filme documentare”

În timpul regimului comunist, în zona Clujului s-au tras mai multe filme, printre care și celebrul și apreciatul film „Pădurea spânzuraților” (1965) în regia lui Liviu Ciulei, în locație la Bonțida, ori serialul „Pistruiatul”.

Mari actori clujeni cuceresc inimile cinefililor. Printre ei, maeștrii Florin Piersic și Dorel Vișan.

În paralel, la Cluj se conturează o școală de creație de filme documentare. De aici a plecat, în anii 30, în Africa neagră, renumitul medic Ladislau Saska, considerat un Albert Schweizer transilvănean, care, timp de 50 de ani, a realizat numeroase filme documentare. Echipamentul lui de filmare se află în acest muzeu.

„Studioul Xantus Film (…) a realizat peste 300 de filme documentare”

Doi autori ai primului documentar color de format cinema, intitulat „Pe Muntele Retezat”, realizat de studioul „Alexandru Sahia”, au fost clujeni. Este vorba despre coautorul scenariului, profesorul Janos Xantus și de operatorul de imagine Adam Jeney.

Studioul Xantus Film, înființat în 1990 la Cluj de către cei care au pus și bazele acestui muzeu, cineaștii Gabor și Aron Xantus, a realizat peste 300 de filme documentare, cutreierând cu aparatul de filmat toate continentele, continuând o tradiție de trei generații.

L-am întrebat pe Gabor cum i-a venit ideea înființării muzeului. „Colecționez de multă vreme aparatură și tot ce ține de industria cinematografică. Am bătut la pas târguri de vechituri, am răscolit prin poduri, am luat legătura cu persoane implicate în fenomen și, uite-așa, m-am ales cu toate astea. Exclus să le mai depozitez în casă, nu am un hangar, așa că le-am adus aici. Nu mă-ntreba cum am cărat piedestalele, pietrele astea de Viștea, una are 80 kg… ”, spune, râzând, Gabor.

„Eu sprijin proiecte care vizează palpabilul, nu virtualul”

Pe 15 decembrie 2022, muzeul și-a deschis porțile în Turnul Croitorilor. Ulterior, mai exact pe 10 iunie 2023, acesta s-a relocat la subsolul unei clădiri istorice din centrul Clujului, unde se află și acum.

Profesorul Francisc Koos, cofondator al muzeului, ne-a spus: „Eu sprijin proiecte care vizează palpabilul, nu virtualul. Consider că trebuie lăsat posterității ceva concret, dovezi și mărturii despre cum era cinematografia transilvană acum 100 de ani. Contribuția mea la acest muzeu sunt pereții și luminile, dotarea muzeului îi aparține în totalitate familiei Xantus. Tot ceea ce vedeți aici e în stare de funcționare, datorită lui Gabor și Aron.”

Fiecare exponat din acest muzeu are o poveste.

Aici e aparatul de fimat cu care Gabor a încercat să filmeze la Revoluție și care a fost spart cu patul puștii de un soldat.

Aici se află o bucată de meteorit adusă din Africa de contele Almasy Laszlo, interpretat magistral de Ralf Fiennes în filmul „Pacientul englez” (1996) al lui Anthony Minghella.

Tot aici e și camera de luat vederi de la televiziune, în fața căreia își spunea celebrul discurs de Anul Nou Nicolae Ceaușescu. E amplasată în așa-zisa Cameră a Cenzorului.

Pufoaicele care le-au ținut de cald lui Gabor și Aron în frigul Antarcticei sunt și ele la loc de cinste.

Chipuri uriașe de africani ne „cercetează” printre aparatură. Sunt portrete realizate de Aron, personaje ale documentarului său despre schimbările climatice văzute nu prin ochii specialiștilor, ci a oamenilor obișnuiți.

„Ignoranța și dezinteresul pot distruge orice vis”

„Ne-am bucurat când TIFF-ul ne-a închiriat, în vară, acest spațiu. Speram într-o afluență mai mare de vizitatori. Aceștia au fost, ce-i drept, dar doar pe perioada festivalului. Acum, umezeala de aproape 90%, frigul și chiria ne omoară bunele intenții.

Am cam ajuns la fundul sacului și, din păcate, nimeni nu este interesat de promovarea acestui muzeu. Fără susținere e practic imposibil de păstrat în funcțiune, darmite de dezvoltat. Ignoranța și dezinteresul pot distruge orice vis, să știți…”, spune Gabor cu tristețe în glas.

Scriitoarea americană de origine franceză Anais Nin spunea: „Iubirea trebuie să fie destul de mare încât să cuprindă în ea trecutul, viitorul, un film, o călătorie, un vis, o iluzie…”

Iubirea pentru cinematografie a celor care se ocupă de acest muzeu este suficient de mare ca să cuprindă toate acestea. Și trecutul, și viitorul. Călătoria nu s-a terminat. Să susținem acest vis, ca să nu fie doar o iluzie…