Câțiva specialiști de la Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC) Cluj au reușit, la sfârșitul anilor 1970, să construiască un calculator performant, într-un proiect secret al Armatei Române. Calculatorul CE-400 CESAR a fost revoluționar pentru vremea lui, iar Cluj24 vă prezintă, în exclusivitate, povestea sa și a cercetătorilor din spatele acestui proiect unic.

Istoricul clujean Varga Attila, de la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, autor al unei lucrări de specialitate (Istoria IT-ului clujean. Institutul pentru Tehnică de Calcul din Cluj (1968-1991) împreună cu doi dintre pionierii Informaticii Româneşti (ing. Mircea Bocu şi prof. univ. dr. Sergiu Nedevschi, membru corespondent al Academiei Române) a explicat contextul în care a fost creat CE-400 CESAR și de ce a fost nevoie de un astfel de calculator.

El a menționat că, pentru ca întreaga poveste să poată fi spusă după mai bine de 40 de ani, a fost nevoie de o declasificare a unor dosare de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) care însumau peste 2000 de pagini.

Vârf de lance pentru cercetarea militară

„Proiectul CESAR (Calculator Electronic Specializat pentru Artileria Română) a fost unul deschizător de drumuri şi performant, cum nu s-a mai făcut în România, în fapt un vârf de lance pentru cercetarea militară din spațiul românesc în perioada comunistă, având o dimensiune europeană și mondială. A fost o cercetare de pionierat care face cinste școlii clujene de informatică”, a spus Varga Attila.

Potrivit acestuia, pentru România, perioada 1974 – 1978 a reprezentat un moment cheie în politica externă, iar calculatorul CE-400 CESAR a fost „un as în mânecă” pentru armata română, deci o realizare remarcabilă.

„În 1974 are loc o turnură în politica externă a României, în condițiile în care URSS propune ca țările membre ale Tratatului de la Varșovia să cedeze politica externă rușilor, iar ei să decidă și să aibă un control total ca răspuns la faptul că NATO își intensificase influența în Europa Centrală.

În momentul în care Nicolae Ceaușescu a fost pus în situația de a plasa politica externă a ţării în mâna factorilor de decizie ai URSS, el a refuzat acest lucru ceea ce a fost considerat ca o rebeliune. România câștigase în acel răstimp clauza națiunii celei mai favorizate, avea nevoie de sprijinul economic al Occidentului și voia să își păstreze statutul de observator în Grupul celor 77, deci o poziție activă în plan extern”, a menționat Varga Attila.

Acesta a precizat că, potrivit rapoartelor secrete care au fost analizate, Ceaușescu i-ar fi trimis o scrisoare liderului de la Kremlin, Leonid Brejnev, în care i-a accentuat faptul că România nu se va lăsa influenţată în politica sa externă, ba chiar se va înarma suficient de bine, încât să facă față unui eventual pericol extern.

Ing. Mircea Bocu în tinerețe lucrând la DACICC 1

”Scut de protecție” în jurul proiectului

„Ceaușescu intenționa să pună la punct înzestrarea eficientă a Armatei Române cu tehnică modernă de luptă, ceea ce a condus la Programul Unitar de Dezvoltare pentru Industria de Apărare (PUDIA) care a durat până în 1989, iar proiectul CESAR a fost inclus în acest program”, a afirmat Varga Attila.

Istoricul clujean a amintit că, din rapoartele studiate și din mărturiile celor care s-au ocupat de securitatea proiectului CESAR, reiese că interesul major al unor servicii de spionaj extern a fost enorm și pe cale oficială și neoficială.

„Se știa ce se întâmplă la ITC Cluj, că se lucrează la un proiect foarte important, iar serviciile de spionaj ale țărilor din jur, dar și cele americane, au încercat să afle mai multe detalii despre acest aspect. Proiectul a presupus măsuri sporite de securitate în condițiile în care serviciile de contraspionaj românești au sesizat chestiuni stranii în jurul colectivului. Astfel, s-a constituit un <<scut de protecție>> în jurul echipei și al proiectului”, a mai spus Varga Attila.

Experiența bazată pe DACICC 200

Inginerul Mircea Bocu, șeful colectivului care s-a ocupat de partea de hardware a proiectului CE-400 CESAR, a explicat că, la ITC, s-a format o echipă de ingineri și tehnicieni care au început să construiască tipuri de calculatoare electronice, la începutul anilor 1960, pornind, practic, de la zero, cu informații despre principiile calculatoarelor studiate în reviste de specialitate străine la care aveau acces.

De-a lungul anilor s-au construit la Institutul de Calcul din Cluj calculatoarele DACICC 1 și DACICC 200, acesta din urmă fiind unul universal.

„Noi am avut un fel de prioritate pe țară la capitolul concepție și realizare a acestui calculator, făcut la comanda Institutului de Economie Agrară din București. DACICC 200 a fost primul calculator românesc, instalat la un beneficiar în anul 1969. Aceasta a fost experiența noastră de bază care ne-a consacrat în domeniul construcției de calculatoare”, a precizat Mircea Bocu.

După cumpărarea unei licențe din Franța, pentru calculatoarele Felix, a luat avânt construirea de calculatoare după modelul celor de afară, iar cercetarea pentru realizarea de prototipuri autohtone a stagnat mult.

În momentul în care s-a pus problema construirii unui calculator pentru artilerie, autorităţile vremii au înaintat o ofertă, iar ITC a fost selectat pentru realizarea acestui proiect ambiţios. Cu acea ocazie a fost nominalizată chiar secția din Cluj a ITC.

Ing. Farkas Gheorghe și ing. Mircea Bocu în tinerețe lucrând la DACICC 1

Calcule de precizie ridicată

„Proiectul CESAR a început în anul 1974 și a fost terminat în 1978. Experiența acumulată la calculatorul DACIC 200 ne-a folosit enorm pentru noul proiect al calculatorului CE-400 CESAR.

Era vorba de a alege un model de referință, un calculator compatibil cu cele din țară și care, în acea vreme, era la modă, și anume calculatorul firmei DEC – PDP 11. Deoarece, pentru artilerie, era nevoie de calcule precise, ne-am orientat spre modelul cel mai complex, respectiv PDP 11/45, cel care era dotat cu instrucțiuni de virgulă mobilă şi cu ajutorul cărora se puteau face ușor programe de calcul cu viteză mai mare și la o precizie ridicată”, au explicat inginerul clujean Mircea Bocu şi profesorul universitar Sergiu Nedevschi.

Pornind de la setul de instrucţiuni, s-a proiectat arhitectura hardware şi software a sistemului, s-a proiectat şi implementat de la zero unitatea centrală, unitatea de memorie, sistemul de intrare-ieşire, o parte din periferice, precum şi componentele software incluzând monitorul respectiv programele aplicative specifice.

Din punctul de vedere al complexității tehnice a calculatorului pentru artilerie, marea sa valoare consta în siguranța de funcționare și în faptul că trebuia să funcționeze montat pe o autospecială în mișcare sau în diverse acțiuni de luptă. La acestea s-a adăugat modul de calcul și de conversație cu care ofițerii de artilerie puteau să își îndeplinească misiunile.

Lovirea unei ținte în mișcare

„La artilerie exista un punct de tragere și unul de comandă, cele două fiind în locuri diferite. Cei de la punctul de comandă preluau măsurători de distanțe, unghiuri și de comportament a țintei și le transmiteau la punctul de tragere. Aici trebuiau să se calculeze datele de tragere – înălțător, unghi, moment de tragere, astfel încât să fie lovită ținta fixă sau mobilă semnalată de la punctul de comandă.

Lucrurile se desfășurau astfel: ofiţerul din punctul de comandă vedea ținta, estima traiectoria și viteza obuzului de tun, iar apoi transmitea datele la punctul de tragere al bateriei, astfel încât să fie nimerită poziția viitoare a țintei.

Se prevedea, după un anumit timp, poziția în care urma să se afle ținta, iar tot calculul se făcea pentru această poziție viitoare”, au explicat inginerul clujean Mircea Bocu şi profesorul universitar Sergiu  Nedevschi.

Cu cât timpul dintre observaţie şi finalizarea calculului parametrilor de tragere era mai mare şi eroarea de estimare a noii poziţii a țintei mobile devenea mai mare. Acest aspect a justificat solicitarea dezvoltării unei soluţii rapide de calcul şi de comunicaţie bazată pe un sistem de calcul performant.

Sistemul era foarte complex

În colectivul de circa 10 specialiști care s-au ocupat de realizarea calculatorului CE-400 CESAR au fost cooptați ingineri și fizicieni tineri, proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, unul dintre ei fiind chiar Sergiu Nedevschi, devenit, ulterior, profesor universitar la UTCN, cel care a susținut că a fost un privilegiu pentru el să lucreze în acest colectiv şi la acest proiect care era unul provocator.

„Sistemul era foarte complex, pentru că implica calcul intens de mare viteză, acurateţe şi comunicații digitale. Erau două tipuri de periferice pentru comunicaţii, unul folosit de observatori pentru comunicarea cu calculatorul, iar celălalt pentru comunicarea calculatorului cu bateria de tunuri.

De asemenea, exista și un balon meteo care transmitea date despre viteza vântului, de exemplu, iar aceste date erau introduse în calculator pentru corectarea parametrilor de tragere, astfel încât tragerea în sine să fie una corectă. Ansamblul era unul foarte modern pentru acea vreme și depășea soluțiile existente.

Am reușit să urmăm îndeaproape tot ceea ce se realiza la nivel mondial şi țineam pasul cu ceea ce se întâmpla în străinătate”, a explicat Sergiu Nedevschi.

Noutatea proiectului consta în arhitectura întregului sistem, în procesorul calculatorului, totul fiind construit de la zero pe o tehnologie robustă, care să permită funcționarea în condiții grele.

Calculatorul DACICC 1

Calcule pentru trei tunuri

Sistemul se afla în dotarea divizionului de artilerie care deţinea baterii cu 3 tunuri. Informațiile veneau pentru trei tunuri astfel încât și calculele se făceau pentru fiecare dintre ele. Calculatorul deservea, astfel, trei puncte de tragere.

Înainte de implementarea calculatorului CE-400 CESAR, datele despre tragere erau făcute manual și erau aproximative, iar timpii de procesare durau destul de mult.

„Și precizia avea de suferit. Militarul care făcea calculele utiliza niște tabele de tragere pentru stabilirea înălțătorului. El trebuia să facă toate calculele necesare într-un timp cât mai scurt, sub presiune. La finalul proiectului CESAR, artileriștii au fost foarte încântați de precizia cu care se executau calculele, dar și de faptul că țintele erau lovite în plin”, a mai spus Mircea Bocu.

Cine se ocupa de software

Partea de software a proiectului a revenit unui colectiv condus de matematicianul Liviu Negrescu, cel care se remarcase la DACICC 200 prin realizarea primului compilator Fortran din România.

„Pe lângă aspectele de calcul era foarte importantă structura informațională a sistemului şi interfaţa utilizator, cu tot felul de mesaje prin care se conversa cu calculatorul, se cereau informații și se dădeau comenzile finale.

Toată concepția de conversație între calculator și punctele divizionului era inclusă în sistem. Partea de software avea o mare greutate în întregul ansamblu”, a susținut inginerul clujean.

Componentele pentru calculator au fost procurate din străinătate, în special din SUA sau din alte țări, sub licență americană, aceasta în condițiile în care, atunci, România beneficia de clauza națiunii celei mai favorizate.

CESAR, testat și vara și iarna

Proiectul CESAR a fost finalizat în 5 ani, iar investiția s-a ridicat la 6,5 milioane de lei, ceea ce ar însemna peste 1,3 milioane de dolari, la cursul de schimb aferent vremii și care a fost stabilit de BNR la 4,97 lei. Sau 10,4 milioane de lei actuali, conform valorii actualizate a leului din 1978 cu rata inflației.

CESAR a fost testat în toate condițiile de climă, fiind dus iarna la munte iar vara pe malul Mării Negre. Funcționarea calculatorului a fost ireproșabilă.

Acesta avea dimensiunile unei valize, avea un display și era instalat pe o autospecială, astfel încât să poată fi transportat unde era nevoie. Au fost produse mai multe bucăți și a fost folosit de Armata Română care a avut militari instruiți special pentru deservirea sa.

Întârzierea probelor de omologare s-a datorat unei mici aventuri cu peripeții, în condițiile în care CESAR trebuia să fie expus, în anul 1978, la o expoziţie de tehnică militară la București unde urmau să fie prezenți oficiali ai statelor care făceau parte din Tratatul de la Varșovia, inclusiv URSS.

Când s-a aflat că va participa și delegația rusească, oficiali ai armatei române au cerut insistent scoaterea calculatorului din expoziție în regim de urgență, lucru care s-a și întâmplat. Reputatul fizician Selinger Sándor, membru în echipa de elită a ITC, a scos calculatorul din expoziţie, ducându-l la loc sigur. În acest fel, el a putut fi protejat de multe priviri curioase şi iscoditoare.

Echipa CESAR

Echipa CESAR: Mircea Bocu, Augustin Terec, Sergiu Nedevschi, Selinger Sándor, Jolanda Juhász, Dan Cigmăian, Mircea Pătru, Meer Peter, Ion Coroiu, Marian Țapu, Bende Béla pentru hard, iar pentru  partea de software: Liviu Negrescu, Mircea Fernea, Maria Mitrov și Luciana Peev.

Ing. Mircea Bocu și fiz. Selinger Sándor