Eroism tăcut la Revoluția din 1989. Povestea militarului din Cluj care a refuzat să tragă în oameni

În haosul Revoluției din decembrie 1989, când regimul comunist începea să se sfărâme sub presiunea poporului, fiecare decizie militară putea înclina balanța între viață și moarte. Printre militarii trimiși pe străzile Clujului în acele zile de foc s-a aflat și locotenentul-major Ionel Marian Hetea, care a demonstrat că, în mijlocul haosului, conștiința și umanitatea pot prevala.

Amintiri marcante și după 35 de ani

„Se împlinesc 35 de ani de la acea zi și noapte tragică pentru țară, dar și pentru militari, care au ieșit și eram într-o situație disperată, între ciocan și nicovală. Eu am trăit niște clipe atât de intense, încât și după 35 de ani, când trec la Fabrica de bere mă trece un fior. M-a marcat existențial pentru toată viața”, își amintește Ionel Marian Hetea, căpitan în retragere.

În 1989, Marian Hetea avea 32 de ani și era locotenent-major artilerist la Unitatea Militară 01215 Floreşti. Duminică, 17 decembrie 1989, la o zi după ce la Timișoara începea Revoluția anticomunistă, Hetea și camarazii săi din unitatea militară 1215 din Florești au fost puși în stare de alarmă sub codul „Radu cel Frumos” . Ordinul i-a țintuit în cazarmă, în așteptarea ordinului „Ștefan cel Mare”, care indica ieșirea în dispozitiv pentru apărarea ordini publice.

„Noi eram într-o alarmă de exercițiu «Radu cel Frumos». Acest indicativ ne obliga să ne pregătim tehnica de luptă, noi eram artileriști acolo la 1215 în Florești, și să rămânem în cazarmă, să așteptăm «Ștefan cel Mare», indicativ care ne scotea la hotar. În 17 s-a dat alarma «Radu cel Frumos», duminica, și în 19, marțea, am ieșit la recunoaștere. Eu trebuia să ocup dispozitivul pe Babeș, pe Republicii și pe Napoca. Când am venit, ne-au oprit acolo, la Fabrica de bere”, a arătat fostul militar.

Din cazarmă în mijlocul evenimentelor

La 21 decembrie, Hetea și subunitatea sa au fost trimiși în fața Fabricii de bere, un loc strategic pentru a împiedica mulțimile din cartierul Mănăștur și din Hașdeu să ajungă în centrul orașului. Dar cine erau inamicul care trebuia oprit? Manifestanții clujeni, etichetați drept „huligani” sau „forțe perturbatoare”.

„În 21, s-a citit ordinul în 14 puncte al ministrului Apărării Naționale. În momentul în care s-a ajuns la uzul de armă și spunea în ordin că o să fie copii, femei puse în față… În armată se știa deja cine e inamicul, cu ghilimelele de rigoare: era poporul. Nu ne putem sustrage, noi, militarii, că nu am știut despre ce e vorba. Ascultam și noi Europa Liberă, mai aveam rude. Am fost coleg de bancă, Dumnezeu să-l ierte, cu László Tőkés. Când am venit, luni dimineața, deja se vorbea despre Tokes în cazarmă.

Am ieșit în oraș două subunități: subunitatea compania 1 formată din 3 plutoane, sub comanda căpitanului Carp Dando și compania a 2-a, din două plutoane, care era sub comanda căpitanului Mureșan. Am rămas unde este stația de troleu lângă strada Mărginașă, în fața Institutului Agronomic, USAMV-ul de astăzi, am ocupat un dispozitiv cu opt militari. Restul trupelor din 1215, Dando, mersese în Piața Libertății, acolo unde se produse și nenorocirea, prima dată în Cluj acolo a apărut. Celelalte trupe erau pe sensul unic, pe Clinicilor, deci aveam vreo 200 de metri. Aveam ordin să nu permitem coborârea în oraș a «huliganilor» și «forțelor perturbatoare» a ordinii publice. Ceaușescu le deduse vacanță cu două zile înainte, că astea erau «forțele perturbatoare» din Hașdeu. Eram în cunoștință de cauză”, a mai povestit Hetea.

Viața, mai presus de ordine

Aflat în fața unei situații critice, Hetea a luat o decizie curajoasă și a ordonat militarilor din subordinea sa să scoată încărcătoarele de la arme și să se retragă într-o curte, la adăpost de privirile oamenilor. Vecinătatea i-a primit cu căldură: un localnic, care tăiase porcul, le-a oferit un castron cu jumări și o franzelă, un gest de umanitate.

„În atare situație, trebuie să îți iei toate măsurile ca să nu fii tu victimă și să nu produci victime. Aceasta a fost gândirea mea de atunci, plus că am ascultat Europa Liberă la un cetățean pe strada Mărginașă, era defazat la jumătate de oră, 45 de minute de evenimente. Am plecat de la strada principală pe strada Mărginașă, că oamenii se uitau la noi cu spaimă, cu dojană și alții ne compătimeau, cei care înțelegeau ce-i cu noi acolo. Nu era armată de elită, eram din popor, tata stătea în Mănăștur, trebuia să ducă pomul pe Pata unde stăteam eu la fiice, trei fetițe. Toată situația mea familială și felul de a fi m-au învățat că viața e un dar și numai cine a dat-o o poate lua. Atunci, am luat această hotărâre, am zis scoateți încărcătoarele de la armă și am intrat în curte la un cetățean maghiar, tăiase porcul, ne-a adus o bătrânică un castron cu jumări. Nu aveam voie să luăm legătura cu populația. În trei minute nu a mai fost nici jumară, nici franzelă, nimic”, își amintește Hetea.

Amenințat cu Curtea Marțială

După retragerea în curtea clujeanului, Hetea a fost confruntat de superiori. Comandantul unității, maiorul Valeriu Burtea, l-a amenințat cu Curtea Marțială pentru părăsirea dispozitivului: „Dimineața, pe mine nu m-a mai luat, nici pe oamenii mei, nici măcar mașina. M-a amenințat cu Curtea Marțială, dar mă mai dojenise el. Nu puteam să îmi dau seama de amploarea acțiunilor”.

Hetea, marginalizat de colegi pentru deciziile sale, a părăsit armata câțiva ani mai târziu, în 1991.

„Eu sunt dator Armatei și cu creșterea mea, nu numai cu educația, că de la 15 ani am intrat în ea și a fost mamă, tată, acolo am crescut 14 centimetri, ne-a călit și ne-a obligat să învățăm. Îți ordon să înveți, punct. Nu puteai face comparație cu viața civilă, era o maturizare precoce, care se observa, în vacanțe când veneam, ei erau cu discoteca, eu cu guvernele din Africa”, a arătat acesta.

27 de morți la Cluj

Clujeanul Ionel Marian Hetea s-a numărat printre puținii ofițeri ai Armatei Române implicați în evenimentele din decembrie 1989 care au avut curajul să nu execute ordinul de a trage în oamenii ieșiți pe străzi cerând căderea regimului comunist.

„De atunci se vorbește în fiecare decembrie de curajul meu, dar cred că și alt coleg care nimerea acolo tot la fel proceda, noi am învățat să ne apărăm țara, nu să fim criminali”, a mai spus acesta.

La Cluj-Napoca, Armata a tras în oameni în Piaţa Libertăţii – acum Piaţa Unirii, la Astoria, Fabrica de bere și în Piața Mărăști. În 21 decembrie 1989, în oraş au murit 27 de persoane, iar 51 au fost rănite.