Durerea a revenit după protezare? Ce trebuie să știi despre chirurgia de revizie a protezei de șold

Articulația șoldului este una dintre cele mai solicitate zone ale corpului uman, iar implantarea unei proteze este, de cele mai multe ori, o soluție care redă libertatea de mișcare și o viață fără dureri. Totuși, în timp, chiar și o proteză bine funcțională poate suferi modificări, iar uneori este necesară o intervenție suplimentară – revizia.

Chirurgia de revizie a protezei de șold este o intervenție complexă, care necesită nu doar tehnologie avansată și o echipă multidisciplinară, ci și o abordare chirurgicală adaptată fiecărui caz în parte. Este o zonă de frontieră în ortopedie, unde standardele intervențiilor de rutină sunt depășite, iar experiența devine un criteriu esențial pentru succesul actului medical.

Când trebuie înlocuită o proteză de șold?

Necesitatea unei revizii apare, de regulă, după o perioadă de timp de la implantarea protezei primare. Motivele pot fi variate – de la uzura naturală a implantului, la malpoziții sau defecte osoase dezvoltate ulterior. „Intervențiile chirurgicale de revizie a protezei de șold sunt indicate în cazul deteriorării implantului primar, al unor malpoziții de implantare sau al defectelor osoase la nivelul șoldului”, explică dr. Răzvan Coza, medic ortoped la Spitalul Regina Maria Cluj.

Dr. Răzvan Coza, medic ortoped la Spitalul Regina Maria Cluj

Simptomele sunt, de cele mai multe ori, vizibile și resimțite intens de către pacient: dureri persistente, dificultăți în mobilizare, rigiditate articulară, sau o slăbire a musculaturii coapsei. Aceste semnale de alarmă sunt completate de investigații imagistice – radiografii, CT, RMN – care stabilesc cu precizie dacă și când este necesară o nouă intervenție.

O intervenție complexă

Spre deosebire de protezarea primară, revizia presupune un grad de dificultate crescut. Proteza de revizie nu este o replică a celei inițiale, ci o soluție adaptată noilor condiții anatomice ale pacientului, adesea modificate. „Procedura presupune extragerea implantului primar și implantarea protezei de revizie. Această manoperă are un grad de dificultate crescut comparativ cu protezarea primară, deoarece implică adaptabilitatea protezei la structurile osoase și de părți moi pentru fiecare caz în parte”, explică dr. Coza.

Nu este o intervenție de rutină, iar uneori pacienții sunt temporizați tocmai pentru a permite o evaluare completă, o optimizare a stării generale sau pentru a finaliza investigații suplimentare care pot influența planul operator. Alegerea momentului optim face parte din strategia terapeutică, iar răbdarea este adesea cheia unei intervenții reușite.

Tipuri de proteze și alegerea potrivită

În ceea ce privește opțiunile disponibile, medicina modernă oferă mai multe variante de proteze de revizie. Acestea pot fi modulare, tumorale sau temporare – așa-numitele „spacer-e”, utilizate în cazurile în care infecția este prezentă. Alegerea tipului de proteză este una strict personalizată, în funcție de particularitățile cazului. „Fiecare caz în parte se analizează în funcție de specificul patologiei și se decide care dintre aceste proteze să fie selectată”, spune medicul.

Riscurile – reale, dar gestionabile

Ca orice intervenție majoră, revizia unei proteze implică riscuri – de la fracturi periprotetice, la infecții, embolii sau pierderi de sânge. Tocmai de aceea, pregătirea preoperatorie este temeinică și implică mai multe etape: prezentarea manoperei către pacient, analize de laborator, imagistică detaliată, dar și consulturi interdisciplinare pentru cazurile cu patologii asociate. „Nicio intervenție chirurgicală nu poate fi lipsită de riscuri și complicații care pot să apară imediat sau tardiv. Echipele multidisciplinare sunt însă pregătite pentru gestionarea cazurilor complexe, astfel încât riscurile să fie minimizate, iar intervenția să decurgă fără probleme”, precizează dr. Coza.

Recuperarea – un proces activ, care începe imediat

Procesul de recuperare după o revizie nu este unul pasiv. Dimpotrivă, reabilitarea începe imediat postoperator și continuă acasă, într-un ritm susținut. „Recuperarea postoperatorie începe imediat după intervenție, iar continuarea programului de recuperare la domiciliu are un prognostic favorabil. Ea diferă de la caz la caz, dar are o medie de 6-8 săptămâni, în funcție de completarea cu un program recuperator de tip kinetoterapie”, explică medicul.

Progresul este gradual, dar constant, iar implicarea pacientului în procesul de recuperare poate face diferența între o revenire rapidă și una dificilă.

Ce face diferența – experiența echipei medicale

În cazul unei revizii, nu doar tehnologia, ci și factorul uman devine decisiv. „Experiența echipei joacă un rol extrem de important în gestionarea acestui tip de intervenție, completată de complexitatea cazurilor operate și de numărul de pacienți mulțumiți de rezultatele obținute postoperator”, subliniază dr. Coza.

La Spitalul Regina Maria Cluj, echipa multidisciplinară abordează frecvent intervenții de revizie, având expertiza și logistica necesară pentru a trata cazuri dintre cele mai dificile.

Prevenția – cel mai bun tratament

Deși nu toate reviziile pot fi evitate, pacienții care au o proteză de șold pot reduce semnificativ riscul prin controale periodice și atenție sporită la orice semn de disfuncție. „La cele mai mici simptome dureroase la nivelul șoldului, e indicat să se prezinte la medic pentru o evaluare clinică și radiologică”, recomandă dr. Coza.

Chirurgia de revizie a protezei de șold nu este doar o operație tehnică, ci o intervenție care implică viziune, decizie și coordonare medicală exemplară. Cu ajutorul unei echipe experimentate și a unei abordări personalizate, pacienții pot spera nu doar la o corecție funcțională, ci și la o revenire reală la o viață activă și fără durere.