Dragoș Damian (CEO Terapia Cluj): Când prea multă INTELIGENȚĂ artificială sau digitalizare sau robotizare este PREA multă

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj, a analizat fenomenul inteligenței artificiale și digitalizării și modul în care acesta ne afectează viața de zi cu zi.

„Multi manageri de resurse umane participa la (prea) multe dezbateri pe tema deficitului de angajati din Romania, o problema care framanta atat mediul privat cat si, mai nou, cel public.

Dezbaterile au mereu acelasi calapod, timp de cateva ore marii specialisti din domeniu vorbesc despre noul leadership – in conditiile in care se preaslaveste munca de acasa, munca remote si cea de 4 zile, asadar ti se explica cum este sa fi sef peste 30 de angajati pe care nu-i cunosti – si despre noua productivitate – in conditiile in care majoritatea companiilor au crescut salariile in ultimii doi ani cu 20-30% doar ca sa nu piarda din angajati, asadar nici vorba de productivitate. Marii specialisti care ne invata cum sta treaba (a se citi platesc sa ne invete cum sta treaba pentru ca apoi sa-i platim noi sa ne invete cum sta treaba…) sunt fie directori de resurse umane din corporatii care, oricat si-ar dori, nu au voie sa spuna ceva care sa iasa din naratiunea corporatista privind viitorul de aur al domeniului din care fac parte, fie niste directori de companii care vand ceva, un abonament medical, niste cursuri de dezvoltare, niste consultanta legala si, desigur, niste angajati.

Nici o vorba despre lipsa de angajati calificati si despre fluctuatii de 30% in industria de prelucrare – desi, contrar tendintei, guvernul baga subsidii in fabrici noi – despre fluctuatia nascenta, fenomenul care zapaceste toti angajatorii, despre brain-drain-ul pe care il face Uniunea Europeana bine-merci sub ochii nostri, despre cele cateva zeci de mii de ingineri lipsa despre care vorbeste de ceva vreme Rectorul Mihea Costoiu, despre invatamantul dual preuniversitar si limitarile acestuia, despre consortiile de invatamant dual la care companiile nu prea subscriu, despre retelele de recrutare specializate in furt de angajati in corpore, despre contingentele de muncitori straini aduse in tara prin alte retele in care sunt implicati foarte multi politicieni, etc. Si desigur, nici o vorba despre proiectul Romania Educata – asta putem intelege dealtfel, pentru ca proiectul n-are nici o legatura cu piata muncii, nici chiar cu cea a viitorului muncii, in general cu nimic.

Ascultand astfel de discursuri presarate cu termeni din manualul de neologisme al angajatorului sofisticat realizezi ca 1) trebuie sa-ti scoti palaria in fata departamentelor de resurse umane din industriile de prelucrare, care administreaza mii de angajati din zeci de functiuni si 2) se poarta discutii mult mai normale si aplicate cu Inspectia Muncii, cu ITM-urile, cu ANOFM si AJOFM-urile, deseori mult mai ancorate in problemele deficitului de forta de munca decat operatorii privati.

Ce ne spun marii specialisti in resurse umane?

Care este locul de munca al viitorului in sectoarele economice non-industriale? Calculatorul! De acasa sau de la distanta sau 4 zile pe saptamana, fara sef, fara colegi, fara subordonati, fara clienti fata-in-fata, fara socializare, fara interactiune, fara empatie, fara apartenenta la un colectiv. Eventual, in competitie pentru bonusul de sfarsit de an cu inteligenta artificala a unui chatbox.

Care este locul de munca al viitorului in sectoarele economice industriale? Un om, un robot, un om, doi roboti. Desigur, omul va imparti bonusul de sfarsit de an cu robotul.

Iti poti pastra capul de umeri intr-un astfel de “colectiv”, fara sa dezvolti suferinte ale sistemului nervos central? Ramane de vazut, dar companiile farmaceutice se pregatesc pentru locul de munca al viitorului si dezvolta un sortiment bogat de sedative, anxiolitice, somnifere, antidepresive, antiepileptice si antipsihotice.

As vrea sa vad primul specialist din piata muncii din Romania care indrazneste sa iasa in fata si sa intrebe cata inteligenta artificiala este prea multa, cata digitalizare este prea multa si cata robotizare este prea multa. Si, mai important, cine decide asta.

Organizatia Future for Life Institute a inceput sa intrebe”, scrie Dragoș Damian.