Connect with us

ADMINISTRAȚIE

Directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca: Așa-zisa retrocedare a clădirii e cusută cu ață albă. ARANJAMENTE imobiliare

Publicat


muzeul de arta aprilie 2021 22
Directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Năstasă-Kovacs, consideră că este atât de cusută cu ață albă așa-zisa retrocedare a clădiri, fostul Palat Banffy, încât se pune întrebarea care or fi „aranjamentele” imobiliare.
”Vă mai duceți aminte de satul retrocedat din vestul țării? De câțiva ani am atras atenția că sunt numere topo diferite între Palatul Bánffy și un alt imobil din spatele acestui edificiu, care chiar are apartamente; că peticele de hârtie olografe trebuie expertizate (vezi Afacerea Dreyfus); chiar așa fiind – acte vânzare-cumpărare neautentificate -, nu vi se pare ciudat că așa-zisele tranzacții au loc cu doar câteva zile înainte de marea stabilizare monetară, când milioanele de lei abia serveau ca cumpăratul unei cepe digertate?
În fine, sunt multe alte argumente, dar mă abțin, pentru că oricum trăim în țara „prădării naționale”. Acum să-i văd pe „patrioți” la muncă, la activism în folosul societății. (Dar hai să vedem dacă „serviciile” își vor face acum treaba, că au experți cu nemiluita și invocă osteneala în favoarea pensiilor speciale!)
Și ca să vă minunați, trebuie să știți că moștenitoarea este descendentă directă a preotului Ioan Lupaș, miruit „profesor universitar” pentru „merite patriotice” (ca preot, Ioan Lupaş nu a făcut armata, însă în timpul primului război mondial a fost internat lângă lacul Fertő din Ungaria), fost ministru la Sănătate în 1926 1927, la Culte şi Arte în 1937 1938, un veritabil „aviator politic” (trecut pe la Partidul Naţional, formaţiune pe care au părăsit o pentru a trece la „averescani”, iar din 1932 au fost alături de O. Goga, în Partidul Naţional Agrar, rămânând aici şi după fuziunea cu Liga Apărării Naţional Creştine ş.a.m.d.).
Lupaș a fost un model de sinecurist, făcând parte din consiliul de administraţie al Băncii Albina din 1917 până la naţionalizarea acesteia (a fost chiar şi vicepreşedinte), după ce între 1915 1917 fusese cenzor; s-a aflat totodată printre fondatorii Institutului de Arte Grafice şi Editură „Ardealul”, înfiinţat în 1919, fiind apoi şi membru în consiliul de administraţie al acestuia; această ultimă însărcinare a avut-o şi în cadrul Întreprinderilor Forestiere Române, societate pe acţiuni pentru exploatarea pădurilor, întemeiată la Cluj în 1920, la început fiind doar în comisia de cenzori a societăţii; din 1927, Lupaş a figurat şi în consiliul de administraţie al Băncii Agrare din Cluj, iar în 1941 intră şi în consiliul de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan din Bucureşti, în afara acestor însărcinări căpătând de a lungul vremii şi statutul de deputat în Congresul metropolitan din Transilvania, în Congresul Naţional Bisericesc din Bucureşti şi în Sinodul Eparhiei Cluj – din toate aceste locuri primind remuneraţii, dividende etc.
În vremea ministeriatului său la Sănătate şi Ocrotiri Sociale din 1926-1927, I. Lupaş a fost în centrul unor scandaluri de corupţie, îndeosebi legate de chestiunea furniturilor sanitare din Germania, în contul reparaţiilor de război, care i-au şi adus porecla de „Popa Seringă”.
De asemenea, tot din motive financiare, la începutul anilor ’20, Lupaş a fost acuzat că şi-ar fi însuşit bani din fondurile căminelor studenţeşti, în calitatea lui de director al acestora; deşi comisia instituită pentru verificarea gestiunii (în 1923) l-a absolvit de suspiciunea delapidării (fiind totuşi silit să dea o sumă importantă înapoi).
Ioan Lupaş şi-a construit, tot la Cluj, o casă impresionantă, concepută de arhitectul Horia Creangă, acelaşi care a realizat vila lui Petru Groza din Deva şi cea din Bucureşti a lui O. Goga (pe str. Armaşului).
Din cei trei copii ai lui Ioan Lupaş, băiatul, Semproniu (1908-1983) a absolvit facultatea de drept din Lille (1932), pentru ca mai apoi să-şi pregătească doctoratul la Paris, unde îl va şi susţine în 1936 .
A încheiat totodată o căsătorie promiţătoare cu Cornelia Boilă, fiica lui Romul Boilă, profesor la facultatea de drept din Cluj şi membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc (Romul fiind de altfel nepot al lui Iuliu Maniu). Toate aceste atuuri l-au ajutat să devină asistent pe lângă catedra de Drept administrativ din Cluj, iar apoi profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din acelaşi centru universitar, din 1938 până în 1949, când a fost epurat.
Însă cele două fiice ale lui Ioan Lupaş, Hortensia şi Minerva, au absolvit facultatea de litere din Cluj. Cea dintâi, Hortensia (1909-1996), a făcut şi o specializare la Paris în arte şi arheologie, a fost angajată de tată la Institutul de istorie ca preparatoare, totodată măritându-se cu avocatul Mircea Georgescu (1898 1975), originar din Brăila, şi el profesor la Academia de Comerţ şi Industrie din Cluj, şi funcţionar la Banca Naţională.
După 1950, Hortensia a lucrat în cinematografie, ca costumieră la filmele lui Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, Gh. Vitanidis, Dinu Cocea şi alţii. Cealaltă fiică, Minerva (1913-1998), a terminat literele la Cluj în 1935, cu o disertaţie despre „Reforma religioasă şi biserica română din Transilvania” (conducător şi referent: Al. Lapedatu), după care a fost bursieră la Şcoala Română din Roma (1936-1937), urmând o specializare şi la Paris în 1937/8, pentru ca la 1 aprilie 1939 să şi susţină doctoratul la universitatea transilvană cu o teză despre „Mitropolitul Sava Brancovici, 1656-1683” (cu referate întocmite de Silviu Dragomir şi Al. Lapedatu, amicii tatălui).
A devenit apoi profesoară la Alba Iulia, s-a căsătorit cu sculptorul şi scriitorul I. Vlasiu, continuând însă preocupările în domeniul istoriei şi devenind din 1943 şef de lucrări la Institutul de Istorie Naţională (unde tatăl era director), publicând bunăoară, în 1945, volumul „Aspecte din istoria Transilvaniei”.
Ce să vă mai spun, ca să nu vă plictisească textul meu? Aaaa, da! A fost în centru a numeroase scandaluri. Printre ultimele: unul de proporţii, a izbucnit în primăvara lui 1941, când Gh. Duzinchevici a acuzat pe I. Lupaş de nepotism, fiind defavorizat în ceea ce priveşte promovarea, comparativ cu fiica celui din urmă, Hortensia Lupaş (căsătorită Georgescu).
De altfel, ancheta ce a urmat a stabilit temeinicia acuzaţiilor formulate de Duzinchevici, însă petentul a primit din partea Ministerului Educaţiei un „avertisment”, fiind mutat la Arhivele Statului din Iaşi, în vreme ce ancheta asupra activităţii Hortensiei Lupaş a mai continuat, fără implicaţii notabile atunci, emiţându se doar o adresă a Ministerului prin care se cerea facultăţilor tabele cu gradul de rudenie (de sânge sau prin alianţă) între membrii corpului didactic şi între aceştia şi personalul ştiinţific şi administrativ. Să ne oprim însă aici! (Există o … genetică socială, adică „ce se naște din pisică șoareci mănâncă”?)”, a spus directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

S-au restituit în natură spații din clădire

Reacția sa vine după ce Consiliul Județean Cluj a aprobat miercuri însușirea unei documentații cadastrale de apartamentare care vizează un imobil aflat în domeniul public al Județului Cluj și în administrarea Muzeului de Artă.

Prin Dispoziția nr. 511/2016 președintele Consiliului Județean Cluj, s-a restituit în natură, d-nei Roșca Paraschiva, în prezent decedată, o cotă-parte din clădirea situată în Cluj-Napoca, în care actualmente funcționează Muzeul de Artă, astfel:- cota de 3/4 parte din încăperile  situate la parterul imobilului

– cota de 2/3 parte din fostul apartament nr. 1, în prezent demolat parțial

– cota de 3/4 parte încăperile  situate la etajul imobilului

– cota de  2380/3287 parte din teren

Prin Sentința civilă nr.518/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 182/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 6632/117/2017, cotele restituite au fost materializate în suprafețe, instanța de judecată individualizând, la cererea moștenitorilor d-nei Roșca Paraschiva, încăperile care alcătuiesc cotele restituite acesteia.

În vederea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al moștenitorilor d-nei Roșca Paraschiva se impune, într-o primă etapă, apartamentarea clădirii în conformitate cu dispozițiile instanței de judecată. În acest scop s-a  întocmit o documentație cadastrală de apartamentare de către dl. Paul Mitrașcă, expert autorizat A.N.C.P.I.

Prin inscrierea în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară a acestor documentații se realizează punerea în executare de bună voie a Sentinței civile nr. 518/2018, definitivă, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 6632/117/2017, prin care instanța de judecată a dispus individualizarea cotelor restituite sub formă de  apartamente. De asemenea, se exercită prerogativa consiliului județean cu privire administrarea bunurilor din domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Totodată se pun în aplicare prevederile Legii nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cadastrul şi cartea funciară fiind un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridicăa tuturor imobilelor. Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale iar cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.

După recepția și înscrierea în cartea funciară a documentației cadastrale propuse se vor deschide cărți funciare noi pentru fiecare apartament în parte, urmând ca dreptul de proprietate să se întabuleze în conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătorești.

Care sunt încăperile restituite?

Tribunalul Cluj a decis în 2018 să oblige președintele Consiliului Județean Cluj să emită în favoarea reclamantei Roşca Paraschiva o nouă dispoziţie din care să rezulte identificarea încăperilor restituite din imobilul situat în Piaţa Unirii nr. 30, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Babotă Gabor, după cum urmează:

1.cota de 3 parte din încăperile situate la parterul imobilului este reprezentată de: ap. 2: P05, P06 şi P07: 3 săli de expoziţie temporară, Acd=181 mp., ap. 3: P04: hol, P08: sală expoziţie temporară, Acd=62 mp., ap. 4: P09: sală expoziţie temporară, Acd=50 mp., ap. 7: P10 şi P11: 2 săli expoziţie temporară, Acd=98 mp. ap. 8: P12 şi P13: 2 săli expoziţie temporară, Acd=95 mp. ap.9: P14 şi P15: 2 săli expoziţie temporară, Acd=129mp., ap. 10: P17, depozit de tranzit şi P18: grup sanitar, Acd=89 mp., ap. 11: P19: sala expoziţie temporară, P20 şi P21: 2 săli contabilitate, Acd=111 mp., plus sala P29: atelier întreţinere, din ap. 14, Acd= cca. 35 mp., total Acd=cca.850 mp. (faţă de 867 mp. cota ideală).

2.cota de 3 din încăperile situate la etajul clădirii este reprezentată de: zona comună de intrare: ap. 16: P01: acces muzeu, E02: foaier şi garderobă (27 mp. din ap.17): Acd=98 mp.+27 mp. = 125 mp., în cote de 73,80% pentru reclamantă (92 mp.), respectiv 26,20% pentru partea pârâtă (33 mp.), ap. 15: E03 şi parţial E04, săli de expoziţie permanentă, Acd=138 mp., ap. 20: E25 şi E26: săli de expoziţie permanentă, Acd=87 mp., ap. 21: E23 şi E24: săli de expoziţie permanentă, Acd=88 mp., ap. 22: E18, E19, E20 şi E21: săli expoziţie permanentă, Acd=207 mp., ap. 23: parţial E15, E16 şi E17: săli de expoziţie permanentă, Acd=206 mp., ap. 24: parţial E13 şi E15, E14: săli expoziţie permanentă, Acd=124 mp., ap. 25: E10, E11, E12, E13: săli expoziţie permanentă, Acd=209 mp., ap. 26: E07, E08 şi E09, săli expoziţie permanentă, Acd=133 mp., ap. 27: parţial E04, E05 si E06, săli expoziţie permanentă, Acd=132 mp., total Acd=1324 mp.+92 mp., cota de la intrarea în muzeu-1416 mp. (faţă de 1438 mp. cota ideală).

3.cota de 2/3 din fostul apartament nr. 1 este reprezentat de: încăperile P36, P37, P38, P40, P41, P42: 6 depozite patrimoniu, P39: garderobă şi grup sanitar: Acd’cca. 342 mp. (faţă de 348 mp. cota ideală)

Nu se pierde Muzeul

Vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vakar Istvan, a explicat pentru Cluj24 că nu se va pierde clădirea Muzeului de  Artă, instituție aflată în subordinea CJ, iar timp de 10 ani destinația nu se va schimba.

”Nu trebuie să ne imflamăm. Legea ne obliga să facem apartamentarea, la cererea celor cărora li s-a retrocedat imobilul. Noi am încercat să clarificăm situația juridică a imobilului. Noi mai avem pârghii la îndemână, una fiind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Muzeul este de utilitate publică? Este. Mai este vorba și despre investițiile făcute de stat din 1948 de la naționalizare în această clădire, care este iar o problemă, a evaluării, care trebuie rezolvată”, a spus Vakar.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

EVENIMENT

VIDEO. Un suporter al echipei Dinamo București și-a cerut iubita în căsătorie la Cluj, înaintea meciului cu ”U”

Publicat

Dinamo

Surpriză înaintea meciului de sâmbătă de la Cluj-Napoca de pe Cluj Arena dintre echipele ”U” Cluj și Dinamo București. Un suporter dinamovist și-a surprins iubita pe strada Piezișă cu o cerere în căsătorie.

Acesta a îngenucheat în fata fetei și i-a dăruit un inel, iar aceasta a izbucnit în lacrimi și l-a îmbrățișat.

Momentul a avut loc în fața celorlalți suporteri care au și afișat cu banner cu mesajul ”Vrei să fi soția mea?” și le-au cântat celor doi ”Casă de piatră”.

La final, fata a primit și un buchet de flori.

Meciul de fotbal ”U” Cluj – Dinamo Bucyrești din play-off a început la ora 20.

Citește mai departe
Publicitate

CULTURA

EXCLUSIV VIDEO. Icoane în miniatură, pe ouăle de Paște, pictate manual de o studentă din Cluj-Napoca

Publicat

Paște

Pasiunea și creativitatea pot transforma orice obiect într-o capodoperă unică și personală, adăugând emoții și dedicare. Așa s-a întâmplat și cu lucrările Denisei Damares Popovici, o tânără studentă la master la UBB Cluj-Napoca, care, din pură pasiune pentru artă, reușește să picteze, de Paște, scene biblice în miniatură, pe ouă.

Arta pe care o creează Denisa este mai mult sezonieră. În perioada Crăciunului pictează globuri, iar primăvara pictează ouă de Paște.

Întrebată cum a început să picteze pe ouăle de Paște, studenta a povestit cum totul a început în perioada pandemiei, când aceasta se afla la bunici, în Suceava, unde există deja tradiția de a decora ouăle în perioada sărbătorii religioase.

Artista intenționa să facă ouăle de Paște cu ceară, dar, ulterior, a fost inspirată să încerce ceva diferit, să picteze icoane în miniatură. Denisa Damares este absolventă a unui liceu de Arte și deține un atestat pe icoană, astfel că domeniul nu îi era străin.

Cum a început totul

Paște

“Am zis că aș încerca să le pictez sub formă de icoane. Și așa am început, pe ouă de găină. Am și spart multe dintre ele, chiar la final, când să le termin”, spune tânăra studentă.

Între timp aceasta a început facultatea în Cluj-Napoca, iar prioritățile s-au schimbat. Totuși, cadoul pictat pentru mama ei de Crăciun și postat ulterior pe Facebook i-a adus comenzi și i-a reamintit de talentul pe care aceasta îl are: “I-am pictat mamei mele de Crăciun un glob pe care l-am postat pe Facebook. După postarea respectivă am primit câteva comenzi, ținând cont că ceream și prețuri destul de mici”.

”După Crăciun, mi-am adus aminte că eu am pictat și ouă, că de acolo le aveam cu icoanele. Și m-am perfecționat foarte tare făcând globuri, fiind o suprafața foarte mică. Și mi-am cumpărat ouă de carton, ca să nu le mai sparg.

Erau și mai mari. Și tot așa am pictat câteva. Le-am și expus undeva la Sucevița, mă sunase un domn spunând că are un restaurant local, o pensiune mai mult. Și le-am expus acolo, s-au cumpărat câteva. Și de acolo, de atunci, am continuat cu globuri și ouă de Paște”, spune Denisa Damares.

Emoția, element principal în picturile ei

Pentru ea, nu este vorba doar despre tehnică, ci și despre emoție, deoarece pune mult accent pe expresivitatea lucrărilor sale: “Eu sunt adepta scenelor care transmit foarte multe emoții, pentru că mie, oricum, mi se pare pictura asta bizantină, că e un pic… lipsită de viață.

Îmi place foarte mult să adaug elemente care aduc foarte multă emoție”.

În zilele noastre orice poate fi o sursă de inspirație, iar pentru Denisa Damares, aceasta vine din icoanele catolicilor, cât și din picturi celebre, încercând apoi să le transpună în stilul bizantin, adăugând emoție.

“De obicei, eu mă inspir din icoanele de la catolici, dar și din picturi celebre.Încerc să le fac tot în stil bizantin, dar… modul în care se mișcă personajele să fie inspirat din picturile respective, pentru că ei sunt foarte statici în picturile bizantine.

Sau mai adaug elemente, cum ar fi lacrimi sau sânge, ceea ce nu prea există în mod normal în picturile respective”, mai spune studenta.

Procesul de creație și dificultățile acestuia

“Icoanele bizantine se fac folosind pigmenți cu emulsie de ou,doar că asta merge mai mult pe lemn, că are aderență folosind tehnica asta.

Având în vedere că pictez pe ouă, trebuie să folosesc acrilice, dar folosesc aceeași tehnică în straturi ca la pictura bizantină. Și la final, le dau cu vernis deasupra și, eventual, unde se potrivește, pun și foiță aurie”, explică artista.

În ceea ce privește partea dificilă din procesul de creație, pe care fiecare persoană o întâmpină, indiferent de domeniu, în cazul acesteia este pictarea chipurilor.

“Pentru mine, personal, cel mai dificil este să pictez chipurile, carnația, în general. Am pictat fețe care erau cât unghia de la degetul mic la un moment dat”, spune fata, râzând și arătând în același timp un exemplu.

Totodată, în procesul de creație sunt importante și ustensilele pe care le folosește:

“Îți trebuie pensule foarte subțiri și nici măcar nu găsesc pensule speciale pentru pictură atât de subțiri. Folosesc din astea pentru unghii. Și acolo e cel mai greu, că poți să greșești și dacă îi greșești chipul arată rău. Poți să faci restul cel mai frumos, că nu arată bine”.

Perfecționarea tehnicilor

Denisa Damares este o persoană perfecționistă, iar acest aspect se resimte în procesul de creație.

“Eu sunt foarte perfecționistă de fel și am mai pățit, nu știu, în anumite perioade să mi se pară că nu mai dau randament.

Dacă am foarte multe comezi, am uneori o imagine distorsionată asupra a ceea ce pictez. Mi se pare că nu mai arată atât de bine. Mi se pare că m-am grăbit în unele locuri”, menționează aceasta.

Așadar, datorită numărului mare de comenzi, tehnicile i s-au perfecționat în timp, odată cu volumul mare de creație.

Totuși, există și momente în care aceasta studiază separat: “Dacă mi se pare că nu mi-a ieșit nasul, nu mi-au ieșit buzele, am seri, în care îmi iau două ore și fac doar chestia asta pe un carnețel”.

Timpul de lucru

Fiind vorba despre pasiune și nu despre jobul principal, aceasta fiind și studentă, clienții sunt informați cu privire la timpul de lucru.

“De principiu, încerc să îmi avertizez clienții că comenzile trebuie făcute din timp și că durează foarte mult”, adaugă studenta.

Când vine vorba despre timpul pe care îl dedică picturii, acesta diferă în funcție de comanda pe care o primește, de dimensiunea produsului, precum și de complexitatea acestuia.

“Dacă vorbim de cele de dimensiunea unui ou de gâscă, durează o zi, maxim două, dacă stau constant pe el. Îmi iau două ore la final de zi și pictez.

Atunci când vine vorba despre un ou de struț, de exemplu, am deja două săptămâni de când lucrez la unul și cred că mi-ar mai lua încă o săptămână, deci cam așa, trei săptămâni. O lună, poate, dacă fac ceva și mai complicat.

Depinde foarte mult de complexitate, de personaje, câte trebuie să adaug, precum și alte detalii care durează destul de mult”, transmite tânăra.

Gestionarea timpului de lucru: Comenzi făcute în avans și vânzări ulterioare

Cu timpul, Denisa Damares a înțeles care sunt cerințele, iar produsele sunt realizate din timp și puse apoi la vânzare: “De ceva timp, eu mai mult creez. Fac globurile sau ouăle de Paște în funcție de cum mă inspir eu pe moment și le vând ulterior, nu prea mai iau comenzi.

Mai sunt persoane care îmi cer comenzi mai interesante, pe acelea le preiau.În general, m-am prins în timp cam ce preferă lumea și le fac în avans.

În perioada Paștelui, cele mai cerute sunt cele cu scena Învierii Domnului sau cu Răstignirea”.

Promovarea artei în era digitală, unde se găsește publicul țintă?

Denisa Damares a început promovarea pe Facebook, însă, odată cu vremurile, publicul doritor de artă se găsește mai mult pe platforma TikTok, unde tânăra a reușit să strângă zeci de mii de vizualizări la videoclipuri.

“Le-am postat pe Facebook inițial, dar primeam like-uri, nimic mai mult, iar apoi m-am lăsat o perioadă. Cu timpul am observat că pe TikTok găsesc publicul potrivit”, a completat studenta.

Care sunt prețurile

În ceea ce privește prețurile, acestea variază destul de mult în funcție de diferite criterii.

Astfel, un ou normal, de dimensiune normală, pornește de la 100 de lei și poate ajunge până la 250 de lei, având în vedere dimensiunea care o limitează pe Damares în procesul de creație, neputând să le facă foarte complexe.

În schimb, pentru un ou de struț, aceasta s-a gândit la suma de 2.000 de lei, având în vedere complexitatea acestuia, dar și faptul că un ou de struț cu un singur personaj se vinde pe piață cu aproximativ 800 de lei.

Pasiunea te poate izola de restul lumii

Dedicarea și pasiunea pot duce la izolare, chiar și atunci când găsești satisfacțieîn ceea ce faci. În ciuda împlinirii aduse de artă, pot interveni factori care te îndepărtează de viața dorită:

“Atunci când pictez mă și izolez foarte mult de oamenii din jur. În perioada Crăciunului și în perioada Paștelui mă simt foarte singură, pentru că eu de obicei nu prea ies din casă atunci când pictez.

Dacă încep să pictez, sunt doar acolo, focusată, nu mi-ar plăcea neapărat să fie jobul meu principal decât dacă aș găsi alt mod în care să pot socializa și cu alte persoane. Eventual să găsesc mai mulți artiști și să lucrăm împreună”.

Se poate stinge pasiunea?

“Îmi place foarte mult să pictez icoane, mi-a plăcut din liceu, pentru că am prins tehnica și am ajuns să fac o icoană foarte rapid. Mi s-a părut că sunt bună la chestia asta și mi-a adus foarte multă bucurie. Aveam timp să mă gândesc la idei, să fac schițe, să pun totul în scenă mai bine”, mai povestește Damares.

În momentele în care lucrezi pe comandă, când trebuie să livrezi totul într-un anumit interval de timp și poate după viziunea altcuiva, procesul în sine nu te mai bucură atât de mult.

“Când trebuie să te grăbești sau trebuie să mulțumești pe altcineva care nu înțelege exact cum ar arăta lucrurile mai bine sau nu-mi înțelege mie vizunea, ajungi să pictezi din obligație și nu îți mai placă neapărat ceea ce faci. Nu te mai bucură la fel de mult, nu mai ai nici inspirație, nici nimic”, explică tânăra.

Se poate transforma pasiunea într-o meserie de viitor?

Întrebată dacă pe viitor ar putea face din această pasiune job-ul ei principal, Denisa Damares a răspuns, cu o urmă de regret, că în România este dificil să te întreții ca artist.

”Nu prea, aici nu prea, pentru că ideea e că oamenii în România nu apreciază atât de tare arta. Pot să înțeleg de ce nu se întâmplă asta, având în vedere că salariile sunt mici. Nu își sacrifică nimeni pâinea pentru a cumpăra un obiect de artă.

Sunt persoane care o apreciează și își permit să o cumpere, doar că nu sunt atât de multe încât eu să mă pot întreține strict din chestia asta”, spune Denisa.

Când a fost întrebată ce și-ar dori să experimenteze pe viitor, aceasta a oferit un răspuns rapid, plin de pasiune și dorință: “Mi-ar plăcea foarte mult să fac compoziții proprii, dar durează foarte mult timp și cumva ar trebui să abandonez comezile ca să-mi pun în aplicare ideile și e destul de greu. Am nevoie de bani și când se termină banii, realizezi că nu îți permiți să pictezi doar din pasiune”.

Pentru susținere sau comenzi o puteți găsi pe Denisa Damares pe conturile sale de Instagram și TikTok:

Instagram: https://www.instagram.com/damaress_art/

TikTok:https://www.tiktok.com/@damares.popovici?_t=ZN-8vPzMWZSHdG&_r=1

Denisa Davidaș

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO. Incendiu de casă în Someșeni. SC Domeniul Public Napoca SA a dat o mână de ajutor pompierilor și a adus o cisternă cu apă

Publicat

De

incendiu

Un incendiu a izbucnit, sâmbătă, la acoperișul unei case de pe strada Elicei din cartierul Someșeni, pompierii intervenind de urgență mai ales că zona este în apropierea Aeroportului ”Avram Iancu” Cluj. 

Pompierii lucrează la stingerea flăcărilor și au evacut mai multe materiale depozitate la etajul superior și la mansarda casei.

Incendiul este ținut sub control, intervenția pompierilor fiind sprijinită de SC  Domeniul Public Napoca S.A., din subordinea Primăriei clujene, cu o cisternă cu apă.

Traficul aerian de pe aeroport nu este afectat.

UPDATE. Au intervenit trei autospeciale ale ISU Cluj

”La fața locului au ajuns trei autospeciale pentru stingerea incendiilor, o autoscară și un echipaj SMURD. De asemenea, o cisternă a regiei de salubrizare sprijină intervenția pompierilor.
Echipajele operative au găsit depozitate, în podul și la etajul superior al casei, o cantitate mare de materiale diverse, care au favorizat extinderea flăcărilor și au îngreunat operațiunile pentru stingerea incendiului.
In aceste momente incendiul este sub control, însă pompierii acționează pentru evacuarea materialelor din casă, astfel încât să poată identifica și lichida toate focarele incendiului.
Nu au fost persoane care să solicite îngrijiri medicale în urma acestui eveniment”, au precizat pompierii ISU Cluj.

 

Citește mai departe

CLUJ24 TV

VIDEO. Muzicianul Teo Peter Jr., la Clujăreală: Bunica mi-a luat CHITARĂ. Tata m-a CERTAT. Eu am dat cu ROCK

Publicat

teo peter jr

N-avem fer, dar avem metale grele la Clujăreală. Și, întru ciuda lui Trump, și rare și prețioase. Și nu le negociem… Teo Peter Jr. probabil a fost magnet când era mic, c-a fost atras de metal mai ceva ca Piedone de controale. Spre disperarea lui ticu-so, celebrul rocker prematur dispărut, care l-ar fi vrut cantor la biserică, Teo a ocolit elegant cădelnița și s-a parcat la o chitară bass, c-așa-i tradiția în familie. De atunci și-a închinat viață pe „Altar”-ul muzicii, cu un mic derapaj spre politică, derapaj ce-ar putea recidiva în viitorul apropiat.

„Este un brand, Teo Peter, construit, sigur, întâi de tatăl meu, pe care l-am preluat cu onoare și cred că-l duc cu cinste mai departe. La fel ca și tradiția din familie, de la tată la fiu, ținând de muzică, de a cânta la chitară bass, de a avea o trupă. Am pornit de mic cu chitara în spatele blocului, așa cum se făcea atunci, pe vremea mea. La 13-14 ani, ieșeam cu chitările, cu fetele în spatele blocului, și cântam acolo.

Deja formația Compact era o trupă foarte cunoscută la nivel național, probabil cea mai de succes în acel moment. Și, sigur că mi-a încolțit și mie în minte și în inimă gândul, mergând la concertele lor, că aș vrea, când o să fiu mare, că eram mic atunci, când o să fiu mare vreau să mă fac Teo Peter. M-am gândit exact așa, bă, eu când o să fiu mare vreau să fiu rockstar.

teo

VIDEO. Muzicianul Teo Peter Jr., la Clujăreală: Bunica mi-a luat CHITARĂ. Tata m-a CERTAT. Eu am dat cu ROCK

Am fost la LMF 1, liceu foarte barosan pe vremea aceea. Dar eu am recunoscut și recunosc că am fost golan de mic, în sensul că, din momentul în care mi-a intrat în cap că eu urmează să mă fac rockstar, am trecut exact ca și trenul prin gară la școală. Asta neînsemnând că aș fi un incult sau așa ceva… Potențial aveam și capacitatea de a face absolut orice am vrut. Pur și simplu nu am luptat. Am terminat liceu și nu m-am dus nici la studii superioare. Pentru că drumul meu a fost altul. Și, din fericire, se pare că mi-am găsit drumul foarte bine.

Tata nu m-a încurajat absolut deloc. Aici e o poveste foarte frumoasă, în sensul că aveam 16 ani când l-am abordat și i-am spus că aș vrea o chitară bass, vreau să fac o trupă, să fiu un rockstar ca și el. Ajunge un nebun în familie, mi-a zis. Tu crezi că e așa cum pare a fi, nu-i așa, că nu-i ușor… Tu vezi de școală și mai vedem noi. Și nu mi-a luat chitară. M-am supărat foarte tare atunci pe el. Cred că nici n-am vorbit vreo doi ani…

teo

„Bunica a crezut în mine”

Bunica m-a văzut supărat și m-a întrebat ce am. I-am povestit că, uite, tata nu vrea să-mi ia chitară și nu vrea să mă susțină. Atunci n-am înțeles, ca și copil fiind. Îmi voia numai binele. Acum nu pot decât să fiu recunoscător și să-i mulțumesc pentru că ceea ce s-a întâmplat atunci m-a capacitat și m-a ambiționat să fac pe propriile mele puteri, ceea ce am făcut. M-am ambiționat să-i demonstrez. Pentru că atunci a zis, nu, lasă că o să-mi fac eu o trupă și o să fiu mai mare decât tine. Gândurile mele de adolescent. Și a venit bunica.

Și acum țin minte… 800 de lei avea pensie. Și când a luat pensia a venit cu toată pensia ei și mi-a dat-o mie. Mi-a zis, uite mamă, ia-ți chitara de care ai nevoie. Bunica a crezut în mine. Fenderul ce mi l-am luat era exact o Reghin la mâna a doua… O chitară căreia colegul meu Nimrod, cu care am început să cântăm ulterior, i-a dat o formă foarte frumoasă și într-adevăr chitara arăta ca o chitară de afară, ca un Kramer. Și cam așa am pornit…

teo

Nu m-am folosit de brand-ul Teo Peter în lumea artistică. Pe toate albumele mele eram doar Teo. Nu am vrut să fac lucrul ăsta deși se vorbea pe la colț de stradă că pe ăsta îl ajută tacsu și așa mai departe. Ceea ce nu era adevărat. A fost orecum o povară de dus pentru că nu e ușor, n-a fost ușor să fii fiul lui Teo Peter. Cam despre asta e vorba. Dar port cu mândrie numele ăsta, repet. Și cred că am contribuit și eu la construcția acestui brand în lumea artistică.

teo

„Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunt”

Universul face în așa fel, în momentul în care îți dorești și ai un drum și un țel, încât ți se organizează totul după cum vrei. Totul ține de temporizare, trebuie să ai răbdarea necesară, să aștepți până când lucrurile se întâmplă. Pentru că se întâmplă. Și întotdeauna se întâmplă. Când gândul tău este bun, când dorința este reală. Pentru că Dumnezeu există și destinul ăsta e trasat. Numai că trebuie să învățăm noi să umblăm în el ca să se întâlnească drumurile. Și cel mai frumos în viața asta este atunci când realizezi că drumul pe care tu ți l-ai dorit și pe care ai pornit și pe care l-ai urmat, ajunge să se lipească de drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine. Atunci este momentul în care te poți considera mult mai împlinit.

Climatul. Momentul… Așa cum zicea tata, câteodată stăteam și mă gândeam, bă, poate ar fi cazul să mă orientez altfel, că na, nu-i ușor. Și ziceam, bă, poate sunt nebun, poate e nebunia mea asta cu cântatul. Și am avut vreo 3-4 momente din astea. Ei, dar când înțelegi că te-ai întâlnit acolo cu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru tine și înțelegi că nu ești nebun, împlinirea Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunteste maximă. Și eu asta trăiesc în acest moment în viața mea. , pentru că de fapt despre asta e viața. Să fii mulțumit cu ceea ce ești”, a spus, printre altele, Teo Peter Jr.

teo

 

 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate