Surpriză înaintea meciului de sâmbătă de la Cluj-Napoca de pe Cluj Arena dintre echipele ”U” Cluj și Dinamo București. Un suporter dinamovist și-a surprins iubita pe strada Piezișă cu o cerere în căsătorie.

Acesta a îngenucheat în fata fetei și i-a dăruit un inel, iar aceasta a izbucnit în lacrimi și l-a îmbrățișat.

Momentul a avut loc în fața celorlalți suporteri care au și afișat cu banner cu mesajul ”Vrei să fi soția mea?” și le-au cântat celor doi ”Casă de piatră”.

La final, fata a primit și un buchet de flori.

Meciul de fotbal ”U” Cluj – Dinamo Bucyrești din play-off a început la ora 20.

Pasiunea și creativitatea pot transforma orice obiect într-o capodoperă unică și personală, adăugând emoții și dedicare. Așa s-a întâmplat și cu lucrările Denisei Damares Popovici, o tânără studentă la master la UBB Cluj-Napoca, care, din pură pasiune pentru artă, reușește să picteze, de Paște, scene biblice în miniatură, pe ouă.

Arta pe care o creează Denisa este mai mult sezonieră. În perioada Crăciunului pictează globuri, iar primăvara pictează ouă de Paște.

Întrebată cum a început să picteze pe ouăle de Paște, studenta a povestit cum totul a început în perioada pandemiei, când aceasta se afla la bunici, în Suceava, unde există deja tradiția de a decora ouăle în perioada sărbătorii religioase.

Artista intenționa să facă ouăle de Paște cu ceară, dar, ulterior, a fost inspirată să încerce ceva diferit, să picteze icoane în miniatură. Denisa Damares este absolventă a unui liceu de Arte și deține un atestat pe icoană, astfel că domeniul nu îi era străin.

Cum a început totul

“Am zis că aș încerca să le pictez sub formă de icoane. Și așa am început, pe ouă de găină. Am și spart multe dintre ele, chiar la final, când să le termin”, spune tânăra studentă.

Între timp aceasta a început facultatea în Cluj-Napoca, iar prioritățile s-au schimbat. Totuși, cadoul pictat pentru mama ei de Crăciun și postat ulterior pe Facebook i-a adus comenzi și i-a reamintit de talentul pe care aceasta îl are: “I-am pictat mamei mele de Crăciun un glob pe care l-am postat pe Facebook. După postarea respectivă am primit câteva comenzi, ținând cont că ceream și prețuri destul de mici”.

”După Crăciun, mi-am adus aminte că eu am pictat și ouă, că de acolo le aveam cu icoanele. Și m-am perfecționat foarte tare făcând globuri, fiind o suprafața foarte mică. Și mi-am cumpărat ouă de carton, ca să nu le mai sparg.

Erau și mai mari. Și tot așa am pictat câteva. Le-am și expus undeva la Sucevița, mă sunase un domn spunând că are un restaurant local, o pensiune mai mult. Și le-am expus acolo, s-au cumpărat câteva. Și de acolo, de atunci, am continuat cu globuri și ouă de Paște”, spune Denisa Damares.

Emoția, element principal în picturile ei

Pentru ea, nu este vorba doar despre tehnică, ci și despre emoție, deoarece pune mult accent pe expresivitatea lucrărilor sale: “Eu sunt adepta scenelor care transmit foarte multe emoții, pentru că mie, oricum, mi se pare pictura asta bizantină, că e un pic… lipsită de viață.

Îmi place foarte mult să adaug elemente care aduc foarte multă emoție”.

În zilele noastre orice poate fi o sursă de inspirație, iar pentru Denisa Damares, aceasta vine din icoanele catolicilor, cât și din picturi celebre, încercând apoi să le transpună în stilul bizantin, adăugând emoție.

“De obicei, eu mă inspir din icoanele de la catolici, dar și din picturi celebre.Încerc să le fac tot în stil bizantin, dar… modul în care se mișcă personajele să fie inspirat din picturile respective, pentru că ei sunt foarte statici în picturile bizantine.

Sau mai adaug elemente, cum ar fi lacrimi sau sânge, ceea ce nu prea există în mod normal în picturile respective”, mai spune studenta.

Procesul de creație și dificultățile acestuia

“Icoanele bizantine se fac folosind pigmenți cu emulsie de ou,doar că asta merge mai mult pe lemn, că are aderență folosind tehnica asta.

Având în vedere că pictez pe ouă, trebuie să folosesc acrilice, dar folosesc aceeași tehnică în straturi ca la pictura bizantină. Și la final, le dau cu vernis deasupra și, eventual, unde se potrivește, pun și foiță aurie”, explică artista.

În ceea ce privește partea dificilă din procesul de creație, pe care fiecare persoană o întâmpină, indiferent de domeniu, în cazul acesteia este pictarea chipurilor.

“Pentru mine, personal, cel mai dificil este să pictez chipurile, carnația, în general. Am pictat fețe care erau cât unghia de la degetul mic la un moment dat”, spune fata, râzând și arătând în același timp un exemplu.

Totodată, în procesul de creație sunt importante și ustensilele pe care le folosește:

“Îți trebuie pensule foarte subțiri și nici măcar nu găsesc pensule speciale pentru pictură atât de subțiri. Folosesc din astea pentru unghii. Și acolo e cel mai greu, că poți să greșești și dacă îi greșești chipul arată rău. Poți să faci restul cel mai frumos, că nu arată bine”.

Perfecționarea tehnicilor

Denisa Damares este o persoană perfecționistă, iar acest aspect se resimte în procesul de creație.

“Eu sunt foarte perfecționistă de fel și am mai pățit, nu știu, în anumite perioade să mi se pară că nu mai dau randament.

Dacă am foarte multe comezi, am uneori o imagine distorsionată asupra a ceea ce pictez. Mi se pare că nu mai arată atât de bine. Mi se pare că m-am grăbit în unele locuri”, menționează aceasta.

Așadar, datorită numărului mare de comenzi, tehnicile i s-au perfecționat în timp, odată cu volumul mare de creație.

Totuși, există și momente în care aceasta studiază separat: “Dacă mi se pare că nu mi-a ieșit nasul, nu mi-au ieșit buzele, am seri, în care îmi iau două ore și fac doar chestia asta pe un carnețel”.

Timpul de lucru

Fiind vorba despre pasiune și nu despre jobul principal, aceasta fiind și studentă, clienții sunt informați cu privire la timpul de lucru.

“De principiu, încerc să îmi avertizez clienții că comenzile trebuie făcute din timp și că durează foarte mult”, adaugă studenta.

Când vine vorba despre timpul pe care îl dedică picturii, acesta diferă în funcție de comanda pe care o primește, de dimensiunea produsului, precum și de complexitatea acestuia.

“Dacă vorbim de cele de dimensiunea unui ou de gâscă, durează o zi, maxim două, dacă stau constant pe el. Îmi iau două ore la final de zi și pictez.

Atunci când vine vorba despre un ou de struț, de exemplu, am deja două săptămâni de când lucrez la unul și cred că mi-ar mai lua încă o săptămână, deci cam așa, trei săptămâni. O lună, poate, dacă fac ceva și mai complicat.

Depinde foarte mult de complexitate, de personaje, câte trebuie să adaug, precum și alte detalii care durează destul de mult”, transmite tânăra.

Gestionarea timpului de lucru: Comenzi făcute în avans și vânzări ulterioare

Cu timpul, Denisa Damares a înțeles care sunt cerințele, iar produsele sunt realizate din timp și puse apoi la vânzare: “De ceva timp, eu mai mult creez. Fac globurile sau ouăle de Paște în funcție de cum mă inspir eu pe moment și le vând ulterior, nu prea mai iau comenzi.

Mai sunt persoane care îmi cer comenzi mai interesante, pe acelea le preiau.În general, m-am prins în timp cam ce preferă lumea și le fac în avans.

În perioada Paștelui, cele mai cerute sunt cele cu scena Învierii Domnului sau cu Răstignirea”.

Promovarea artei în era digitală, unde se găsește publicul țintă?

Denisa Damares a început promovarea pe Facebook, însă, odată cu vremurile, publicul doritor de artă se găsește mai mult pe platforma TikTok, unde tânăra a reușit să strângă zeci de mii de vizualizări la videoclipuri.

“Le-am postat pe Facebook inițial, dar primeam like-uri, nimic mai mult, iar apoi m-am lăsat o perioadă. Cu timpul am observat că pe TikTok găsesc publicul potrivit”, a completat studenta.

Care sunt prețurile

În ceea ce privește prețurile, acestea variază destul de mult în funcție de diferite criterii.

Astfel, un ou normal, de dimensiune normală, pornește de la 100 de lei și poate ajunge până la 250 de lei, având în vedere dimensiunea care o limitează pe Damares în procesul de creație, neputând să le facă foarte complexe.

În schimb, pentru un ou de struț, aceasta s-a gândit la suma de 2.000 de lei, având în vedere complexitatea acestuia, dar și faptul că un ou de struț cu un singur personaj se vinde pe piață cu aproximativ 800 de lei.

Pasiunea te poate izola de restul lumii

Dedicarea și pasiunea pot duce la izolare, chiar și atunci când găsești satisfacțieîn ceea ce faci. În ciuda împlinirii aduse de artă, pot interveni factori care te îndepărtează de viața dorită:

“Atunci când pictez mă și izolez foarte mult de oamenii din jur. În perioada Crăciunului și în perioada Paștelui mă simt foarte singură, pentru că eu de obicei nu prea ies din casă atunci când pictez.

Dacă încep să pictez, sunt doar acolo, focusată, nu mi-ar plăcea neapărat să fie jobul meu principal decât dacă aș găsi alt mod în care să pot socializa și cu alte persoane. Eventual să găsesc mai mulți artiști și să lucrăm împreună”.

Se poate stinge pasiunea?

“Îmi place foarte mult să pictez icoane, mi-a plăcut din liceu, pentru că am prins tehnica și am ajuns să fac o icoană foarte rapid. Mi s-a părut că sunt bună la chestia asta și mi-a adus foarte multă bucurie. Aveam timp să mă gândesc la idei, să fac schițe, să pun totul în scenă mai bine”, mai povestește Damares.

În momentele în care lucrezi pe comandă, când trebuie să livrezi totul într-un anumit interval de timp și poate după viziunea altcuiva, procesul în sine nu te mai bucură atât de mult.

“Când trebuie să te grăbești sau trebuie să mulțumești pe altcineva care nu înțelege exact cum ar arăta lucrurile mai bine sau nu-mi înțelege mie vizunea, ajungi să pictezi din obligație și nu îți mai placă neapărat ceea ce faci. Nu te mai bucură la fel de mult, nu mai ai nici inspirație, nici nimic”, explică tânăra.

Se poate transforma pasiunea într-o meserie de viitor?

Întrebată dacă pe viitor ar putea face din această pasiune job-ul ei principal, Denisa Damares a răspuns, cu o urmă de regret, că în România este dificil să te întreții ca artist.

”Nu prea, aici nu prea, pentru că ideea e că oamenii în România nu apreciază atât de tare arta. Pot să înțeleg de ce nu se întâmplă asta, având în vedere că salariile sunt mici. Nu își sacrifică nimeni pâinea pentru a cumpăra un obiect de artă.

Sunt persoane care o apreciează și își permit să o cumpere, doar că nu sunt atât de multe încât eu să mă pot întreține strict din chestia asta”, spune Denisa.

Când a fost întrebată ce și-ar dori să experimenteze pe viitor, aceasta a oferit un răspuns rapid, plin de pasiune și dorință: “Mi-ar plăcea foarte mult să fac compoziții proprii, dar durează foarte mult timp și cumva ar trebui să abandonez comezile ca să-mi pun în aplicare ideile și e destul de greu. Am nevoie de bani și când se termină banii, realizezi că nu îți permiți să pictezi doar din pasiune”.

Pentru susținere sau comenzi o puteți găsi pe Denisa Damares pe conturile sale de Instagram și TikTok:

Instagram: https://www.instagram.com/damaress_art/

TikTok:https://www.tiktok.com/@damares.popovici?_t=ZN-8vPzMWZSHdG&_r=1

Denisa Davidaș

Un incendiu a izbucnit, sâmbătă, la acoperișul unei case de pe strada Elicei din cartierul Someșeni, pompierii intervenind de urgență mai ales că zona este în apropierea Aeroportului ”Avram Iancu” Cluj. 

Pompierii lucrează la stingerea flăcărilor și au evacut mai multe materiale depozitate la etajul superior și la mansarda casei.

Incendiul este ținut sub control, intervenția pompierilor fiind sprijinită de SC  Domeniul Public Napoca S.A., din subordinea Primăriei clujene, cu o cisternă cu apă.

Traficul aerian de pe aeroport nu este afectat.

UPDATE. Au intervenit trei autospeciale ale ISU Cluj

”La fața locului au ajuns trei autospeciale pentru stingerea incendiilor, o autoscară și un echipaj SMURD. De asemenea, o cisternă a regiei de salubrizare sprijină intervenția pompierilor.
Echipajele operative au găsit depozitate, în podul și la etajul superior al casei, o cantitate mare de materiale diverse, care au favorizat extinderea flăcărilor și au îngreunat operațiunile pentru stingerea incendiului.
In aceste momente incendiul este sub control, însă pompierii acționează pentru evacuarea materialelor din casă, astfel încât să poată identifica și lichida toate focarele incendiului.
Nu au fost persoane care să solicite îngrijiri medicale în urma acestui eveniment”, au precizat pompierii ISU Cluj.

N-avem fer, dar avem metale grele la Clujăreală. Și, întru ciuda lui Trump, și rare și prețioase. Și nu le negociem… Teo Peter Jr. probabil a fost magnet când era mic, c-a fost atras de metal mai ceva ca Piedone de controale. Spre disperarea lui ticu-so, celebrul rocker prematur dispărut, care l-ar fi vrut cantor la biserică, Teo a ocolit elegant cădelnița și s-a parcat la o chitară bass, c-așa-i tradiția în familie. De atunci și-a închinat viață pe „Altar”-ul muzicii, cu un mic derapaj spre politică, derapaj ce-ar putea recidiva în viitorul apropiat.

„Este un brand, Teo Peter, construit, sigur, întâi de tatăl meu, pe care l-am preluat cu onoare și cred că-l duc cu cinste mai departe. La fel ca și tradiția din familie, de la tată la fiu, ținând de muzică, de a cânta la chitară bass, de a avea o trupă. Am pornit de mic cu chitara în spatele blocului, așa cum se făcea atunci, pe vremea mea. La 13-14 ani, ieșeam cu chitările, cu fetele în spatele blocului, și cântam acolo.

Deja formația Compact era o trupă foarte cunoscută la nivel național, probabil cea mai de succes în acel moment. Și, sigur că mi-a încolțit și mie în minte și în inimă gândul, mergând la concertele lor, că aș vrea, când o să fiu mare, că eram mic atunci, când o să fiu mare vreau să mă fac Teo Peter. M-am gândit exact așa, bă, eu când o să fiu mare vreau să fiu rockstar.

VIDEO. Muzicianul Teo Peter Jr., la Clujăreală: Bunica mi-a luat CHITARĂ. Tata m-a CERTAT. Eu am dat cu ROCK

Am fost la LMF 1, liceu foarte barosan pe vremea aceea. Dar eu am recunoscut și recunosc că am fost golan de mic, în sensul că, din momentul în care mi-a intrat în cap că eu urmează să mă fac rockstar, am trecut exact ca și trenul prin gară la școală. Asta neînsemnând că aș fi un incult sau așa ceva… Potențial aveam și capacitatea de a face absolut orice am vrut. Pur și simplu nu am luptat. Am terminat liceu și nu m-am dus nici la studii superioare. Pentru că drumul meu a fost altul. Și, din fericire, se pare că mi-am găsit drumul foarte bine.

Tata nu m-a încurajat absolut deloc. Aici e o poveste foarte frumoasă, în sensul că aveam 16 ani când l-am abordat și i-am spus că aș vrea o chitară bass, vreau să fac o trupă, să fiu un rockstar ca și el. Ajunge un nebun în familie, mi-a zis. Tu crezi că e așa cum pare a fi, nu-i așa, că nu-i ușor… Tu vezi de școală și mai vedem noi. Și nu mi-a luat chitară. M-am supărat foarte tare atunci pe el. Cred că nici n-am vorbit vreo doi ani…

„Bunica a crezut în mine”

Bunica m-a văzut supărat și m-a întrebat ce am. I-am povestit că, uite, tata nu vrea să-mi ia chitară și nu vrea să mă susțină. Atunci n-am înțeles, ca și copil fiind. Îmi voia numai binele. Acum nu pot decât să fiu recunoscător și să-i mulțumesc pentru că ceea ce s-a întâmplat atunci m-a capacitat și m-a ambiționat să fac pe propriile mele puteri, ceea ce am făcut. M-am ambiționat să-i demonstrez. Pentru că atunci a zis, nu, lasă că o să-mi fac eu o trupă și o să fiu mai mare decât tine. Gândurile mele de adolescent. Și a venit bunica.

Și acum țin minte… 800 de lei avea pensie. Și când a luat pensia a venit cu toată pensia ei și mi-a dat-o mie. Mi-a zis, uite mamă, ia-ți chitara de care ai nevoie. Bunica a crezut în mine. Fenderul ce mi l-am luat era exact o Reghin la mâna a doua… O chitară căreia colegul meu Nimrod, cu care am început să cântăm ulterior, i-a dat o formă foarte frumoasă și într-adevăr chitara arăta ca o chitară de afară, ca un Kramer. Și cam așa am pornit…

Nu m-am folosit de brand-ul Teo Peter în lumea artistică. Pe toate albumele mele eram doar Teo. Nu am vrut să fac lucrul ăsta deși se vorbea pe la colț de stradă că pe ăsta îl ajută tacsu și așa mai departe. Ceea ce nu era adevărat. A fost orecum o povară de dus pentru că nu e ușor, n-a fost ușor să fii fiul lui Teo Peter. Cam despre asta e vorba. Dar port cu mândrie numele ăsta, repet. Și cred că am contribuit și eu la construcția acestui brand în lumea artistică.

„Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunt”

Universul face în așa fel, în momentul în care îți dorești și ai un drum și un țel, încât ți se organizează totul după cum vrei. Totul ține de temporizare, trebuie să ai răbdarea necesară, să aștepți până când lucrurile se întâmplă. Pentru că se întâmplă. Și întotdeauna se întâmplă. Când gândul tău este bun, când dorința este reală. Pentru că Dumnezeu există și destinul ăsta e trasat. Numai că trebuie să învățăm noi să umblăm în el ca să se întâlnească drumurile. Și cel mai frumos în viața asta este atunci când realizezi că drumul pe care tu ți l-ai dorit și pe care ai pornit și pe care l-ai urmat, ajunge să se lipească de drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine. Atunci este momentul în care te poți considera mult mai împlinit.

Climatul. Momentul… Așa cum zicea tata, câteodată stăteam și mă gândeam, bă, poate ar fi cazul să mă orientez altfel, că na, nu-i ușor. Și ziceam, bă, poate sunt nebun, poate e nebunia mea asta cu cântatul. Și am avut vreo 3-4 momente din astea. Ei, dar când înțelegi că te-ai întâlnit acolo cu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru tine și înțelegi că nu ești nebun, împlinirea Pot să zic că sunt foarte împlinit și împăcat cu ceea ce sunteste maximă. Și eu asta trăiesc în acest moment în viața mea. , pentru că de fapt despre asta e viața. Să fii mulțumit cu ceea ce ești”, a spus, printre altele, Teo Peter Jr.