Directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca: Așa-zisa retrocedare a clădirii e cusută cu ață albă. ARANJAMENTE imobiliare

”Vă mai duceți aminte de satul retrocedat din vestul țării? De câțiva ani am atras atenția că sunt numere topo diferite între Palatul Bánffy și un alt imobil din spatele acestui edificiu, care chiar are apartamente; că peticele de hârtie olografe trebuie expertizate (vezi Afacerea Dreyfus); chiar așa fiind – acte vânzare-cumpărare neautentificate -, nu vi se pare ciudat că așa-zisele tranzacții au loc cu doar câteva zile înainte de marea stabilizare monetară, când milioanele de lei abia serveau ca cumpăratul unei cepe digertate?

În fine, sunt multe alte argumente, dar mă abțin, pentru că oricum trăim în țara „prădării naționale”. Acum să-i văd pe „patrioți” la muncă, la activism în folosul societății. (Dar hai să vedem dacă „serviciile” își vor face acum treaba, că au experți cu nemiluita și invocă osteneala în favoarea pensiilor speciale!)

Și ca să vă minunați, trebuie să știți că moștenitoarea este descendentă directă a preotului Ioan Lupaș, miruit „profesor universitar” pentru „merite patriotice” (ca preot, Ioan Lupaş nu a făcut armata, însă în timpul primului război mondial a fost internat lângă lacul Fertő din Ungaria), fost ministru la Sănătate în 1926 1927, la Culte şi Arte în 1937 1938, un veritabil „aviator politic” (trecut pe la Partidul Naţional, formaţiune pe care au părăsit o pentru a trece la „averescani”, iar din 1932 au fost alături de O. Goga, în Partidul Naţional Agrar, rămânând aici şi după fuziunea cu Liga Apărării Naţional Creştine ş.a.m.d.).

Lupaș a fost un model de sinecurist, făcând parte din consiliul de administraţie al Băncii Albina din 1917 până la naţionalizarea acesteia (a fost chiar şi vicepreşedinte), după ce între 1915 1917 fusese cenzor; s-a aflat totodată printre fondatorii Institutului de Arte Grafice şi Editură „Ardealul”, înfiinţat în 1919, fiind apoi şi membru în consiliul de administraţie al acestuia; această ultimă însărcinare a avut-o şi în cadrul Întreprinderilor Forestiere Române, societate pe acţiuni pentru exploatarea pădurilor, întemeiată la Cluj în 1920, la început fiind doar în comisia de cenzori a societăţii; din 1927, Lupaş a figurat şi în consiliul de administraţie al Băncii Agrare din Cluj, iar în 1941 intră şi în consiliul de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan din Bucureşti, în afara acestor însărcinări căpătând de a lungul vremii şi statutul de deputat în Congresul metropolitan din Transilvania, în Congresul Naţional Bisericesc din Bucureşti şi în Sinodul Eparhiei Cluj – din toate aceste locuri primind remuneraţii, dividende etc.

În vremea ministeriatului său la Sănătate şi Ocrotiri Sociale din 1926-1927, I. Lupaş a fost în centrul unor scandaluri de corupţie, îndeosebi legate de chestiunea furniturilor sanitare din Germania, în contul reparaţiilor de război, care i-au şi adus porecla de „Popa Seringă”.

De asemenea, tot din motive financiare, la începutul anilor ’20, Lupaş a fost acuzat că şi-ar fi însuşit bani din fondurile căminelor studenţeşti, în calitatea lui de director al acestora; deşi comisia instituită pentru verificarea gestiunii (în 1923) l-a absolvit de suspiciunea delapidării (fiind totuşi silit să dea o sumă importantă înapoi).

Ioan Lupaş şi-a construit, tot la Cluj, o casă impresionantă, concepută de arhitectul Horia Creangă, acelaşi care a realizat vila lui Petru Groza din Deva şi cea din Bucureşti a lui O. Goga (pe str. Armaşului).

Din cei trei copii ai lui Ioan Lupaş, băiatul, Semproniu (1908-1983) a absolvit facultatea de drept din Lille (1932), pentru ca mai apoi să-şi pregătească doctoratul la Paris, unde îl va şi susţine în 1936 .

A încheiat totodată o căsătorie promiţătoare cu Cornelia Boilă, fiica lui Romul Boilă, profesor la facultatea de drept din Cluj şi membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc (Romul fiind de altfel nepot al lui Iuliu Maniu). Toate aceste atuuri l-au ajutat să devină asistent pe lângă catedra de Drept administrativ din Cluj, iar apoi profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din acelaşi centru universitar, din 1938 până în 1949, când a fost epurat.

Însă cele două fiice ale lui Ioan Lupaş, Hortensia şi Minerva, au absolvit facultatea de litere din Cluj. Cea dintâi, Hortensia (1909-1996), a făcut şi o specializare la Paris în arte şi arheologie, a fost angajată de tată la Institutul de istorie ca preparatoare, totodată măritându-se cu avocatul Mircea Georgescu (1898 1975), originar din Brăila, şi el profesor la Academia de Comerţ şi Industrie din Cluj, şi funcţionar la Banca Naţională.

După 1950, Hortensia a lucrat în cinematografie, ca costumieră la filmele lui Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, Gh. Vitanidis, Dinu Cocea şi alţii. Cealaltă fiică, Minerva (1913-1998), a terminat literele la Cluj în 1935, cu o disertaţie despre „Reforma religioasă şi biserica română din Transilvania” (conducător şi referent: Al. Lapedatu), după care a fost bursieră la Şcoala Română din Roma (1936-1937), urmând o specializare şi la Paris în 1937/8, pentru ca la 1 aprilie 1939 să şi susţină doctoratul la universitatea transilvană cu o teză despre „Mitropolitul Sava Brancovici, 1656-1683” (cu referate întocmite de Silviu Dragomir şi Al. Lapedatu, amicii tatălui).

A devenit apoi profesoară la Alba Iulia, s-a căsătorit cu sculptorul şi scriitorul I. Vlasiu, continuând însă preocupările în domeniul istoriei şi devenind din 1943 şef de lucrări la Institutul de Istorie Naţională (unde tatăl era director), publicând bunăoară, în 1945, volumul „Aspecte din istoria Transilvaniei”.

Ce să vă mai spun, ca să nu vă plictisească textul meu? Aaaa, da! A fost în centru a numeroase scandaluri. Printre ultimele: unul de proporţii, a izbucnit în primăvara lui 1941, când Gh. Duzinchevici a acuzat pe I. Lupaş de nepotism, fiind defavorizat în ceea ce priveşte promovarea, comparativ cu fiica celui din urmă, Hortensia Lupaş (căsătorită Georgescu).

De altfel, ancheta ce a urmat a stabilit temeinicia acuzaţiilor formulate de Duzinchevici, însă petentul a primit din partea Ministerului Educaţiei un „avertisment”, fiind mutat la Arhivele Statului din Iaşi, în vreme ce ancheta asupra activităţii Hortensiei Lupaş a mai continuat, fără implicaţii notabile atunci, emiţându se doar o adresă a Ministerului prin care se cerea facultăţilor tabele cu gradul de rudenie (de sânge sau prin alianţă) între membrii corpului didactic şi între aceştia şi personalul ştiinţific şi administrativ. Să ne oprim însă aici! (Există o … genetică socială, adică „ce se naște din pisică șoareci mănâncă”?)”, a spus directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

Reacția sa vine după ce Consiliul Județean Cluj a aprobat miercuri însușirea unei documentații cadastrale de apartamentare care vizează un imobil aflat în domeniul public al Județului Cluj și în administrarea Muzeului de Artă.

Prin Dispoziția nr. 511/2016 președintele Consiliului Județean Cluj, s-a restituit în natură, d-nei Roșca Paraschiva, în prezent decedată, o cotă-parte din clădirea situată în Cluj-Napoca, în care actualmente funcționează Muzeul de Artă, astfel:- cota de 3/4 parte din încăperile  situate la parterul imobilului

– cota de 2/3 parte din fostul apartament nr. 1, în prezent demolat parțial

– cota de 3/4 parte încăperile  situate la etajul imobilului

– cota de  2380/3287 parte din teren

Prin Sentința civilă nr.518/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 182/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 6632/117/2017, cotele restituite au fost materializate în suprafețe, instanța de judecată individualizând, la cererea moștenitorilor d-nei Roșca Paraschiva, încăperile care alcătuiesc cotele restituite acesteia.

În vederea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al moștenitorilor d-nei Roșca Paraschiva se impune, într-o primă etapă, apartamentarea clădirii în conformitate cu dispozițiile instanței de judecată. În acest scop s-a  întocmit o documentație cadastrală de apartamentare de către dl. Paul Mitrașcă, expert autorizat A.N.C.P.I.

Prin inscrierea în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară a acestor documentații se realizează punerea în executare de bună voie a Sentinței civile nr. 518/2018, definitivă, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 6632/117/2017, prin care instanța de judecată a dispus individualizarea cotelor restituite sub formă de  apartamente. De asemenea, se exercită prerogativa consiliului județean cu privire administrarea bunurilor din domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Totodată se pun în aplicare prevederile Legii nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cadastrul şi cartea funciară fiind un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridicăa tuturor imobilelor. Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale iar cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.

După recepția și înscrierea în cartea funciară a documentației cadastrale propuse se vor deschide cărți funciare noi pentru fiecare apartament în parte, urmând ca dreptul de proprietate să se întabuleze în conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătorești.

Care sunt încăperile restituite?

Tribunalul Cluj a decis în 2018 să oblige președintele Consiliului Județean Cluj să emită în favoarea reclamantei Roşca Paraschiva o nouă dispoziţie din care să rezulte identificarea încăperilor restituite din imobilul situat în Piaţa Unirii nr. 30, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Babotă Gabor, după cum urmează:

1.cota de 3 parte din încăperile situate la parterul imobilului este reprezentată de: ap. 2: P05, P06 şi P07: 3 săli de expoziţie temporară, Acd=181 mp., ap. 3: P04: hol, P08: sală expoziţie temporară, Acd=62 mp., ap. 4: P09: sală expoziţie temporară, Acd=50 mp., ap. 7: P10 şi P11: 2 săli expoziţie temporară, Acd=98 mp. ap. 8: P12 şi P13: 2 săli expoziţie temporară, Acd=95 mp. ap.9: P14 şi P15: 2 săli expoziţie temporară, Acd=129mp., ap. 10: P17, depozit de tranzit şi P18: grup sanitar, Acd=89 mp., ap. 11: P19: sala expoziţie temporară, P20 şi P21: 2 săli contabilitate, Acd=111 mp., plus sala P29: atelier întreţinere, din ap. 14, Acd= cca. 35 mp., total Acd=cca.850 mp. (faţă de 867 mp. cota ideală).

2.cota de 3 din încăperile situate la etajul clădirii este reprezentată de: zona comună de intrare: ap. 16: P01: acces muzeu, E02: foaier şi garderobă (27 mp. din ap.17): Acd=98 mp.+27 mp. = 125 mp., în cote de 73,80% pentru reclamantă (92 mp.), respectiv 26,20% pentru partea pârâtă (33 mp.), ap. 15: E03 şi parţial E04, săli de expoziţie permanentă, Acd=138 mp., ap. 20: E25 şi E26: săli de expoziţie permanentă, Acd=87 mp., ap. 21: E23 şi E24: săli de expoziţie permanentă, Acd=88 mp., ap. 22: E18, E19, E20 şi E21: săli expoziţie permanentă, Acd=207 mp., ap. 23: parţial E15, E16 şi E17: săli de expoziţie permanentă, Acd=206 mp., ap. 24: parţial E13 şi E15, E14: săli expoziţie permanentă, Acd=124 mp., ap. 25: E10, E11, E12, E13: săli expoziţie permanentă, Acd=209 mp., ap. 26: E07, E08 şi E09, săli expoziţie permanentă, Acd=133 mp., ap. 27: parţial E04, E05 si E06, săli expoziţie permanentă, Acd=132 mp., total Acd=1324 mp.+92 mp., cota de la intrarea în muzeu-1416 mp. (faţă de 1438 mp. cota ideală).

3.cota de 2/3 din fostul apartament nr. 1 este reprezentat de: încăperile P36, P37, P38, P40, P41, P42: 6 depozite patrimoniu, P39: garderobă şi grup sanitar: Acd’cca. 342 mp. (faţă de 348 mp. cota ideală)