Despre criza medicamentelor în România, cu Dragoș Damian, directorul executiv PRIMER (Patronatul fabricilor de medicamente din România)

”Cel mai nepotrivit scenariu este cel în care populația își face stocuri (de medicamente) acasă…”

Odată cu criza medicală din România ies la iveală problemele vechi de guvernare. Industria farmaceutică, una ce putea reprezenta un important punct strategic și economic a fost neglijată constant de către autoritățile române prin taxe mari și nepotrivite, conform vocilor industriei. Astfel, producătorii de medicamente ajung să plătească taxe și de 30% pe ceea ce produc. În acest mod fabrici noi nu s-au construit, iar cele existente au fost fie dezvoltate fie închise.

Dragoș Damian este una dintre vocile din industria farmaceutică care face apel la autorități. Acesta spune că o altă abordare a autorităților ar fi putut ajuta la dezvoltarea producției de medicamente în România, iar lipsa implicării statului sau implicarea nepotrivită se vede mai ales în momente de criză. De asemenea, el menționează că în momentul de față producția internă poate asigura necesarul de medicamente simptomatice pentru români și oferă soluții prin care se pot suplimenta numărul de medicamente ce ies din fabrică, cu condiția ca autoritățile să coopereze.

Dragoș Damian spune că cel mai nepotrivit scenariu este cel în care populația își face stocuri acasă. Acesta evidențiază că medicația care ar putea fi vitală pentru un bolnav cu Coronavirus se poate strica în casa unui om ce nu are o nevoie reală. Singurul lucru pe care îl pot face românii este să nu intre în panică și să trateze această criză cu calm.

Iată în continuare interviul complet cu Dragoș Damian, director general Terapia Ranbaxy și totodată directorul executiv PRIMER (Patronatul fabricilor de medicamente din România):

Câte dintre medicamentele simptomatice pentru coronavirus sunt produse la fabrica Terapia?

Facem antivirale, antitermice și importăm antibiotice, care ar putea fi utilizate pentru tratarea simptomelor bolii, dar nu există, deocamdată, un medicament care să trateze boala. Boala este prea recentă și nu s-a dezvoltat un medicament sau un vaccin. Fabricăm paracetamol, fabricăm ibuprofen. Nu doar Terapia, toți producătorii din țară fabrică suficiente produse pentru a trata simptomatologia mai ușoară sau mai gravă a bolii.

Care sunt medicamentele care au cea mai mare cerere de când a început această criză medicală?

Exact cele ce tratează simptomatologia. Nu vă voi da nume de mărci pentru că nu e normal. Ar însemna ca oamenii să meargă prin farmacii, să fugă după ele și nu vreau să îmi asum așa ceva. Nu vă pot da date exacte, pentru că nu am făcut încă o analiză, dar ați văzut și dumneavoastră cozile din farmacii. În opinia noastră ca și producători și persoane din domeniu este inutil să se facă stocuri deoarece există suficientă producție în România pentru aceste medicamente. Dacă populația își face stocuri acasă apare situația în care medicamentele vor expira înainte să se consume. Este o problemă mare pentru că cei care vor avea cu adevărat nevoie de medicamente nu le vor găsi. Bineînțeles, cu recomandarea medicului și a farmacistului, oamenii sunt încurajați să se trateze.

În cazul în care producția internă nu mai face față putem importa medicamentele necesare?

Primul răspuns este că da. Al doilea răspuns este: dacă se închid granițele, mă îndoiesc că vor mai putea intra astfel de medicamente din import în țară. E clar că medicamentele importate vor fi primele ce nu se vor mai afla pe rafturile farmaciilor în caz că se închid granițele, țările declară situație de urgență. Exemplul cel mai bun este Italia unde din cauza stării de urgență sunt blocate foarte multe transporturi de medicamente și alte mărfuri înspre și dinspre Italia.

Producătorii de medicamente din țară sprijină acum în vreun fel statul în lupta cu virusul?

Putem să o facem, suntem flexibili să redirecționăm producția către anumite medicamente, dacă putem să le fabricăm. Eu am dat către Comitetul pentru situații de urgență o propunere cu câteva măsuri ce ne pot ajuta să ieșim din criză. Una dintre măsuri, de exemplu este să se facă o listă cu medicamente esențiale pe care noi, dacă le fabricăm, să le fabricăm în stocuri mai mari, iar dacă nu, prin relațiile internaționale pe care le avem, să le aducem. Atâta timp cât autoritățile nu cunosc ce necesar de medicamente există, nu stabilesc o listă după care noi să putem alerga în toate direcțiile ca să le găsim, nu avem ce face. Restul măsurilor sunt măsuri tehnice, nu pot fi explicate în cuvinte puține, dar toate măsurile au rolul de a favoriza producția.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră structura veche a industriei farmaceutice?

A fost șansa României. Cele șase fabrici ce au fost construite înainte de 89′ de comuniști au fost preluate fie de fonduri de investiții, fie de operatori strategici internaționali au fost extinse și au intrat în lanțurile internaționale ale producătorilor. Acestea reprezintă o valoare economică și strategică excepțională pentru România. De exemplu, fabrica Biofarm din București este înființată în 1921. Toate aceste fabrici ar trebui declarate mâine unități strategice și statul ar trebui să facă tot ce îi stă în putință pentru a le ajuta să se dezvolte, automat să crească producția. Cred că efectele dezindustrializării României  se văd acum când suntem în caz de forță majoră. Din cauză că nu mai avem fabrici stăm cu mâna întinsă la străini care, la rândul lor, dacă au un caz de forță majoră nu ne pot ajuta nici dacă ar vrea. Toate fabricile ar trebui regândite ca și puncte strategice. Să nu uităm că în urmă cu câțiva ani am închis institutul Cantacuzino care era în proprietatea statului. Acum se pot vedea deciziile proaste, unele după celelalte, din politica medicamentelor. Nici nu are legătură cu culoarea politică. Câteodată mă întreb dacă nu cumva a fost și un interes în domeniul acesta pentru a fi aprovizionați numai de import.

Cum poate statul să încurajeze producția internă?

Statul ar trebui mâine să renunțe la celebra taxă ,,Clawback”. Banii aceștia ar putea fi reinvestiți în producție. Taxele în acest domeniu ajung până la 30%.

Un articol de Ștefan Chețan