Connect with us

Editorial Opinii

Criză sanitară majoră sau management politic iresponsabil

Publicat


Existenţa coronavirusului SARS-CoV-2 nu e contestată serios de nici o autoritate medicală care contează. Dimpotrivă, mari medici şi savanţi – cum sunt Didier Raoult, Christian Perronne, Laurent Toubiana, Jean-François Toussaint în Franţa, sute de doctori şi cercetători de mare prestigiu din Germania, dintre care mulţi ar merita să fie citaţi nominal pentru luările lor de poziţie curajoase, şi chiar din Statele Unite, unde totuşi cei mai activi sunt Bill Gates (patronul vaccinurilor) şi foarte controversatul Anthony Fauci, remarcabilul savant (epidemiolog) suedez Anders Tegnell şi compatriotul său Thomas Linden, medicul-şef al Sănătăţii şi al Asistenţei Sociale din Suedia, bravul doctor Vasile Astărăstoae în România – s-au aplecat cu tot profesionalismul, cu atitudine etică şi cu toată seriozitatea civică asupra noului virus.

Şi s-au şi exprimat, pe larg şi foarte convingător, public şi în cadrul profesional legal constituit.

Dar, în acelaşi timp, The Independent a anunţat ieri – asta pentru a da un exemplu de conflict direct între ştiinţă şi politică – că peste 7 000 de oameni de ştiinţă şi medici din toată lumea au semnat o declaraţie (Great Barrington Declaration) cerând să se pună în aplicare o altă strategie împotriva coronavirusului decât cea a lockdown-ului, astfel încât majoritatea oamenilor să poată trăi şi munci normal, urmând ca numai celor în vârstă şi cu probleme medicale cunoscute să li se asigure protecţia adecvată. Purtătorul de cuvânt al lui Boris Johnson a făcut însă cunoscut că primul-ministru nu acceptă argumentele fundamentale care stau la baza acestei cereri (vezi Andrew Woodcock – „Coronavirus : Government rejects scientists’ call to end lockdown measures”, independent.co.uk, 7.10 2020).

Bill Gates, finanțator al OMS

Cel mai bine a limpezit lucrurile prof.dr. Didier Raoult de la IHU din Marsilia.

El a făcut deosebirea netă şi clară între obligaţiile şi răspunderile medicilor şi savanţilor, pe de o parte, şi răspunderile şi obligaţiile politicienilor şi administratorilor din Sănătate autorizaţi, pe de altă parte.

Cele mai contestate măsuri din timpul pandemiei nu vin, nu emană de la medici şi cercetători, ci de la politicieni, administratori ai Sănătăţii, orientaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), al cărei principal finanţator este faimosul miliardar american Bill Gates.

Mai mulţi înalţi funcţionari OMS şi-au luat salariile sau drepturile financiare pe „fluturaşi” emişi de Fundaţia Bill şi Melinda Gates (cf. prof. Christian Perronne, el însuşi fost înalt funcţionar OMS).

Politicienii şi politrucii din Sănătate par în primul rând preocupaţi de a se acoperi legal şi de a executa cu stricteţe dispoziţiile şi îndrumările care le parvin de la OMS (o organizaţie a ONU, cu sediul la New York), controlată, evident, de sponsorii ei principali. Aceiaşi politicieni şi politruci iresponsabili nu se arată deloc interesaţi de dezastrul economic şi social pe care îl provoacă în ţările reprezentate temporar de ei. Adică ignoră esenţialul obligaţiilor pentru care au fost aleşi sau numiţi.

Politicienii nu sunt medici

În acelaşi timp, merită să subliniem că, de fapt, demnitarii români din Sănătate nu sunt nici savanţi şi nici cercetători reali, iar unii dintre ei nu mai sunt de mult nici medici practicanţi, ca să nu mai spunem că n-au avut vreodată o platformă profesională comparabilă cu cea o omologilor lor care au gestionat criza în China, Coreea de Sud, Germania sau Suedia.

Politicienii şi politrucii din Sănătate de peste tot, în special cei din lumea occidentală, par a fi interesaţi de falimentul transporturilor aeriene, al turismului mondial, al HoReCa, al învăţământului la toate nivelurile, al culturii şi al sportului (o industrie foarte întinsă, de fapt) şi, stupefiant, chiar de proasta funcţionare a Sănătăţii alta decât cea care se preocupă de obsedantul Covid.

Par interesaţi de falimentul întreprinderilor mici şi mijlocii (cele cu capital autohnton, mai ales în România) şi de susţinerea multinaţionalelor şi a marelui capital. Multinaţionalele sunt deocamdată cel mai puţin afectate de criza sanitară, de şomajul care se afişează astăzi în cifre înspăimântătoare, în schimb, ating în Bursă, mai ales în SUA, noi şi noi recorduri suprarealiste.

Decizii arbitrare de carantină

În România, deciziile arbitrare de lockdown, de stare de urgenţă, de stare de alertă, cu respectarea foarte aproximativă a Constituţiei şi a legilor în vigoare, au fost luate agresiv de preşedinte, de prim-ministru, de PNL, partid fără majoritate în Parlament, cu un guvern impus de instituţiile de forţă, şi de câţiva politruci din domeniul Sănătăţii, deveniţi peste noapte foarte cunoscuţi printr-o supraexpunere adesea cinică, uneori chiar sadică : Nelu Tătaru, tragicomicul ministru liberal al Sănătăţii, Raed Arafat, secretar de stat la Interne şi puţin şi medic, Adrian Streinu-Cercel, director de spital, şi el fost secretar de stat la Sănătate, Alexandru Rafila, reprezentantul OMS în România, şi alţi câţiva.

Deşi se anunţă noi restricţii, noi închideri, gestiunea pandemiei are o legătură din ce în ce mai slabă cu sănătatea populaţiei şi o legătură din ce în ce mai evidentă cu Big Pharma şi producţia de medicamente noi, de vaccinuri, şi cu un fel de război mondial hibrid în curs, cu interese economice enorme, cu crize pe care încă nu le cunoaştem sau nici nu le putem măcar bănui.

10% din populația lumii este infectată

Într-o şedinţă ţinută la Geneva luni, 5 octombrie, OMS a indicat oficial o infectare cu coronavirus a populaţiei mondiale la nivel de 10 %. Ceea ce ar însemna 780 de milioane de persoane, o cifră fără legătură cu datele oficiale actuale privind coronavirusul, care sunt de 35 de milioane de persoane pozitive. Tot datele oficiale indică cca 1 milion de morţi. În aceste condiţii, mortalitatea Covid-19 ar fi de 0,13 %, adică mai puţin decât 0,3 % în medie pentru o gripă sezonieră.

Cât e criză sanitară şi cât e management politic orientat aflăm şi de la actualul ministru al Sporturilor din Franţa, românca Roxana Mărăcineanu, care a dat un răspuns surprinzător şi supracitat în media internaţională la un interviu radio.

Întrebată cum se face că se închid sălile de sport atunci când la 27 de milioane de intrări în aceste săli s-au repertoriat doar 207 cazuri probate de infectare, ministra a răspuns : „Deciziile nu sunt luate astăzi în funcţie de realitatea transmiterii virusului pentru că nu ştim cum se transmite virusul. Deciziile sunt luate pentru a spune că în viaţa dumneavoastră personală şi în timpul liber trebuie să continuaţi să fiţi disciplinaţi pentru că aveţi presiunea socială a vieţii în colectivitate, la muncă, în transporturi sau pe stradă” (Radio Europe 1, 28 septembrie 2020).

Ne putem întreba dacă responsabilii politici ai crizei îşi dau seama că, până la urmă, tot ei sunt cei care vor plăti oalele sparte ale lipsei lor de devotament faţă de cei pe care ar fi trebuit doar să-i servească onest şi competent. OMS, oligarhii, miliardarii Big Pharma, eminenţele străine, Statul Profund nu vor mai fi acolo ca să-i apere şi să le dea indicaţii.

Petru Romoşan


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

OPINIE/ Petru Romoșan: Coșmarul covid continuă

Publicat

Iar am picat prost. Asta pare să fie soarta noastră. De un an şi jumătate, cu măsuri şi restricţii covid, România lui Klaus Iohannis imită la indigo, de multe ori prin metoda verificată copy-paste, Franţa lui Emmanuel Macron. Se pun în aplicare, probabil, nişte „indicaţii preţioase”.

Franţa a anunţat, printr-un discurs televizat al preşedintelui în 12 iulie 2021, cele mai dure măsuri restrictive din lume ce vor intra în vigoare în lunile următoare. Măsuri care, cu unele obiecţii (pentru centrele comerciale care asigură alimentaţia de bază şi pentru diminuarea drastică a unor amenzi date patronilor de restaurante – de la 45 000 de euro la 1 000 de euro), au fost confirmate şi de Consiliul de Stat.

La fel ca în România, contraputerile (checks and balances, les contre-pouvoirs) au încetat să existe. Iar media mainstream e „à la botte”, total cumpărată şi prostituată. Semne clare că dictatura se instalează, democraţia e doar „o frază de dânşii inventată”. Constituţia a fost abolită pe şest.

Vaccinarea obligatorie

În prima linie sunt medicii şi infirmierele, toţi lucrătorii din sistemul de Sănătate. Cei care au dus greul în ultimul an. Pentru ei a fost decretată în urgenţă vaccinarea obligatorie. În schimb, corpul medical a anunţat greve nelimitate, fără termen. Dar aceste măsuri ale guvernării Macron, ca şi multe altele, nu par să aibă un obiectiv de sănătate publică. Dimpotrivă. De fapt, se intenţionează închiderea cât mai multor spitale, diminuarea în continuare a numărului de paturi. Pentru că Franţa se găseşte într-o situaţie economică aproape la fel de proastă ca România mutatis mutandis.

Datoria publică franceză a depăşit 100 % din PIB : a fost de 112,2 % din PIB în martie 2021, adică 2 739,2 miliarde de euro. E vorba de datoria statului, a Securităţii Sociale şi a colectivităţilor.

Nu sunt luate aici în calcul datoriile familiilor şi ale companiilor. Mai ales cele mici şi mijlocii. Companiile zombie s-au înmulţit dramatic. Trebuie tăiat la sânge din cheltuieli. Sub ameninţarea intrării în încetare de plăţi. În plus, toate marile bănci franceze (BNP Paribas, Crédit agricole, Société Générale) sunt golite de capital şi ciuruite de credite neperformante acordate pe cumetrii.

Deja retragerea câtorva mii de euro se face cu preaviz de 48 de ore şi trebuie date explicaţii pentru orice retrageri mai importante (din banii proprii !).

Proteste în Franța

Măsurile restrictive extreme anunţate de preşedintele francez sunt deja cunoscute. Aceste măsuri au fost aprobate în Consiliul de Miniştri şi vor fi votate urgent în Parlament. Vaccinarea copiilor, vaccinarea obligatorie a unei largi părţi a populaţiei pentru început şi paşaportul sanitar vor deveni lege.

Militanţii români împotriva restricţiilor de tot felul cunosc deja măsurile anunţate de Franţa. Şi, deşi Klaus Iohannis nu le-a citit încă de pe prompter, ele vor fi, probabil, translatate şi în România.

De aceea, militanţii români pentru respectarea Constituţiei şi pentru libertate au chemat la manifestaţie pentru sâmbătă 24 iulie după-amiază (de altfel, se va manifesta atunci şi în Franţa şi în alte locuri din lume).

Controlul total al populației

Luna septembrie şi toamna lui 2021 nu vor aduce nici o veste bună pentru români. După varianta Delta vor defila celelalte litere ale alfabetului grec, gama, epsilon, lambda etc., până la vaccinarea finală. Măsurile restrictive vor fi reluate, probabil, şi în primăvara lui 2022. Parcă seamănă cu un nou război mondial care nu-şi spune numele.

Un război biologic încă ascuns. Obiectivul nu pare să fie sănătatea populaţiei, ci paşaportul sanitar, care va permite controlul total. Ceva nemaivăzut până azi. Şi cine vreţi să ne apere ? PNL şi USR ? Klaus Iohannis ? Florin Cîţu ?

Dar, pentru că veni vorba de Florin Cîţu, totuşi, de ce acesta nu poate explica public unde se duc banii din faraonicele împrumuturi pe care le face de când a ajuns în guvern, mai întâi ca ministru de Finanţe ? Atâta timp cât nu dă nici o explicaţie, avem dreptul să ne imaginăm orice.

De exemplu, se duc cumva aceşti bani în recapitalizarea şi salvarea firmelor acoperite ale Noii Securităţi, internă şi externă, SRI şi SIE, şi, cum s-a văzut, DIA (vezi articolul lui Sorin Roşca Stănescu, „Un scandal uriaş la vârful Armatei României”, corectnews.com, 22.07.2021) ? Aparent, SIE are multe firme în România, pretinde că prin acestea poate lucra în străinătate.

Călătorii, vacanţe, distracţii, aniversări, nunţi ? Desigur, e vorba de alte firme decât cele ale lui Cătălin Harnagea, fost şef SIE, despre care un fost mare spion român spunea că acesta şi-ar fi făcut ucenicia în spionaj rupând bilete la Teatrul Mic („Eu, la Teatrul Mic, şi portarii îi aveam de la Securitate. Am avut unul care a ajuns după aceea şef mare la Serviciile Secrete. Harnagea îl chema. Era portar, domnule, şi era omul Securităţii” – Dinu Săraru, citat după Observator cultural, 17.12.2002).

Florin Cîțu = SIE?

A fost „fabricat” Florin Cîţu de SIE ? Unii spun că a fost inventat chiar de CIA (în colaborare cu SIE ?). Să nu exagerăm totuşi. E constituţională avansarea unui pion al serviciilor până la postul de prim-ministru ?

De aceea a fost adus aproape anonimul Florin Cîţu la guvern, pentru a împrumuta România până în gât şi a redistribui banii Noii Securităţi ? Cunoscut acum câţiva ani doar prin nişte mediocre articole economice (reluate din când în când de pe blogul său pe Cotidianul), într-un timp-record Florin Cîţu a devenit senator, ministru al Finanţelor, prim-ministru şi, foarte probabil, viitor preşedinte PNL.

Modelul pare că fie cel al lui Emmanuel Macron, care a trecut de la Banca Rothschild la preşedinţia Franţei (secretar adjunct la Elysée al lui François Hollande), a devenit rapid ministru al Economiei, Industriei şi Digitalului, apoi preşedinte. Va fi micuţul Cîţu preşedinte în 2024 sau chiar mai devreme ?

120 de milioane de doze de vaccin

Bietele servicii secrete, ultrafinanţate şi cele mai numeroase din lume pe cap de locuitor, au fost lovite crunt de covid şi trebuiau ajutate masiv. Aşa se pregăteşte temeinic dictatura ! În acelaşi timp, firmele mici şi mijlocii mor, dispar pe capete. Iar aceste firme, mici şi mijlocii, angajează, ca mai peste tot în lume, jumătate din forţa de muncă.

Şi aproape toate sunt româneşti. Dar cine a comandat cele 120 de milioane de doze de vaccin pentru 2 miliarde de euro ? Vreo firmă civilă ? Mugur Isărescu şi BNR au vreun amestec în împrumuturile disproporţionate ale ţării ? Au adus aurul românesc acasă ? Cum sunt administrate rezervele BNR ? Ce încredere putem să-i acordăm BNR-ului condus de Isărescu ?

Merită să fim foarte atenţi la gestionarea epidemiei în Franţa. Ministrul Sănătăţii, Olivier Véran, cea mai detetstată persoană din această ţară după Emmanuel Macron, a cerut, în plus, vaccinarea femeilor însărcinate. Monstruozitatea nu are nici o limită.

Deocamdată, din septembrie, la redeschiderea şcolilor, vor fi vaccinaţi obligatoriu copiii de la 12 ani în sus. Dar Olivier Véran şi Emmanuel Macron îşi vor schimba, poate, din nou părerea şi vor impune vaccinarea obligatorie a tuturor copiilor, începând cu nou-născuţii.

În recentul discurs al lui Macron nu s-a spus nimic despre cei care, din cauza unor boli grave (cancer, inimă, diabet etc.), nu se pot vaccina, şi nici despre cei care au făcut boala şi au deci anticorpii necesari. Doar stahanovismul vaccinal contează. Iar aceste măsuri pot fi preluate prin copy-paste şi în România.

Ultradetestatul azi Raed Arafat s-ar putea ocupa de asta. La cererea lui Klaus Iohannis. Şi a lui Florin Cîţu, noul mare lider liberal. Un amărât de repetent până mai ieri.

Sectanții covid

În Franţa (şi, probabil, la fel şi în România), 20-30 % din populaţie va refuza definitiv vaccinarea. Aceşti „rezistenţi” nu vor putea deci să aibă un paşaport sanitar. „Sectanţii covid” sunt, la rândul lor, maximum 20-30 %.

Baza electorală a lui Emmanuel Macron şi a lui Klaus Iohannis (varianta cea mai optimistă !). Spre 50 % din populaţie priveşte cu scepticism spre cele două poziţii extreme. Deşi unii dintre cei 50 % se vaccinează. Dar nu le cer şi altora s-o facă.

Este rolul politicienilor (doctori de ocazie în epidemie) şi al doctorilor (politruci) să împartă populaţia în vaccinaţi şi nevaccinaţi ? Unde poate duce o asemenea polarizare ? Despre beneficii pentru sănătate nu poate fi vorba, iar covidul este azi destul de bine cunoscut, circumscris, studiat de specialişti, în ciuda propagandei deşănţate.

Când se va termina coşmarul covid ?

După unele guverne europene (sub îndrumarea OMS, controlat la rândul său de Big Pharma şi Big Tech) şi după „sectanţii covid”, niciodată. În orice caz, multă lume se teme că în toamna lui 2021 măsurile restrictive – purtarea măştii, consemnarea la domiciliu, vaccinarea obligatorie a tot poporul – vor lua un nou avânt progresist.

Deşi se apropie împlinirea a doi ani de criză sanitară (reală sau imaginară) şi a doi ani de catastrofă economică şi socială.

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ PNL- faza pe ură

Publicat

La început a fost un zvon, răspândit prin cercurile liberale de la vârful partidului, cum că premierul Florin Cîțu ar vrea să candideze la funcția de președinte al PNL.

Vechii liberali au zâmbit, pe unii i-a înfundat râsul, iar câțiva și-au frecat, bucuroși, mâinile, simțind rost de căpătuială.

”Cu fața aia? Nici vocea nu îl ajută… E mai tern decât o bucată de cretă. Nu are charismă nici cât o momâie dintr-un lan de păpușoi. Îți trebuie translator, uneori, când vorbește, că nu înțelegi ce spune. Discursurile lui nu trezesc nici cu un dram audiența. Cum să candideze ăla, că nu transmite nimic?”.

Cîțu nu candidează că așa a visat el, că este salvatorul PNL. A fost împins de la spate, i s-a sugerat de către mai mulți binevoitori că ar fi un lider mai bun decât Ludovic Orban: ”Florine, ești cel mai tare. Ai o echipă câștigătoare, venim în spatele tău toți cei care ne considerăm a fi un suflu nou”.

Mda, suflu nou, cu unii membri care au 20-25 de ani vechime în partid, unii cu imagine pătată.

Atâta i s-au susurat laudele la ureche, până a început să creadă că este omul providențial pentru PNL și a decis să candideze.

De aici până la crearea unei falii în partid, care se adâncește și se lățește pe zi ce trece, nu a fost decât un pas. Deja e clar pentru oricine că există două tabere, două aripi – Orban și Cîțu – care au declanșat o luptă surdă pentru putere, cu accente hilare, pe alocuri, dar și cu acțiuni total lipsite de fairplay.

Bine, fairplay-ul în politică e floare rară, dar poate nu a pierit de tot.

Bătălia pentru șefia fotoliului de șef în Modrogan este purtată fără scrupule, fără mănuși, cu lovituri sub centură și comportament, uneori infantil, de trupe de membri care sacrifică bunul simț pentru slujirea orbească a unui candidat sau a celuilalt.

Lăsând la o parte incidentele de la alte alegeri din filialele județene ale PNL – cu yale schimbate, cu lideri îmbrânciți de body-guarzi, cu zgârieturi pe alocuri, vreau să mă refer la ce s-a întâmplat duminică la alegerile de la PNL Cluj.

Florin Cîțu, susținut de liderii liberalilor clujeni, trebuia să fie vedeta incontestabilă, să dea un semnal de forță pentru echipa sa, lucru care s-a și întâmplat.

Însă, la PNL s-a trecut, deja, la faza pe ură, nu la argumente, la proiecte și programe politice.

Nu mai este ”noi”, nu mai este ”partidul”, ci este doar ”echipa câștigătoare”, mult mai vocală, de-o parte, și atât. Restul, sau cum spunea lidera PNL București, Violeta Alexandru, ”rebuturile”, nu contează. Adică e echipa Cîțu, cei aleși, ceilalți sunt neînsemnați.

Cale de conciliere nu mai există.

Deci, ce a fost la Cluj.

Președintele PNL, Ludovic Orban, sosit cu o întârziere de o oră la alegerile desfășurate la Casa de Cultură a Studenților Cluj-Napoca, a intrat în sală în timp ce pe scenă își producea show-ul prim-vicepreședintele Rareș Bogdan.

Orban înaintează spre scenă, este aplaudat de delegați, dar Bogdan își continuă discursul de parcă nimic nu s-a întâmplat, ignorându-și total șeful. Ca și când Orban era invizibil, străveziu, inexistent. Adică ajunsese președintele partidului, nu un neica – nimeni, dar nu a contat deloc acest lucru.

Ca să îi întoarcă grosolănia și lipsa de fairplay, Ludovic Orban nu putea rămâne mai prejos. Dă să se așeze în primul rând, ochește un loc liber, când vede că scaunul din dreapta era ocupat de Florin Cîțu. Ezită și trece mai departe de premier și de Emil Boc și se așează în dreapta primarului. Nu putea nici el suporta să stea lângă Cîțu…

Momentul maxim de umilință la adresa lui Orban abia acum începe. Premierul își ține speech-ul și începe să îi numească pe susținătorii săi, pe care îi invită pe scenă iar primul rând se golește lăsând un președinte de partid singur – singurel, al nimănui, pierdut în spațiu.

Iar Cîțu, la care, se vede treaba, ura întrece totul, în momentul în care Ludovic Orban a urcat pe scenă pentru a-și ține, la rândul său, discursul, s-a ridicat pur și simplu și a părăsit sala…

Aici s-a văzut cât e de adâncă falia între grupări și faptul că cei doi candidați nu mai încap unul de celălalt. Din aceste atitudini s-a văzut cât poate fi de mare pericolul pentru partid în cazul în care ”echipa câștigătoare” ar putea pierde.

Dacă Orban a dat din timp semnale potrivit cărora, dacă va câștiga un nou mandat în fruntea PNL, îi va considera pe toți colegii săi și va face echipă cu ei mai departe, de cealaltă parte mesajul continuă să fie unul optimist, de încredere în victorie, dar unii lasă să se înțeleagă că, în caz contrar, își vor lua jucăriile și îl vor lăsa pe Orban exact ca în fața scenei.

Pentru că, nu-i așa, dacă l-ai făcut troacă de porci pe candidat, l-ai ignorat și desconsiderat, cum să vii apoi, după alegeri, dacă ai pierdut, să-i pupi ghiulul?

Și mai este ceva de adăugat.

Dacă cei din aripa Cîțu o dau deja din două în două vorbe cu ”echipa câștigătoare”, ”noi vom câștiga”, ”președintele Cîțu” înainte să se numere voturile, ce rost mai are să se organizeze Congresul din 25 septembrie? Dacă ei sunt dinainte câștigători, ce rost mai are să se prezinte Orban în sală, de ce nu se declară învins de pe acum?

Această infatuare ridică și un mare semn de întrebare privind democrația din PNL. Liderii de filiale județene, o seamă de miniștri, parlamentari și europarlamentari s-au afișat alături de Cîțu căruia i-au jurat sprijin și i-au promis voturile și, totodată, victoria.

Dar la congres vor participa mii de delegați, ”talpa partidului”, de la simpli membri, la mici șefuți de organizații, primari, consilieri, care ar vrea să voteze cum vor, după creierele din dotarea proprie și personală. Crede cineva că toți delegații vor vota la ordin, cu ochii închiși, așa cum le dictează șefii? Păi despre ce partid vorbim aici?

”În cabina de vot nu vor sta Boc și Buda în spatele meu. Dacă ei au decis pe cine susțin, treaba lor. Eu o să votez cu cine vreau”, spune un liberal clujean din tată-n fiu, cu strămoși care și-au băut cafeaua cu Brătienii.

Viitorul PNL încă se mai joacă.

Este clar, pentru Ludovic Orban pierderea alegerilor pentru funcția de președinte înseamnă, ulterior, și pierderea funcției de președinte al Camerei Deputaților, promisă de Florin Cîțu la cel puțin cinci susținători.

Și alunecarea spre statutul de ”fost”, cu șanse infime de a reveni în prim-planul politicii dâmbovițene.

În schimb, Florin Cîțu mai are o șansă în politică și după 25 septembrie. Depinde unde…

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Dragoș Damian – CEO Terapia: De acord cu proiectul lui Emil Boc de regionalizare. Digitalizarea va spulbera birocrația

Publicat

De

Opinia de mai jos a fost scrisa in 2016, cand Romania o lua din loc economic revenindu-si din socul crizei. Intre timp s-au intamplat multe, cu o singura exceptie, constanta fiind ca statul functioneaza administrativ la fel de greoi, pentru ca nu-i asa, e “cool” sa muti de colo-colo o hartie luand o leafa de 5000 lei / luna.

Înțeleg ca PNRR prevede circa 2 miliarde de Euro pentru digitalizarea administrativa, proiect care in sine ar trebui sa reduca birocratia, coruptia si ineficienta statului care este subalternul si nu seful cetateanului. Cu sau fara regionalizare si digitalizare, ca om de afaceri ceea ce urasc sunt  evaziunea fiscala si munca la negru, practici pe care guvernantii nu pot, nu stiu sau nu doresc sa le elimine.

Regionalizare. Federalizare. România are nevoie de un nou model economic

Total de acord cu proiectul lui Emil Boc de regionalizare. Aveam senzația că digitalizarea va spulbera birocrația, corupția și ineficiența administrativă

Cu cizmele murdare de noroiul din linia intai a reindustrializarii strabat cu darzenie saptamanal inainte si inapoi drumul de la Cluj la Bucuresti (care dureaza 6 ore indiferent ca mergi cu masina sau avionul) pentru a lua lumina de la guvernanti si a intelege care este directia economiei de la specialisti.

Si profit de fiecare data la fiecare drum spre a participa la o masa rotunda, conferinta, forum, in care analistii ne arata date statistice deloc optimiste si pun intrebari incomode cu privire la directia afacerilor.

La conferinta la care am participat astazi, de exemplu, se punea problema daca trebuia sa ne indreptam spre o economie bazata pe consum sau una axata catre exporturi.

In conditiile in care politicile publice din ultimele 12 luni indica o relaxare a fiscalitatii in scopul intensificarii consumului si in care numarul de mall-uri pe cap de locuitor creste mai tare ca PIB-ul, nu cred ca trebuie sa fi rocket-scientist sa intelegi incotro este „impinsa” economia, cu pericolele si riscurile acestei aparente binefaceri.

Cum stau alte state europene

M-a frapat insa, in cele cateva prezentari, situatia aparent stralucita a unor indicatori economici ai unor tari vecine care nu au atuuri economice semnificative (si nici cresterea cu care ne laudam noi): Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croatia, Slovenia, Ungaria, Cehia si Slovacia.

Infrastructura rutiera, feroviara si maritima exceptionala, sistem energetic logic si performant, directii economice strategice multianuale si articulate, fructificare resurselor din turism sau a vecinatatii cu marile puteri industriale, etc., sunt atuuri care le fac deosebit de atractive pe termen mediu si lung.

Țări mai mici

Si asta in ciuda unei contemporaneitati mult mai zbuciumate decat a noastre, fiind obiectul multor furtuni geopolitice, razboaie civile chiar, comasari si dezlipiri de teritorii (mai tine minte cineva fosta Cehoslovacie sau fosta Iugoslavie?) si avand sisteme de administrare diverse si traiectorii europene diferite (unele sunt membre UE, unele nu, unele sunt insa par a se comporta ca si cand n-ar fi, etc).

Ce surprinde ca numitor comun pentru cele 8 tari mentionate mai sus este suprafata geografica mica si foarte mica si populatia de sub 10 milioane de oameni, mergand in doua cazuri pana la sub 2,5 milioane.

Iar in aproape toate cazurile PIB per capita este mai mare decat in Romania (exceptie facand Serbia si Macedonia, dar daca ne uitam la rata de crestere an de an a PIB-ului sa nu fie o surpriza daca in 5 ani ne vor intrece).

 

       
TARA SUPRAFATA (kmp) POPULATIE (mil) PIB / CAP LOCUITOR (mii $)
  2013
   
BULGARIA 111,000 7,3 7,5
SERBIA 89,000 7,3 6,2
MACEDONIA 26,000 2,1 4,4
CROATIA 57,000 4,4 13,1
SLOVACIA 49,000 5,4 18,1
SLOVENIA 21,000 2,1 22,8
CEHIA 79,000 10,5 18,2
UNGARIA 73,000 9,8 13,6
   
ROMANIA 239,000 19,9 9,4
       
       

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

A refuzat un milion de euro pentru terenul brandului Terapia Cluj

Publicat

“Doctore, ai un milion de euro dacă îmi vinzi mie terenul Terapia!”. Imobiliarele din Cluj-Napoca, câteva considerații de la un nespecialist adunate într-o opinie nesponsorizată de dezvoltatori, agenti, brokeri sau bănci. 

 

Oferta de mai sus în care mi se propunea o sumă generoasă drept comision dacă aș fi facilitat vânzarea terenului Terapia (circa 20 hectare intravilan, în ceea ce fusese zona industrială din Nord-Estul Clujului) am primit-o în 2017 de la un foarte cunoscut dezvoltator imobiliar. Au urmat alte oferte, nu înțelegeam foarte bine de ce atâta interes, zona era (atunci) periferică, se spunea ca este poluată, existau probleme cu proprietarii de terenuri din vecinătate etc. 

 

Am chemat consultanți să mă lumineze, și au făcut-o. În 2016 s-a aprobat PUG-ul orașului și în amplasament nu se mai putea construi industrial (UTR, RiM, servitute, etc), așadar zonei i se dădea startul pentru rezidential și comercial. 

 

Din 2017 de la prima “propunere indecentaă” și până astăzi (chiar și după pandemie, când există tot interesul să avem fabrici de medicamente în țară) tot apare câte o ofertă și câte un “imbold” de a mă face să mă las păgubaș și să vând terenul. Ba apare un IT-ist care spune că zona de manufactură e moartă – îi spun că aduc anual la buget mai mult decât top 10 firme de IT din Cluj la un loc – ba un consilier local care spune că zona este poluată – îi spun că activitățile sunt nepoluante și că mai mult ca sigur că strada Moților din centrul Clujului este la fel de poluată ca zona industrială din Nord-Est. Și, previzibil, au apărut presiuni și constrangeri administrative pentru care a trebuit să merg prin tribunale și să afirm ceea ce este în ultima instanță un drept constituțional, cel asupra proprietății. 

 

Între timp am pierdut o investitie de 2,5 milioane de Euro într-un centru de calitate și acum probabil una de 4 milioane de Euro pentru că este puțin probabil să pot construi un hub logistic pentru Europa, nu pot nici măcar să regenerez împrejmuirea sau peisagistica. Iar zona este împânzită de blocuri care continuă să se construiască inestetic într-un ritm amețitor. 

 

Dar, destul cu văicăreala, dacă România nu vrea fabrici atunci o să importăm medicamentele din Ungaria, Cehia și Polonia, țări unde industria este strategică. Desigur, analiștii vor fi surprinși, din nou, că avem deficit de balanță comercială. 

 

Așadar, pe încă o fabrică închisă sau nu, Cluj-Napoca va continua să construiască blocuri și se va extinde în toate punctele cardinale, fără oprire, fără milă, fără frontiere, încetinit poate doar de lipsa forței de muncă, Infrastructură și utilități. Iar prețurile vor fi pe măsură, un întreg eșafodaj de dezvoltatori, agenți, brokeri și bănci lucrează să le crească pentru ca apoi să nu declare tranzacțiile la valoarea reală. 

Cumpărători sunt cu ghiotura. Părinții din județele satelite investesc în apartamente în speranța că într-o zi copiii lor vor fi studenți în Cluj – până atunci le dau în chirie. Alți oameni cumpără apartamente la gândul că decât să-ți ții banii în bănci, care deja dau semnale de dobânzi negative, mai bine îi investești în cărămizi și betoane. Alții le cumpără acum pentru că prind bine poveștile că pandemia va mai dura și le se vor bloca banii, că se scumpesc materialele de construcții sau că vine “mama tuturor crizelor” – Roubini dixit – și nu vor avea ce face cu banii din bănci. Alții pur și simplu au bani și nu au auzit de bursă, bitcoin, business angel, start-up-uri și unicorn-uri. 

 

În Cluj-Napoca se va construi foarte mult și vinde scump în continuare la o cerere mult mai mare decât oferta – atenție însă, dacă nu sunteți dezvoltatori de loc din oraș sau nu aveți relatiile necesare (cum este cazul meu), mai bine lăsați-vă păgubași.

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate