Kai Brand-Jacobsen este privit drept unul dintre liderii și inovatorii de talie mondială în domeniul consolidării păcii. Are o experiență de peste 25 de ani în zone de război și locuiește la Cluj, de unde conduce Departamentul Operațiunilor de Pace al unei asociații internaționale cu reprezentare și în România (PATRIR – The Peace Action, Training and Research Institute of Romania).

Am aflat de la acesta  că România poate să se implice în soluționarea conflictului din Ucraina și că deja se lucrează în țara noastră la realizarea unui program de sprijin concret pentru găzduirea ucrainienilor în cazul apariției unei crize umanitare.

Rep: Ce se întâmplă acum în Ucraina? Cum vedeți conflictul de acolo ca asociație care activează la nivel global în domeniul consolidării păcii?

Kai Brand-Jacobsen: Suntem de acord cu declarația secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, că aceasta reprezintă un risc profund pentru pace și securitate în aceste vremuri și susținem integritatea teritorială a tuturor țărilor, lucru care poate fi ajustat doar prin procese pașnice, constituționale și democratice.

Facem apel la respectarea, de către toate părțile, a Principiilor de la Helsinki, din 1975, fundația pentru stabilitate și pace în Europa de peste cinci decenii. Recunoaștem totuși că multe părți au fost implicate în neimplemetarea acordurilor de la Minsk, iar acesta este o parte din fundalul și condițiile care au dus la situația de astăzi. Invităm toate părțile să respecte acordurile de la Minsk.

De asemenea, cerem României să joace un rol de lider, alături de Franța, Germania și alți membri ai Uniunii Europene, pentru a asigura și a folosi toate eforturile posibile pentru o soluție pașnică și diplomatică.

Cea mai periculoasă situație este ca fiecare parte să condamne și să critice ce e în neregulă cu cealaltă parte, și să aplice ceea ce consideră măsuri defensive, dar care poate să ducă la o spirală a escaladării. Este un risc real, chiar dacă fiecare parte spune că nu dorește escaladarea conflictului.

Într-o dinamică a confruntării polarizate, acțiunile fiecăruia pot duce la o spirală a escaladării confruntării și la război.

Rep: România poate cumva să facă diferența concret?

Kai Brand-Jacobsen: Negocierile sunt doar o parte din soluție. Ca organizație, noi suntem implicați în procese de asigurare a păcii peste tot în Lume, ne ocupăm de apeluri de urgență pe tema situației din Ucraina, iar astăzi ne vom întâlni cu directorii institutelor principale din Europa, care lucrează în domeniul securității și conflictelor, pentru un răspuns coordonat din partea Națiunilor Unite, a statelor membre și a Uniunii Europene.

Printre lucrurile pe care le solicităm este un apel la încetarea imediată a violenței din partea ambelor părți, trebuie subliniat și apelul făcut de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, care a cerut încetarea imediată a conflictului și oferirea sprijinului umanitar către populația afectată. Totodată dorim să ne exprimăm solidaritatea și suportul către toți oamenii afectați.

O problemă mare este faptul că oamenii din Ucraina au fost bombardați de instabilitate, polarizare și confruntare atât din partea politicilor interne, cât și din partea celor externe, timp de ani de zile.

Asta cântărește mult asupra vieților oamenilor. Încurajăm, de exemplu, Guvernul din Kiev, România și alte state membre UE să se implice proactiv să asigure nevoile umanitare și nevoile de siguranță, securitate și pace pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei din regiunile autonome.

Rep: Deja oamenii din aceste regiuni au plecat spre Rusia, în convoaie speciale. Ne putem aștepta să sosească ucrainieni și în România?

Kai Brand-Jacobsen: Da, dacă violența va escalada. Avem o echipă la PATRIR care lucrează pentru integrarea și suportul refugiaților și migranților, și există un Consiliu Național al tuturor organizațiilor din România, care lucrează în aceste domenii.

După cum știți probabil, România, cu mândrie – aș putea spune – este una dintre puținele țări din lume care găzduiește facilități de relocare ale Națiunilor Unite. Cred că fiecare cetățean român ar trebui să se mândrească cu acest lucru, cu acest rol pozitiv pe care îl joacă România.

Această rețea deja lucrează pentru a angaja Guvernul la un răspuns coordonat și efectiv în fața oricărei viitoare posibile relocări umanitare.

Rep: Deci deja ați discutat concret pe tema crizei din Ucraina?

Kai Brand-Jacobsen: Da, este o declarație pregătită să fie trimisă către Guvern, prin care să fie explorate toate măsurile practice și imediate. România, țara mea adoptivă, a experimentat de-a lungul timpului multe provocări, și sperăm ca ceea ce este mai bun din tradițiile și cultura românească: ospitalitatea, ajutorul și sprijinul pentru oamenii în suferință, să prevaleze.

Și am văzut asta în 1999, în timpul bombardamentelor din Iugoslavia, când cetățenii au răspuns cu o solidaritate deosebită față de oamenii afectați. Asta cred că trebuie să avem acum, un răspuns omenesc, o solidaritate omenească. Am trăit și am lucrat în zone de război de 25 de ani, știu ce se întâmplă dacă se ajunge acolo.

Nu există vreun context în care escaladarea războiului în Europa, în anul 2022, să fie accceptabilă.

Chestiuni precum război, pace și securitate sunt prea importante ca să fie lăsate doar la latitudinea politicienilor și a armatelor. Este o situație în care avem nevoie și de ONG-uri, de jurnaliști, de cetățeni implicați, este nevoie de o mișcare în masă, la nivel european, pentru pace.

Facem apel la guverne să găzduiască o conferință de pace transnațională, pe tema păcii, stabilității și securității din Europa, împreună cu Națiunile Unite, și unde să fie implicate toate părțile.

Este important să înțelegem că acest conflict nu este doar despre Ucraina, este greșit să îl numim ”criza din Ucraina”. Este o criză europeană de pace și stabilitate și în timp ce condamnăm fără echivoc intervenția forțelor armate, indiferent de numele sub care vin pe teritoriul Ucrainei, recunoaștem de asemenea că expasiunea constantă a forțelor militare pe teritoriul european ne-a dus pe toți la o insecuritate tot mai mare.

Aici cerem crearea Regiunii Mării Negre, o zonă dezarmată, o zonă a păcii, unde România poate să fie campion, unde să promovăm doar schimburile culturale, comerțul.

Rep: Nu putem asigura pacea, după cum spun unii, doar prin forța armei?

Kai Brand-Jacobsen: Doar oamenii inculți, care nu cunosc istoria și dovezile, spun asta. Este una dintre cele mai proaste afirmații din existența umanității, Si Vis Pacem, Para Bellum, adică ”dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”. Însă dacă te pregătești pentru război, vei avea parte de război.

Ideea este că ceea ce nu am făcut până acum este să investim sistematic și inteligent în consolidarea păcii. Politica României în ultimele decenii a fost expansiunea bugetului de apărare, o creștere a posturii agresive în regiune, adăugarea de rachete, întărirea prezenței militare în regiunea Mării Negre, însă tocmai această dinamică contribuie la o mai mare militarizare a spațiului european.

Dacă ești un ciocan – se spune – orice problemă va arăta pentru tine ca un cui. Tot ce am făcut a fost să investim în avioane, rachete și nave de război.

Dar dați-mi voie să vă întreb: Irak, Afganistan sau orice alt război din Lume, din ultimii 30 de ani… avem măcar un singur exemplu concret unde războiul a rezolvat problema? Singurii oameni care susțin războiul ca metodă de abordare a unei probleme sunt cei care nu au cunoștințe reale despre război.

Acesta este motivul pentru care orice soldat profesionist din Lume, oameni precum generalul Tousignant, fostul comandat al tuturor forțelor armate ale Națiunilor Unite din Rwanda, generalul Sir Rupert Smith, vice-comandant suprem responsabil de invazia din Irak, din 1991, cel mai longeviv comandant al forțelor armate britanice din Nordul Irlandei, susțin că războiul nu aduce pace, nu a adus-o și nici nu o va face. Este nevoie de alte soluții.

Rep: Ce caracter are Clujul ca actor al integrării și în privința politicilor de susținere a migranților?

Kai Brand-Jacobsen: Există și aici actori ai integrării. Cluj – Kolozsvár – Klausenburg, după cum îmi place să îi spun, este un oraș incredibil de vibrant, dinamic și în creștere. Prima dată am venit aici în 1997, să îmi conving soția să se căsătorească cu mine, ne-am întâlnit în Norvegia și am venit apoi aici.

Cunosc Clujul de mai mulți ani. Ce s-a întâmplat aici, în special în ultimii 20 de ani, a fost o creștere a Clujului ca oraș internațional, avem tot mai multe investiții, universități și companii, dar nu numai, care lucrează cu părți de peste tot în Lume, și avem tot mai mulți oameni care vin în Cluj din toată Lumea ca studenți, ca investitori și, mai nou, ceva ce a început să se schimbe, vedem oameni care vin aici din alte țări, să se angajeze, datorită locurilor de muncă disponibile.

Avem un proiect în care PATRIR este lider european, care implică orașe și parteneri din toată Europa, unde invităm autoritățile locale să își auditeze capacitatea și strategiile de integrare în diferite domenii – și Cluj-Napoca este unul dintre partenerii de frunte din proiect.

Dorim să asigurăm o strategie de integrare la nivel de Cluj pentru a sprijini cel mai bine comunitatea internațională din Cluj, care la rândul ei poate contribui la o mai bună calitate a vieții pentru întreaga comunitate.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News