Constantin Trofin, jurnalist, realizator TV și lector în cadrul Departamentului de Jurnalism de la UBB Cluj, vorbește despre cum afectează pandemia de coronavirus noile generații de la jurnaliști care se formează în online, despre cât de dificilă este această perioadă și despre arta interviului și a reportajului.

Constantin Trofin este de părere că presa nu înseamnă doar teren, ci și comunicare directă cu oamenii.

„Din punctul meu de vedere, presa nu înseamnă neapărat teren. Înseamnă comunicare, comunicare directă, contact cu oameni. Altfel este extrem de greu să acumulezi experiență. Toată lumea le cere jurnaliștilor experiență, dar de fapt experiența este o sumă a propriilor tale întâlniri, discuții. Până la urmă propriile tale experiențe. Cu cât acoperi mai multe subiecte, întâlnești mau mulți oameni. Pe lângă faptul că întâlnești subiecte diverse și oameni de tipuri deosebite, fiecare din experiențele acestea au alte particularități și îți îmbunătățesc capacitatea de producător de conținut”, a spus Constantin Trofin.

Photo by NeONBRAND on Unsplash

Realizatorul TV crede că este foarte greu să te formezi ca un bun comunicator dacă faci facultatea online, comunicarea fiind una dintre cele mai importante abilități pe care trebuie să le stăpânească un bun jurnalist.

„De la distanță este îngrozitor de greu să te formezi ca un bun comunicator. Un jurnalist trebuie să știe foarte bine să asculte, să înțeleagă și să gândească foarte rapid. Din punctul meu de vedere, meciul nu este pierdut. În sensul în care tot ceea ce înveți ca student acum și contactele pe care le faci de la distanță vor trebui fundamentate ulterior prin contacte directe după ce va trece această pandemie, dar este o fază pe care nu o poți sări”, explică Trofin.

Jurnalismul de computer este pentru jurnaliștii de agenție

„Dacă te formezi ca jurnalist de computer să zicem că ai putea să faci acest lucru dacă ai fi jurnalist de agenție, dar niciodată nu vei putea face jurnalism așa cum este el definit și nu agregator să aduni din stânga și din dreapta. Ai putea să îți faci treaba bine la un site de știri, dar nu să produci tu un reportaj, să transmiți emoție sau să fii convingător”, a mai spus acesta.

Photo by Glenn Carstens-Peters on Unsplash

„Interviul este o artă”

Profesorul explică faptul că un interviu din care să poți scoate 100% nu se poate face niciodată online. Să asculți doar mesajul celui pe care îl intervievezi nu este de ajuns. Trebuie să se creeze o conexiune specială între jurnalist și subiect.

„Comunicarea umană trebuie stăpânită foarte bine. Să știi să asculți, să intervi. Aceste lucruri foarte greu se stabilesc de la distanță pentru că, de exemplu, interviul este o artă de-a dreptul. Eu așa cred. Am făcut sute de interviuri, am avut sute de invitați în emisiuni până să pot stăpâni foarte bine lucrul acesta. Trebuie să fii atent tot timpul. Nu doar la mesajul omului din fața ta, ci să apreciezi inclusiv mesajul lui nonverbal.

Să știi cum să structurezi interviul dacă omul are o anumită reticiență, dacă omul este emoționat, obosit sau suferă. Nu poți să te duci după un plan. Sigur, îți pregătești totul de acasă, dar sunt lucruri pe care online nu poți să le simți și nu ai cum să te implici. Este ca și cum ai ieși în oraș virtual. Există o stare, un sentiment, o comunicare dincolo de comunicarea verbală dintre tine și partenerul tău de discuție dacă vrei într-adevăr să obții o chestiune profundă”, mai spune Constantin Trofin.

Photo by CoWomen on Unsplash

„Este îngrozitor de greu să predau online”

„Este foarte greu să predau jurnalism vizual în online. Între timp m-am mai obișnuit și eu, dar este îngrozitor de greu. Cred că nici jumătate din ce ar fi trebuit să transmit efectiv nu pot pentru că nu am cum. Singura modalitate este să rog studenții să-și facă temele clare pe care le dau și apoi să încercăm să identificăm ce este bine și ce nu este bine în ceea ce au făcut, dar se pierde timp și se pierde din eficacite.

Vizualul și jurnalismul în sine se bazează pe contact direct, iar pentru studenții din generația această este o provocare să recupereze tot ce înseamnă comunicare umană după ce se termină pandemia. Eu am început să lucrez într-un studio de radio, dar până când am ajuns să fac zeci, sute de deplasări și să cunosc oameni de la profesori universitari până la ciobani din vârful muntelui nu pot să spun că am înțeles vreodată în ce constă această meserie”, a răspuns Constantin Trofin, întrebat despre ce înseamnă să predai jurnalism vizual pe internet.

Facultatea online, timp pierdut?

Constantin Trofin este de părere că studenții ar trebui să profite de experiența unor profesori și să le ceară recomandări de producții media de nivel ridicat pe care să le urmărească, pentru că altfel riscă să piardă timp.

„Să facă un lucru pe care nu îl fac acum. Să profite cât mai mult de experiența profesorilor lor acolo unde ea există. Să întrebe. Este mult mai greu pentru toată lumea pentru că fără să avem exercițiul comun al lucrului practic ei ar trebui să se uite la cât mai multe producții de calitate și chiar să își roage profesorii să le recomande lucrui pe care să le vadă. Apoi să le discute cu profesorii lor pentru că timpul acesta să nu fie pierdut. Măcar virtual experiența această să fie inițiată. Altfel este timp pierdut.

Noi putem să discutăm foarte concret. Te urci în mașină, pornești motorul, te uiți în oglindă, vezi reperele și pornești. Ei, totul este foarte teoretic. În momentul în care îți dau cheile în mână și pleci singur cu mașina, șansele să lovești stâlpul porții sunt uriașe. La fel și aici, iar studenții vor avea foarte mult de muncă pentru a recupera”, spune acesta.

Photo by Nick Morrison on Unsplash

Jurnaliștii progresează pe teren: „Oamenii cu care lucrezi în reportajele tale sunt un lut în mâna unui sculptor”

„Dacă ar fi să vorbești acum cu studenți de la jurnalism din generațiile trecute, vei vedea cât de mult au evoluat de când fac teren față de cei care nu fac teren. Când spun teren nu mă refer neapărat la distanțe foarte mari, ci la a ieși din birou și a vorbi cu oameni și a-i înțelege. Să vorbești cu ei nu este întodeauna greu, dar să-i înțelegi și să-i asculți, să dozezi, să ai răbdare este mai dificil. Să discuți cu un oficial pentru o declarație, pentru un subiect, nu este mare lucru.

În momentul în care ești un jurnalist de construcție poți să faci orice. Dacă toți ce știi tu să faci sunt știri și nu vrei să evoluezi, niciodată nu vei putea construi, să cauți, să dezvolți, să cunoști oameni, să te întâlnești cu un om de 3-4 ori până când pui camera pe el. Oamenii cu care lucrezi în reportajele tale sunt un lut în mâna unui sculptor care poate fi modelat dacă îl frămânți și îl încălzești înainte”, adaugă profesorul.

Nu se pot realiza reportaje online

„Nu poți să faci un reportaj online. Toată energia ta ca reporter, tot talentul, tot ceea ce știi tu să faci trece probabil în proporție de 5% dincolo de ecran. Dacă nu ești acolo să înțelegi unde să pui camera. Una este să te duci pe teren să construiești un film puternic astfel încât tu să transmiți mesajul pe care tu ți l-ai propus. Este cu totul atlceva decât să îi spui omului să filmeze el câteva cadre. În plus, nu cred că altcineva ar trebui să îți facă treaba. Toți așteptăm profesionalism de la medici, polițiști, ingineri, dar de la jurnaliști la ce ne așteptăm?”, explica Constantin Trofin.

„A confunda libertatea de exprimare cu promovarea ideilor împotriva științei sau împotriva bunului simț este foarte dăunător”

„Dacă este să fac o apreciere a activității jurnalistice în perioada aceasta este că jurnaliștii, într-o perioadă de genul acesta, ar fi trebuit să fie mult mai dedicați responsabilității pe care o au față de public în detrimentul vânzării și al clickbait-ului. Până la urmă, jurnalismul este o știință. Jurnalișii ar trebui să fie mult mai selectivi în ceea ce privește mesajele pe care le transmit. A confunda libertatea de exprimare cu promovarea ideilor împotriva științei sau împotriva bunului simț este foarte dăunător”, spune jurnalistul.

„Afirmația «Presa vinde ce se cumpără» este o tâmpenie”

„Această afirmație este o mare tâmpenie. Nu contest că este așa, dar poți să pui problema și invers. Presa vinde ce se cumpără sau consumatorul consumă ce găsește. Un punct de vedere profesionist ar fi acesta. Consumatorul consumă ce găsește. Dacă ar fi așa ar trebui să facem ca în 1992, nu? Când Antena 1, de la 11,00 seara, dădea filme porno explicite înainte de intrarea CNA-ului în funcțiune, acesta fiind unul dintre motivele pentru care s-a înființat CNA-ul.

Eu am fost șocat de-a dreptul fiind în Statele Unite ale Americii în 1998 într-o discuție cu oameni care aveau funcție de răspundere în televiziuni. Se discuta despre pierderea de audiență. Am întrebat, bazându-mă pe experiența românească, de ce nu dau acolo mondenități frivole, lucruri de genul. Oamenii mi-au spus că nu pot să facă acest lucru pentru că asta ar însemna un câștig imediat de audiență și o pierdere iremediabilă pe termen lung a credibilității lor ca instituție de presă”, a încheiat realizatorul TV, lector în cadrul Departamentului de Jurnalism de la UBB Cluj, Constantin Trofin.