Concertul de deschidere a noii stagiuni la Filarmonica de Stat ”Transilvania” Cluj-Napoca. La vioară, Remus Azoiței

Noua stagiune de concerte și evenimente muzicale ale Filarmonicii de Stat ”Transilvania” Cluj-Napoca începe, vineri, 27 septembrie, ora 19.00, cu un concert simfonic ce va avea loc la Colegiul Academic. Maestrul Cristian Mandeal, dirijor principal, se va afla la pupitrul Orchestrei Filarmonicii, avându-l ca solist pe violonistul Remus Azoiței. Din programul serii vor face parte Dmitri Şostakovici – Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară, op. 77 (99) și Johannes Brahms – Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68.

Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară, op. 77 (99)a fost compus în timpul campaniei împotriva formalismului în muzică, Șostakovici însuși aflându-se în rândul celor șase compozitori cenzurați în epocă. Din cauza acestui mediu ostil, Șostakovici a păstrat concertul nepublicat până la moartea lui Stalin în martie 1953.

Istoricul muzical Boris Schwarz a notat că, în anii postbelici, Șostakovici și-a împărțit muzica în două idiomuri. Primul era „simplificat și accesibil pentru a se conforma liniilor directoare ale Kremlinului”, în timp ce al doilea era „complex și abstract pentru a satisface propriile standarde artistice ale compozitorului”.

Având în vedere natura sa complexă, concertul mai sus menționat se încadrează în cea de-a doua categorie și, ca atare, a fost prezentat în premieră în octombrie 1955. Concertul conține faimosul motiv DSCH (într-o „ortografiere” germană a inițialelor compozitorului), de fapt o inversiune a unui tetracord, motiv pe care compozitorul rus îl folosește în multe lucrări ale sale pentru a se reprezenta.

Concertul, în patru părți

Concertul Filarmonii de stat ”Transilvania” are o formă simfonică, în patru părți. Prima parte este o nocturnă melancolică, elegiacă, urmată de un Scherzo (partea a II-a) cu tensiuni metrice inegale și un puls ritmic constant.Urmează partea a III-a Passacaglia, care se încheie cu o cadență prelungită ce conduce fără pauză la finalul burlesc.

Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68 este o lucrare la care Brahms a lucrat cel puțin paisprezece ani, unele schițe datând din 1854. Brahms însuși a declarat că scrierea simfonia, de la schițe la ultimele retușuri, a durat 21 de ani. Premiera acestei simfonii, dirijată de prietenul compozitorului, Felix Otto Dessoff, a avut loc pe 4 noiembrie 1876, la Karlsruhe, pe atunci în Marele Ducat de Baden.

Perioada lungă de timp în realizarea Simfoniei în do minor, care va fi, în final, prima sa lucrare de acest fel, are o dublă explicație. În primul rând, faptul că Brahms era extrem de autocritic, ceea ce l-a determinat să distrugă multe dintre primele sale schițe.

În al doilea rând, exista, în epocă, o anumită așteptare din partea prietenilor lui Brahms și a publicului, potrivit căreia el trebuia să continue „moștenirea lui Beethoven” și să producă o simfonie de o demnitate și o anvergură intelectuală pe măsură – o așteptare pe care Brahms simțea că nu o poate îndeplini cu ușurință având în vedere reputația monumentală a lui Beethoven.

Despre dirijorul Cristian Mandeal

Cristian Mandeal este dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii clujene ”Transilvania” începând cu stagiunea 2023/2024.

În cei peste 40 de ani de activitate dirijorală neîntreruptă, Cristian Mandeal s-a aflat la pupitrul majorității orchestrelor din România, dar și al unor orchestre de prestigiu de pe scenele internaționale.

Cristian Mandeal a studiat pianul, compoziția (cu Ștefan Niculescu) și dirijatul (cu Constantin Bugeanu) la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, perfecționând-se apoi cu Herbert von Karajan (Berlin) și Sergiu Celibidache (München). Parcursul său profesional a început cu activitatea de corepetitor la Opera Română din capitală (1974/1977), devenind ulterior dirijorul Filarmonicilor din Târgu-Mureș (1977/1980), Cluj (1980/1987) și București (1987/2009). De asemenea, a fost Director Artistic al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”, edițiile 2001 și 2003.

În paralel cu funcțiile deținute în România, Cristian Mandeal a fost Director Artistic al Northern Israelian Orchestra din Haifa (1999/2002) și al Orchestrei Naționale Basce din San Sebastián, Dirijor Permanent al Orchestrei „Haydn” din Bolzano e Trento (2000/2003), Dirijor Invitat Permanent al Orchestrei „Halle” din Manchester (2005/2010), al Filarmonicii din Belgrad (2006/2007) și al Filarmonicii din Copenhaga.

Orchestre cu care a colaborat

În ampla listă a orchestrelor internaționale cu care a colaborat, se regăsesc câteva dintre ansamblurile de frunte: Wiener OperOrchester, Deutsche OperOrchester Berlin, Staatskapelle Berlin, Staatskapelle Dresden, DresdnerPhilharmonie, MünchnerPhilharmonie, BayerischesRundfunkOrchester, HessischesRundfunkOrchester, OperundMuseumsgesellschaftOrchester din Frankfurt, SüdwestRundfunkOrchester din Baden Baden și Saarbrücken, London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, BBC London Orchestra, BBC Scottish Orchestra din Glasgow, City of Birmingham Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra Liverpool, RTE-Dublin, Orchestre Nationale de Belgique, Filarmonica Cehă, Orchestra Simfonică și Orchestra Radio din Praga, Orchestra Radio Slovenă din Ljubljana, Orchestra della Santa Cecilia din Roma, RAI Milano, Orchestra National de Catalunia din Barcelona, Israel Philharmonic Orchestra din Tel Aviv, Jerusalem Symphony Orchestra, Gulbenkian Orchestra și Orchestra Națională Portugheză din Lisabona, Orchestrele Filarmonicilor din Tokyo, São Paulo, Ciudad de Mexico, Helsinki, Monte Carlo, Copenhaga, Moscova, Varşovia, Sofia, Belgrad, Zagreb, GöteborgSymphony Orchestra.

Repertoriul extraordinar de vast al dirijorului Cristian Mandeal (atât în domeniul simfonic, cât și în cel de operă) se concentrează, în special, pe secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea.

A dirijat peste șaizeci de prime audiții absolute, lucrări ale compozitorilor români, dar și ale unor compozitori străini, în parte dedicate dirijorului însuși. Este un promotor neobosit al creației lui George Enescu, promovând-o pe toate meridianele.

Un capitol aparte îl reprezintă opera Oedipe, pe care a prezentat-o în primă audiție britanică, la Festivalul de la Edinburgh (2002), și italiană, la TeatroLirico din Cagliari (2005). În anul 2008, a devenit președintele Societății „George Enescu” din Londra.

Despre violonistul Rermus Azoiței

Numit de către revista britanică The Strad ca fiind ”un virtuoz incurabil cu suflet și tehnică fabuloase”, violonistul Remus Azoiței a debutat la 8 ani cu orchestra simfonică din orașul său natal, Galați. După ce în 1995 a absolvit Conservatorul din București la clasa lui Daniel Podlovski, Remus Azoiței obține o bursă de studii la renumita Juilliard School din New York, unde are șansa să studieze cu Dorothy Delay și Itzhak Perlman, la finalul pregătirii sale obținând titlul de Master of Music. De-a lungul timpului el a beneficiat si de îndrumarea violonistului Bujor Prelipcean.

Remus Azoiței a concertat în săli prestigioase precum Carnegie Hall în New York, Concertgebouw Amsterdam, SalleCortot Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields și Wigmore Hall în Londra, Teatro La Fenice Veneţia, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena, apărând de asemeni în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg și Santander, ș.a.

A colaborat cu artiști renumiți printre care se numără Lawrence Foster, David Geringas, Gérard Caussé, Michael Sanderling sau Adrian Brendel, fiind, de asemenea, solist al unor ansambluri de prestigiu precum Berlin Kammer Orchestre, Orchestre Nationale de Belgique, Philharmonic Chamber Orchestra of London sau Orchestre Philarmonique de Radio France.

În 2005, el a interpretat Dublul concert de Bach alături de violonistul Nigel Kennedy în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, concert preluat de către 19 posturi de radio si televiziune din Europa, incluzând BBC, Arte și Mezzo. Cu ocazia debutului său la celebra WigmoreHall din Londra, ziarul Sunday Express scria că “a cântat un concert de neuitat în fața unei săli Wigmore arhipline și a ridicat publicul în picioare. Iată un muzician excepțional”.

Înregistrare în premieră mondială

Remus Azoiței a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară și pian de George Enescu, alături de pianistul Eduard Stan, pentru casa de discuri Hanssler din Germania.

Comentând pe marginea acestei realizări, revista britanică The Strad spune că “Azoiței are toate atuurile: sensibilitate marcantă, dulceață a sunetului (dar nu dulceag) și o paletă coloristică și dinamică imensă”, pe când publicațiaGramophone descrie “Stilul rafinat și vibrant al lui Remus Azoiței… un interpret distinct care combină temperament, măiestrie șieleganță a execuției într-un mod foarte special”.

În 2009, el a susținut un turneu de 15 concerte în capitale ale Europei, Washington DC și New York alături de pianistul Eduard Stan. După debutul său în capitala americană, ziarul Washington Post a notat că “Azoiţei cântă cu sensibilitate melodică fluentă și tehnică strălucitoare.” În 2014, Remus a realizat un alt CD pentru Chandos, alături de grupul Schubert Ensemble, disc elogiat îndelungde presa internațională.

În 2001, Remus Azoiței a fost numit profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind de asemeni cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie de 200 ani a Academiei.

Bazele Societății Enescu

În 2007, el a pus bazele Societății Enescu din Londra, fiind unul din membrii fondatori precum și directorul său artistic, poziție pe care o ocupă în continuare.

În 2005, el a fost decorat de către Președintele României cu titlul de Ofițer al Ordinului Meritul Cultural, iar în mai 2013 Regele României Mihai l-a numit Ofițer al ordinului „Coroana României”. În 2016, el a fost ales câștigătorul Concursului Național “Oamenii Timpului”, care celebrează anual personalități ale viețiiromânești din țară, cât si din diaspora; el este de asemeni câștigătorul Marelui Premiu “Constantin Brâncoveanu” pe domeniul Arte în 2017.

În 2018, el a pus bazele Fundației “Azoiței” pentru susținerea muzicienilor români din țarăși de peste hotare.

Remus Azoiței cântă pe o vioară Niccolo Gagliano, creată în 1740.