Poate că puţină lume ştie că marele nostru oraş de astăzi, Cluj-Napoca, a fost o vreme şi sat. Aproape 100 de ani. Deşi s-a dezvoltat pe vechiul castru roman Napoca şi deşi a fost multă vreme cetate şi centru administrativ. Invaziile migratorilor l-au distrus.

El a (re)devenit localitate urbană în 1316. În vremurile când era un sat pustiit, Clujul era condus din satul Lita. Ba chiar de la Alba Iulia.

Castrum Clus

În volumul „Clujul” (1957, arhiva www.cluj24.ro), autorii (Ştefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa) arată că aşezarea a fost foarte diferită de la o etapă istorică la alta, mai ales în primele sale secole.

„Clujul din evul mediu, chiar dacă este situat pe locul vechei Napoce dace şi romane, se desosebeşte fundamental de acestea. Aşezarea urbană Cluj este rezultatul unui mare proces de transformări social-economice şi social-politice care a dus la feudalizarea societăţii Transilvaniei într-un ritm mai grăbit după cucerirea ei de unguri. Ca de altfel majoritatea oraşelor din Transilvania, nucleul din care s-a dezvoltat oraşul Cluj a fost o cetate (castrum Clus), centrul militar şi administrativ al comitatului Cluj. Naşterea acestui centru ca şi a comitatului Cluj se explică prin importanţa economică şi strategică a regiunii. (…)

Regiunea Clujului e printre cele dintâi organizate din punct de vedere economic şi administrativ într-un comitat. Comitele de Cluj (comes Clusiensis) e amintit pentru întâia oară în documente la 1173”, explică autorii, în cartea amintită.

Villa de 7 hectare

Dar deşi era o localitate importantă, centru administrativ, invazia tătară i-a schimbat statutul şi importanţa. Clujul a cedat locul satului din apropiere, Lita.

„Cetatea Clujului ocupa o suprafaţă de circa 7 ha şi era aşezată pe malul drept al Someşului Mic, probabil cu centrul în piaţa Carolina (azi Dimitrov). Avea forma unui pătrat, înconjurat cu palisade şi cu şanţuri. Până la 1241 întăriturile cetăţii se pare că au fost din lemn. Marea invazie tătară din acest an a distrus, odată cu multe aşezări rurale şi urbane, şi cetatea Clujului.

După retragerea tătarilor, Clujul rămâne o aşezare cu caracter agrar, un sat (villa), mai ales că centru militar şi administrativ al comitatului se mută la Lita, o localitate spre sud-vest de Cluj, mai uşor de apărat, datorită aşezării ei geografice”, mai arată autorii.

Germani şi ţărani fugari

Abia mai târziu, în locul vechilor întărituri, va începe construirea unui zid de piatră, prevăzut cu turnuri de apărare. Şi reîncepe şi drumul Clujului spre urbanizare.

„O parte dintre „oaspeţii” colonizaţi pentru a repopula ţara distrusă de tătari, pentru a contribui, prin munca lor, la redresarea acesteia, se vor aşeza şi în Cluj. Dintre aceştia, foarte mulţi erau germani veniţi din părţile renane, care au jucat un rol important în viaţa oraşului. Alături de aceştia, se vor aşeza în jurul zidurilor ocrotitoare tot mai mulţi ţărani fugari.

Printre oaspeţii colonizaţi, printre ţăranii fugari aşezaţi în jurul zidurilor cetăţii şi printre vechii locuitori rămaşi, se găseau şi meşteşugari şi negustori, alături de cei mai mulţi care se ocupau cu agricultura. Astfel, încetul cu încetul, datorită activităţii economice dezvoltate de locuitorii săi, cetatea Clujului se transformă în oraş”, se arată în cartea „Clujul”.

Civitas, de la Carol Robert de Anjou

Dar, cu toată activitatea meşteşugarilor şi negustorilor, caracterul agrar al Clujului rămâne dominant. Istoricii arată că o piedică în calea transformării Clujului în oraş a fost şi faptul că el a fist dăruit de regele Ştefan V (1270-1272) episcopului de Alba Iulia.

Treptat, Clujul îşi pierde caracterul de sat şi se urbanizează tot mai mult. Iar titlul de oraş îl primeşte în 1316.

„Când noii regi ai Ungariei din dinastia de Anjou, în lupta lor împotriva marilor feudali, vor căuta sprijinul oraşelor, nu vor ocoli nici Clujul. (…)

Ţinând seama de faptele de credinţă şi de slujbele credincioase ala clujenilor, Carol Robert de Anjou îi dăruieşte cu libertăţi şi privilegii însemnate, scoţindu-i de sub stăpânirea episcopului de Alba Iulia.

Pe baza acestor privilegii, Clujul, la 1316, e ridicat la situaţia de oraş (civitas), bucurându-se de privilegii proprii oraşelor”, mai arată autorii cărţii.

(M. Avram)

vezi şi:

ADMINISTRAȚIE

Povestea Gării Cluj. Printre primele din ţară, construită de masoni. Arhitectul a murit înainte de inaugurare

Povestea Gării Cluj. Printre primele din ţară, construită de masoni. Arhitectul a murit înainte de inaugurare