Clujeni de 5 stele
Viorel Nimigeanu: Când pictez, nu mai simt nicio durere, aproape că nu mă mai controlez, simt o energie care vine de undeva

E ca şi când Dumnezeu şi-ar vârî pumnul într-un curcubeu şi i-ar arunca peste lume toate culorile… Când se aşează în faţa pânzei virgine, Viorel Nimigeanu nu mai simte nimic. Nu-l mai doare nici măcar pensula, pe care şi-o face singur şi pe care o simte prelungire a trupului. Nu-l mai doare nici culoarea cu care îşi pictează sufletul pe pânză…
Prima confruntare e cu tine însuţi
Reporter: Maestre Viorel Nimigeanu, o expoziţie, o nouă expoziţie… „Expoziţie aniversară”. Faceţi 70 de ani. La mulţi ani!
Viorel Nimigeanu: Mulţumesc. Îmi doream să-mi fac mie un cadou, pentru că e ziua mea de naştere în noiembrie. Aceasta e a 4-a acţiune personală, expoziţia, la Muzeul de Artă Cluj. Vedeţi, pictorul fără confruntare… Prima confruntare este evident în atelier, cu tine însuţi. Asta este obligatorie. Dacă tu, în lumea ta interioară, nu simţi că lucrarea e împlinită, lucrarea nu poate circula. Ea încă mai rămâne în faza de faşă sau de laborator interior. Ea, când e împlinită, are o taină. Are o taină, în sensul că nu te mai lasă să o atingi, că o distrugi, o strici. Aici e un secret în artă. Noi avem bazele când pornim în această aventură. Poate că unii o numesc aventură. Eu o numesc dimensiune a destinului.
Cei care am fost chemaţi de copii, de tineri către această dragoste, ea devine din ce în ce mai fascinantă. Ea creşte odată cu noi. E ca o apă vie, ca o fântână vie, care te însoţeşte, indiferent de vârstă, prin toate cumulările de experienţă şi confruntare cu alţii colegi. Că e o confruntare şi cu alţi colegi. După confruntarea cu tine însuţi.
Să te ferească Dumnezeu să te duci pe un drum şi să nu întâlneşti pe nimeni
Rep: Dar până la urmă, după confruntarea de care ziceaţi, cu alţi colegi de breaslă, generaţie, nu revii tot la confruntarea cu tine însuţi?
VN: Tot timpul ne întoarcem acolo. Ştiţi de ce? Suntem de multe ori, printr-o mică neglijenţă a zilei sau a clipei, provovcaţi să mâncăm balast. Adică, să facem lucruri cu jumătate de măsură sau ceea ce nu ne place. Sau ceea ce nu e bine să faci. Fiindcă sunt unele capcane, nişte reţele din astea, în care fie lipsa de experienţă, de pregătire, fie vârsta, sau chiar şi conjunctura, de multe ori eşti tentat să intri în aventură. Şi aventura –abia mai târziu mi-am dat seama, mi-am răspuns… Să te ferească bunul Dumnezeu de clipa în care te tot duci pe drum şi nu te întâlneşti cu nimeni. Va trebui să te întorci. De aceea, în arta asta a comunicării, noi avem nevoie de confruntarea cu noi, cu mine în acest caz, dar şi cu semenii, cu cuvântătorul din jurul meu, cu omul.
Fiecare loc îşi marchează oamenii
Rep: Aţi amintit de Dumnezeu… Aţi pictat multe biserici, aveţi un record mondial în această privinţă, 53. Cum vă simţiţi când îl faceţi oarecum pe Dumnezeu, când îl reprezentaţi, când îl pictaţi? El ne-a făcut pe noi, ne-a creat şi acum ajungeţi să-l faceţi, la rându-vă, dvoastră pe El, reprezentarea Lui.
VN: Ce se întâmplă… Este cel mai greu moment în biografia unui pictor. Sunt două, dar acesta este cel mai greu. Primul este atunci când începi lucrarea şi ceri beneficiarilor bisericii să nu ridice schelele până nu vezi tu gata lucrarea. Asta înseamnă un examen de analiză cu tine însuţi, tot ce ştii să îţi slujească în a înfrumuseţa acea arhitectură. Sunt mulţi care consideră că o biserică pe care o pictezi aici poţi s-o iei şi s-o reproduci în altă biserică. Dar nu e aşa. Avem sfânta tradiţie, prin iconografia care ni se cere, şi noi o respectăm, dar noi nu creem religii şi noi nu facem şablonisme mecanice, să te duci la o biserică şi s-o copiezi la a doua…
Fiecare loc îşi marchează oamenii şi oamenii sunt marcaţi de loc. Începând de la vânt, cantitatea de ploaie, transparenţa şi fuzionarea anotimpurilor, pământul, vegetalul. Pe urmă vin animalele. Şi pe urmă vine omul. Tot ce ne-a dat bunul Dumnezeu nouă ne-a dat ca un dar. „Să stăpâniţi pământul”… Ni l-a dat cu acel gând –că aţi amintit de reprezentarea „Celui vechi de zile” îi zic eu… Acolo nu se poate merge cu mintea noastră omenească, în care să târguim sau să muşamalizăm sau să negociem ceva. Acolo nu se face nimic din acele gânduri, lucruri de compromis sau jumătăţi de măsură. Acolo lucrurile au o plinătate şi o împlinire…
Vedeţi, noi mergem până la Aristotel, că ne-a învăţat cercul. E foarte greu să împlineşti un cerc cât o micuţă viaţă. Că viaţa unui om e doar o trecere. Cine are norocul totuşi să ducă cercul –şi aici e iarăşi o filosofie… Unii se mulţumesc cu un cerc mic. Dacă mergem la apă şi arunci o piatră şi se produc acele inele circulare, concentrice, până se topesc muzical la margine. Asta depinde în ce apă adâncă arunci piatra şi ce piatră. Şi cu ce energie. Acum e şi spectacolul acesta al culorilor toamnei. Sunt legat, aşa, de mişcare şi de metamorfoza anotimpurilor…
Îl rog pe Dumnezeu să-mi îngăduie să mă apropii de grădina Raiului
Rep: Apropo, iertată să-mi fie eventuala blasfemie: pe Dumnezeu, din punct de vedere artistic, îl vedeţi mai degrabă pictor, muzician, compozitor, poet? Sigur că El e tot…
VN: În dimensiunea mea, cât am eu dreptul să mă apropii de idee… În momentul în care l-am pictat… Pe Cel vechi de zile, în general, nu l-a văzut nimeni… La Moise i s-a auzit doar glasul, la rugul aprins. Când a coborât prin Duhul Sfânt, o treime din energia creaţiei… Sfânta Treime… Porumbelul de deasupra Botezului… În momentul în care ni s-a adresat… Ca să vedeţi cum se transferă energia… Apostolii erau poate nişte oameni modeşti, pescari, tâmplari, meseriaşi. În momentul în care a fost pogorârea Duhului Sfânt, ei au devenit atât de înzestraţi… Lucrurile se complică şi devin aproape cutremurătoare.
În dimensiunea noastră umană, cel puţin în calitatea mea de pictor, artist, eu mă tem să vorbesc cu El decât după ce e gata. Întâi mă duc cu ochii sufletului, a credinţei din mine şi îl rog să-mi îngăduie să mă apropii cumva de grădina cea a Raiului. Dar nu să intru în Rai sau să îl văd material, cât e de mare şi de strălucitor. Mă depăşeşte. Eminescu spunea, şi Nichita spuneau, că în primele trei trepte avem acces să-l cunoaştem. El ni s-a revelat nouă prin fiu, prin Iisus Hristos. Şapte trepte ne-a dăruit. Dar noi, de la 3 la 7 nu mai avem acces, mintea ni se tulbură. Cel vechi de Zile, Creatorul, energia universală…
Rep: Şi când îl pictaţi, reprezentaţi pe El…
VN: După ce termin, după ce îl pictez, cobor şi stau pe spate, aşa, seara, cu o lumânare, şi atunci încep să tremur de emoţie şi de bucurie. Şi de mulţumire, că mi-a îngăduit să mă apropii, în felul sufletului meu, să-l pot reprezenta.
Vine o energie din acoperiş, din aer…
Rep: Dar când Îl reprezentaţi, simţiţi că vine de undeva inspiraţia sau de la dvoastră?
VN: Nu, nu mai simt nicio durere atunci. Nu, nu… Vine o energie… dacă luăm material, din acoperiş, din nori, din aer…
Rep: Se pictează El cu mâna dvoastră?
VN: Eu aproape că nu mă mai controlez. Eu numai văd ce e acolo, ce rămâne după pensulă. Când mă apropiu, eu nu mai gândesc ca… Simţiţi un dirijor mare cum simte toată orchestra? El simte tot, ca un pâlpâit de aripioare de libelulă. Asta înseamnă sensibilitate… Noi, oamenii, ne străduim şi ne purificăm, ne cultivăm în direcţia aceasta. Dar există straturi şi mai sensibile decât pâlpâitul aripioarelor unei libelule.
Culorile trebuie să semene cu temperamentul oamenilor
Rep: Pictura e gândire sau simţire mai degrabă? Ce e mai mult?
VN: Până la un punct este şcoală, gândire, educaţie, stăpânirea mijloacelor de exprimare. Contează foarte mult. Pentru că ai o răspundere, nu lucrezi într-un spaţiu particular. Lucrezi într-un for public, o biserică. Vedeţi dvoastră, avem lucrări de peste 500-700 de ani, frescece, care se menţin până în ziua de azi.
Rep: Când alegeţi culorile, combinaţia de culori, le alegeţi după nişte reguli sau aveţi un fel de simţiri cum să faceţi, revelaţii?
VN: Sunt reguli. Dar e şi altceva. Dacă, de exemplu, lucrezi în Oaş… Culorile trebuie să semene cu temperamentul oamenilor de acolo. Adică, dinamici. Culoare dinamică, în contrast energetic. Ei zic ţâpuritură… implorare între pământ şi cer. Implori. Preoţii merg până la nu ştiu care treaptă. „Când strig către tine, Doamne, auzi-mă”… Ăştia urcă, urcă până în nori. Eşti în Oaş. Mergi în zona Sălajului şi acolo totul e un spaţiu mioritic. Parcă este mângâiat de mâna unui vrăjitor. Toate dealurile, totul are un cântar al înţelepciunii şi al discreţiei. Eu zic că este un fel de modestie prin înţelepciune, aşezată, fără străluciri cosmetizate. Ei, în esenţă, sunt adevăraţi oameni. Eu am comunicat cu ei. La început au rezervă şi după ce te descoperă că eşti ca ei, te iubeşte lumea.
Şi în momentul în care se produce această legătură –care nouă, contemporanilor, ne lipseşte, mai ales în ultimii ani-, te trimit imediat la Sfânta Treime. „Trei sunt care mărturisesc în ceruri, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt”. Şi toţi trei una sunt. Aceasta e armonia, unirea. Dragostea dintre oameni. Pentru pictor, lumina şi iubirea sunt esenţiale. Pe urmă, vine partea cerebrală. Că m-aţi întrebat cum fac cu culorile, cum mă exprim. Deci, stăpânesc mijloacele şi materialele. Cei vechi ne-au învăţat, înainte de Renaştere. Treceau culorile prin foc. Prin foc şi prin mediul acid. Şi dacă a trecut proba asta… Asta se cheamă pigment verificat la foc. Pe urmă e proba culorilor la soare şi în întuneric. Culoarea care nu-ţi rezistă la soare, te păcăleşte în întuneric.
Cel mai greu e când te apropii de Mântuitorul Iisus Hristos
Rep: Aţi avut vreo experienţă mai deosebită pictând Divinitatea, reprezentarea ei?
VN: Am mai multe stări. Ştiţi, cel mai greu e când te apropii de Mântuitorul Iisus Hristos, care a trăit pe pământ. L-a pipăit Toma. „Fericiţi cei care au crezut şi n-au văzut”… Mântuitorul a fost văzut, a fost pipăit, a fost vândut, scuipat, batjocorit. În taine, noi nu putem decodifica.
Am început cu îngeraşi
Rep: Cum v-a ajuns pensula în mână?
VN: Datorită tatălui meu. Mi-a dat o şansă. Eram mic, 3-4 ani. Mi-a adus culori şi pensulă acasă. Noi, copiii, nu aveam aşa ceva. De unde a avut el inspiraţia asta?! Ai un copil căruia îi place frumosul… Dar copilul mâzgăleşte, vrea să se exprime şi nu poate. Apoi apare un fel de realism afectiv. Tot ce face, el iubeşte. Şi noi, maturii, nu avem voie să-i criticăm jucăria. El iubeşte jucăria lui. El face păsări. Poate nu sunt păsări, dar face păsări, el vede păsări. Vede case, vede oameni… Trebuie să-l crezi.
Apoi, când începe să devină cerebral, prin educaţie zidită, cu discernământ, încep să se blocheze şi cei care n-au talent, se reprofilează în alte direcţii. Şi aşa se curăţă, cum după furtună se limpezeşte cerul. Deci, de acolo-mi vine, de copil mic. Apoi am mers la şcoală şi acolo am devenit pictorul întâi al clasei, aşa mi se spunea, şi apoi al şcolii, al judeţului, apoi premii naţionale şi internaţionale. Cum evoluam în ani.
Tata mi-a mai făcut o mare bucurie, m-a urcat pe schelă de copil. Era tot pictor de biserici. Eram cel mai mic în echipă; avea studenţi. M-a dus pe schelă, eram înconjurat de studenţi, îi recruta el, îi plătea, era o atmosferă de vis. Încet-încet am început să-i depăşesc. Ceream să pictez figurativ, să intru în expresie. Şi m-au lăsat să fac nişte îngeraşi. Cu asta am început. Eram bun şi la învăţătură. De acolo am început să prind curaj că sunt în stare să fac lucruri şi mai bune, şi mai mari. Şi-ţi dai seama că eşti cu adevărat tu, că meriţi să crezi în tine, în momentul când faci singur o biserică, de la A la Z. Când e gata e o bucurie unică.
Aş fi vrut să mă nasc în alt secol
Rep: Faceţi 70 de ani. Mulţi înainte! Aveţi sentimentul împlinirii? Aţi fi vrut mai mult în privinţa picturii? Altceva?
VN: Doar atât, am aşa, ceva, un pic… Dar pe cine să te superi, decât tot pe mine?! Aş fi vrut să mă nasc în al secol. Atâta-i tot. Atâta e nemulţumirea. În rest, Dumnezeu mi-a dat tot.
Rep: De ce aţi fi vrut în alt secol?
VN: Vă spun de ce: cei care avem darul acesta de a urca pe schele şi a controla suprafeţe –am biserici şi de 5.000 de metri pe care i-am controlat. E foarte important, când vezi o lucrare monumentală, amplă, să dai impresia că e făcută într-o singură zi şi de un singur om. Atunci e unitară.
Rep: Ce secol aţi alege? Perioada Renaşterii?
VN: Da, al Renaşterii. Eu eram pentru Renaştere. Îmi plăceau catedralele. Şi recent, eu m-am îndrăgostit din nou de Veneţia. Acolo am redescoperit noţiunea de libertate. Şi mai e un loc, la noi. De unde izvorăşte Iza, în Maramureş, Izvorul albastru. E o gaură de 3×3 m în stâncă şi vine debitul acela pe secundă, nu ştiu câţi metri cubi de apă, şi are un cântec. Are un şuior, are o taină. Parcă opreşte timpul şi hrăneşte tot ce-i în jur. Sărutul între cer şi pământ.
Nu mă mai doare nimic când pictez
Rep: Simţiţi pensula sau culoarea ca parte a corpului dvoastră?
VN: Da, da… Eu îmi făceam pensula. Şi acum, nu mi le fac cei din industrie. Luam părul din urechea de bovină, e o tehnologie, descoperită de la cei vechi. Pe urmă, cel mai fin păr de pensulă este din coadă de veveriţă. Mie îmi plac pensulele cu coadă lungă şi părul mult, care să ţină culoarea. Pentru că eu sunt un om de mişcare, datorită zidurilor şi schelelor. Am avut personaje de 7 metri. Şi de pe pământ le vedeau normal oamenii. Şi atunci, am aici prelungitoarele mele. Eu îmi prelungesc mâna în funcţie de ce tehnică adopt.
Rep: Dacă simţiţi pensula şi culoarea ca prelungiri ale corpului, vă şi dor? La figurat…
VN: Nu, nu… Nu mă mai doare nimic când pictez…
CV şi „Expoziţie aniversară”
*Născut la Nimigea, județul Bistrița-Năsăud, Viorel Nimigeanu este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din București, 1981, unde studiază cu maeștrii Corneliu Baba și Vasile Grigore. Din anul 2009 este Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. Are o contribuție importantă la pictura murală monumentală, prin pictarea a numeroase biserici din Transilvania, începând cu anul 1978. Viorel Nimigeanu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Deţine recordul mondial la numărul de biserici pictate: 53.
*Viorel Nimigeanu prezintă, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, “Expoziţia aniversară”, în perioada 7-25 octombrie. Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri 7 octombrie, de la ora 17.00
(Marius Avram)
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

EVENIMENT
VIDEO FOTO. Praline din brânză de burduf de Alba învelite în ciocolată la Cluj. “O combinație între știință și artă”

Curajul de a încerca ceva nou și dorința de a readuce gustul vremurilor trecute, gustul de acasă, se regăsesc într-o experiență unică: praline cu brânză de burduf învelite în ciocolată.
Laura Hizo, fondatoarea atelierului de ciocolată Maximilian Chocolat Cluj-Napoca, a povestit pentru Cluj24 că ideea de a combina brânza de burduf cu ciocolată a apărut în urma unei colaborări anterioare cu cei de la Ferma Cu Omenie din județul Alba, cu care mențin o relație de mai bine de un an:
“Sunt niște produse pe care le-am făcut și anterior pentru ei, doar într-o ediție foarte limitată. Găsindu-ne împreună, ne-am dat seama că avem valori comune”.
Cum a început totul
Deși vin din universuri diferite, valorile comune sunt cele care i-au unit. “Chiar dacă facem lucruri foarte diferite și suntem din universuri un pic diferite, ei de la fermă și noi din zona aceasta gourmet, am realizat că avem foarte multe valori comune și că am putea să facem o combinație care să le regăsească pe amândouă”, spune Laura Hizo.
Totul a început cu o comandă simplă din partea celor de la Ferma cu Omenie, praline cu ciocolată de la Maximilian Chocolat, oferite cadou colaboratorilor.
După această comandă, datorită gustului care a lăsat o impresie atât de puternică, s-a născut o întrebare îndrăzneață, care a ajuns la concretizare: “Cum ar fi să combinăm brânza de burduf cu ciocolată?”.
Daniela Florea, de la Ferma cu Omenie și Laura Hizo de la Maximilian Chocolat au lucrat împreună la o rețetă unică, în care tradiția se întâlnește cu arta ciocolateriei.
Pentru o colaborare de succes cu rezultate pe măsură, este nevoie de valori comune, ceea ce îi și unește pe reprezentanții celor două firme.
Ce conțin pralinele Timeless Fusion
Pralinele Timeless Fusion sunt mai mult decât un desert, sunt o experiență. În fiecare cutie se regăsesc două tipuri de praline, ambele construite în jurul unui biscuit crocant cu brânză de burduf, nucă și unt.
„Am vrut să testăm cum potențează brânza de burduf gustul a două tipuri de ganache-uri: unul de caise, acrișor și un pic mai acid și unul de caramel, mai dulce și onctuos.
Tot așa ca să vedem de ce manieră se regăsește gustul potențat de unul sau altul dintre elemente. Și în pralina cu caramel, brânza de burduf este tot în biscuit”, precizează Laura.
Brânza de burduf de la Ferma cu Omenie este făcută 100% din caș.
“Materia primă pe care o folosim este doar caș, îl măcinăm și adăugăm un pic de sare pentru conservare. Conține 77,5% caș din lapte de vacă, 20% caș din lapte de oaie și 2.5% sare.
Din acest motiv are și gustul mai domol, mai blând, și atunci e foarte versatilă și se potrivește în diverse rețete, printre care și cea de praline”, spune Daniela.
Poate că vom continua această colaborare și o să ajungem și la un ganache cu brânza de burduf. Clienții deja ne cer”, explică Laura de la atelierul de ciocolată.
Designul îmbină eleganța cu tradiționalul
Ambalajul reflectă colaborarea: elementele vizuale tradiționale ale fermei se îmbină cu estetica elegantă a atelierului de ciocolată, într-un design „naiv-modern”:
“Ambalajele sunt pe structura ambalajului clasic de la Maximilian Chocolat, dar am preluat în partea de grafică culorile brandului De la Ferma cu Omenie.
Bineînțeles, ambii suntem menționați pe ambalaj și am încercat să redăm acest TimelessFusion într-o grafică ușor naivă, cu elemente tradiționale, dar totuși către zona de modern”, adaugă Laura.
Ce părere au clienții
Reacțiile clienților au fost pozitive, demonstrând că această colaborare a fost un pas înainte și un risc bine meritat.
“Adevărul este că a fost foarte bine primit acest produs de către clienți. Ne bucură faptul că au înțeles ideea, au înțeles că putem să regăsim aceste gusturi tradiționale în viața noastră modernă și într-o variantă gourmet, de fine dining, unde gusturile se potențează foarte mult”, completează Laura.
De asemenea, turiștii sunt încântați și chiar uimiți de această combinație: “Turiștii sunt foarte încântați de a gusta ceva autentic și cu atât mai încântați în momentul în care văd că și în România se fac produse gourmet”.
În ceea ce privește clienții de la Ferma cu Omenie, suprinderea a fost la fel de mare atunci când au gustat această combinație neașteptată.
“Nu le venea să creadă că există brânză de burduf în praline, foarte impresionați au fost. Adică a fost ceva diferit, cumva tradiționalul combinat cu modernul”, a menționat și Daniela.
Așadar, orice om care are deschidere, curiozitate, poate un pic de curaj și care apreciază elementele acestea tradiționale văzute în forma lor autentică și frumoasă, va fi cu siguranță încântat de această combinație.
“Atât consumatorii celor de la fermă, cât și clienții noștri au primit foarte bine acest produs”, adaugă Laura.
Care este procesul de producție
În ceea ce privește procesul de producție, Laura a povestit pentru Cluj24 că pralinele se realizează cu ajutorul unor matrițe de policarbonat.
Astfel, prima dintre etape este pictarea manuală a acestora: “Ele se pictează cu unt de cacao colorat și coloranți alimentari. Colecția aceasta are mai multe rânduri de pictură.
Are niște dungi și apoi este suflat cu unt de cacao colorat în două etape”.
Odată ce partea de design este finalizată, ea are nevoie de 12 ore de cristalizare, având în vedere că în compoziție se regăsește unt de cacao.
După aceea se realizează cochilia de ciocolată, care și ea are nevoie de perioadă de cristalizare, după care se introduce ganache-ul, biscuitul și la final se închide în ciocolată cu lapte.
Rețeta perfectă: “O combinație între știință și artă”
Pentru a ajunge la rezultatul dorit este nevoie de timp, răbdare și determinare, crede Laura: “Pralinele au mai multe etape în zona de dezvoltare. Ideea este că tot acest proces de realizare a ganache-ului e o combinație între știință și artă.
Ganache-urile în sinea lor au niște procente foarte bine stabilite pentru conținut, astfel încât să asigure aceeiași textură, savoare și o viață de raft pe măsura așteptărilor.
Se fac mai multe probe pentru ganache-uri. Prima dată se testează ele, după care se încapsulează în cochilii și se stabilește dacă se potrivesc mai bine cu un tip de ciocolată sau altul, cu un anumit procent de cacao sau altul”.
Combinarea gusturilor, o adevărată provocare
Provocarea principală pe care au întâmpinat-o a fost modul în care sunt combinate gusturile.
Pentru a fi desertul echilibrat și cu toate acestea un pic surprinzător, a necesitat mai multă atenție, care în cele din urmă a dat roade, având rezultatul dorit.
“Zona aceasta de a reuși să corelăm gusturile a fost o provocare. Cu toate astea, suntem foarte încântați în momentul de față de faptul că acest biscuit în care am pus brânză aduce și un plus de textură produsului, pe care noi îl considerăm valoros”, mai menționează Laura.
Gustul de acasă reinterpetat
“Surprindere, bucurie, regăsire cumva” sunt sentimentele pe care aceștia vor să le transmită clienților.
“Aduce un pic gustul de acasă. Până la urmă atât caisa cât și caramelul și bineînțeles și brânza de burduf, gustul de nucă, crocantul din biscuiți, toate îți aduc sentimentul acesta de un acasă reinterpretat.
Cred că de asta ne și place că îi spune Timeless, pentru că îți aduce niște gusturi pe care poate ți le amintești din copilărie, dar tu acum le interpretezi foarte diferit, mult mai colorat și mai complex”, subliniază Laura.
Durabilitatea pralinelor Timeless Fusion și care sunt prețurile
Potrivit acesteia, pralinele au doar o lună valabilitate, dar producătorii trebuie să se asigure că în acea lună, chiar și în cea de-a 30-a zi, ele sunt la același nivel calitativ ca la început.
”Asta se întâmplă pentru că folosim doar ingrediente naturale, toate ganache-urile le facem noi de la zero”, mai arată Laura.
În ceea ce privește prețurile, acestea diferă în funcție de numărul de praline din cutie. Astfel, cutiuța de 4 praline costă 40 de lei, iar cea de 9 este 90 de lei.
Colaborările deosebite continuă
Pralinele cu brânza de burduf provenită de la Ferma cu Omenie nu sunt prima combinație ieșită din tipar. În trecut, au fost produse, în ediție limitată, brânză de burduf cu trufe.
Reprezentanții fermei spun că își doresc să continue colaborările alături de parteneri care împărtășesc aceleași valori și principii.
“Acesta e un început, așa să zic, mai promițător și mai curajos cu care ne mândrim, dar nu vrem să ne oprim aici. Căutăm în continuare să mai găsim astfel de colaborări, să strângem o comunitate de oameni cu afaceri micuțe, oameni buni și care fac același lucru ca noi. Folosesc aceleași valori și principii, și putem împărtăși omenia. Se dedică într-un totul produselor și care țin foarte mult la calitate”, a conchis Daniela.
Denisa Davidaș
CULTURA
Funeraliile Papei Francisc: 150.000 de oameni, în Piața Sfântul Petru. Ilie Bolojan și Marcel Ciolacu iau parte la procesiune

Funeraliile Papei Francisc au început sâmbătă dimineață, puțin după ora locală 10:00 (8:00 GMT), cu procesiunea scoaterii sicriului din Bazilica Sfântul Petru și întâmpinarea acestuia de către zecile de mii de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru, care l-au ovaționat în picioare, scrie Agerpres.
Aproape 150.000 de persoane au umplut Piața Sfântul Petru și bulevardul Via della Conciliazione (EFE), în timp ce peste 4.500 de preoți, 700 de episcopi și 225 de cardinali au concelebrat Liturghia solemnă. Ceremonia este oficiată de decanul Colegiului Cardinalilor, Giovanni Battista Re.
Președintele american Donald Trump și fostul președinte Joe Biden se numără printre liderii politici prezenți. Trump și soția sa, Melania, au sosit vineri seară la Roma și au adus un omagiu sicriului închis al Suveranului Pontif, înaintea începerii slujbei.
Joe Biden, al doilea președinte catolic din istoria SUA, a sosit sâmbătă dimineață, fiind însoțit de soția sa, Jill Biden. Deși Biden nu făcea parte din delegația oficială a SUA, condusă de Trump, prezența sa a fost una dintre primele confirmate în Piața Sfântul Petru, mai scrie Agerpres.
România, reprezentată de președinte, prim-ministru și ministrul de externe
România este reprezentată la cel mai înalt nivel prin președintele interimar Ilie Bolojan, premierul Marcel Ciolacu și ministrul Afacerilor Externe, Emil Hurezeanu, scrie Digi24.
Într-o ceremonie discretă și emoționantă, sicriul Papei a fost stropit cu apă sfințită și a fost intonat imnul „Regina Caeli” înainte de închiderea finală. În sicriu au fost depuse medalii emise în timpul pontificatului său, inclusiv medalia vizitei în România, precum și pergamentul „Rogitus”, care cuprinde rezumatul vieții și slujirii sale, mai scrie sursa citată.
Funeralii organizate după un ritual simplificat
Papa Francisc a cerut ca funeraliile să fie organizate după un ritual simplificat, stabilit de noua ediție a Ordo Exsequiarum Romani Pontificis, elaborată chiar în timpul pontificatului său, reflectând astfel valorile de modestie și umanitate pe care le-a promovat în întreaga sa viață și slujire, scrie Agerpres.
Suveranul pontif, care a murit lunea trecută la vârsta de 88 de ani, era foarte devotat imaginii mariane „Salus Populi Romani” („Salvarea poporului roman”), se ruga adesea în fața acestei icoane a Maicii Domnului aflată în Cappella Paolina din Bazilica Santa Maria Maggiore și și-a exprimat dorința expresă de a fi înmormântat în această biserică.
Papa Francisc a luptat pentru a remodela Biserica Romano-Catolică
Printre schimbările din noua ediție, potrivit Vatican News, se numără eliminarea utilizării a trei sicrie, din chiparos, plumb și stejar, și posibilitatea ca un Papă decedat să fie înmormântat în afara Bazilicii Vaticanului. O altă schimbare este că expunerea publică înainte de înmormântare va avea loc într-un sicriu simplu, din lemn, și nu pe un suport ridicat, așa cum se făcea anterior. Constatarea decesului Papei s-a făcut, de asemenea, în capela papală, nu în camera sa.
Primul papă non-european din ultimele aproape 13 secole, Francisc a luptat pentru a remodela Biserica Romano-Catolică în timpul papalității sale de 12 ani, luând partea celor săraci și marginalizați, provocând în același timp națiunile bogate să ajute migranții și să inverseze schimbările climatice, scrie Reuters.
„Francisc a lăsat tuturor o mărturie minunată de umanitate, de viață sfântă și de paternitate universală”, se arată într-un rezumat oficial al papalității sale, scris în latină și așezat lângă corpul său.
FOTO, VIDEO: Vatican News
EVENIMENT
Locul 8 pentru România la Campionatului Mondial de Cheerleading din SUA! 22 de tineri din Cluj fac parte din lotul național

Echipa României de cheerleaders, din care fac parte 22 de membri ai Knights Cheerleaders de la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, a obținut un onorabil loc 8 la Campionatul Mondial de Cheerleading din Orlando, Statele Unite ale Americii.
Calificarea în finală și obținerea locului 8 mondial este o performanță remarcabilă, mai ales că aceasta a fost prima participare a României la o astfel de competiție mondială.
Peste 4.000 de sportivi din 60 de țări
La eveniment au participat peste 4.000 de sportivi din 60 de țări, într-un spectacol plin de energie, găzduit de ESPN Wide World of Sports din Orlando. România s-a numărat printre cele 10 țări care au ajuns în finală, alături de Puerto Rico, Spania, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Italia, Africa de Sud și Ungaria.
Prima echipă de cheerleading înființată la Cluj-Napoca în 2014
Echipa Knights Cheerleaders a Casei de Cultură a Studenților, prima echipă de cheerleading înființată la Cluj-Napoca în 2014, a reușit să impresioneze juriul încă de la începutul competiției. Cu peste 100 de sportive organizate pe patru categorii de vârstă, echipa clujeană a confirmat încă o dată profesionalismul, pasiunea și efortul constant în promovarea cheerleadingului.
Rezultatul obținut la Campionatul Mondial este o nouă dovadă că determinarea și talentul tinerilor sportivi din România pot străluci și pe cele mai mari scene internaționale. Felicitări!
FOTO: Facebook/ Cheer Daily
EVENIMENT
VIDEO. Emil Boc a participat la crosul caritabil RotaRUN for Charity: Am alergat pentru sănătate și pentru speranță

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a participat sâmbătă, 26 aprilie 2025, la prima ediție a crosului caritabil RotaRUN for Charity, organizat pe Platoul Sălii Sporturilor „Horia Demian”.
Evenimentul, desfășurat pe Promenada Someșului, a avut ca scop strângerea de fonduri pentru reabilitarea secției de Oncologie Pediatrică a Institutului Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca.
Emil Boc: „Îi felicit pe clujeni și le mulțumesc că au suflet mare”
Primarul Emil Boc a alergat și el în cursa de 3 kilometri, alături de sute de clujeni. Într-un clip filmat după terminarea cursei, el a subliniat importanța solidarității comunității locale pentru susținerea copiilor bolnavi de cancer și a activității fizice pentru sănătate.
„Am participat la crosul RotaRUN for Charity, este un cros de caritate. Fondurile adunate se duc la secția de Oncologie Pediatrică de la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. Am participat la cursa de 3 kilometri, alături de alte sute de clujeni, pe care îi felicit și cărora le mulțumesc că au suflet mare și prin pașii lor, contribuie la sănătatea unor copii curajoși, care au nevoie de speranță, care au nevoie de intervenția noastră”, a declarat Emil Boc.
„E o plăcere să alergi pe faleza Someșului”
Primarul a lăudat și infrastructura modernizată a falezei Someșului, pe care s-a desfășurat traseul competiției, descriind experiența drept una „de nivel european”.
„Am avut ocazia să vedem și în mișcare promenada aceasta de 3 kilometri a Someșului, am alergat până la capătul Grigorescului, după care am venit pe malul Someșului din nou până aici. E o plăcere să alergi pe faleza Someșului de nivel european ca și calitate, să văd atât de mulți oameni cu suflet, care își doresc să facă diferența”, a spus Boc.
Clujenii pot dona și online pentru copiii cu cancer
În mesajul său, edilul i-a îndemnat pe clujeni să continue să sprijine campania inițiată de Clubul Rotary Cluj-Napoca și să doneze pentru continuarea lucrărilor de modernizare a secției de oncologie pediatrică.
„Dragi clujeni, și dumneavoastră puteți face diferența, puteți dona la Clubul Rotary pentru această activitate, intrând pe site. Puteți ajuta copiii care se află la secția de Oncologie Pediatrică de la Institutul Oncologic. Astăzi, am alergat nu numai pentru sănătatea noastră, ci și pentru un viitor, pentru speranță pentru acești copii”, a adăugat Boc.
„Mișcarea este cea mai ieftină investiție în sănătate pe care o putem face”
Totodată, Emil Boc a încurajat practicarea sportului de la o vârstă fragedă, considerând mișcarea fizică „cea mai ieftină investiție în sănătate”.
„Am parcurs 3 kilometri în 15 minute și 20 de secunde, deci o medie de 5 minute și 10 secunde pe kilometru. Vă invit și pe dumneavoastră să faceți mișcare, dragi clujeni. Oriunde ați fii, nu renunțați la mișcare. Iar cei care sunteți la 20, 30 de ani, să nu așteptați să ajungeți la 50 de ani ca să faceți mișcare, pentru a avea o viață de calitate. Viața de calitate se pregătește de la 20 de ani, de la 30 de ani, prin mișcare, prin mâncare sănătoasă, prin atitudine pozitivă și prin socializare alături de prieteni și de cei dragi. Mișcarea este cea mai ieftină investiție în sănătate pe care o putem face”, a transmis primarul.
Zi de doliu național
Participarea la eveniment a avut loc într-o zi marcată de doliu național, în memoria Papei, căruia Emil Boc i-a adus un omagiu, amintind că activitățile sportive, inclusiv crosurile caritabile, sunt permise.
„Astăzi este zi de doliu național, și noi ne rugăm pentru Papa, acolo unde o fi el, în Ceruri. Activitățile sportive sunt permise, crosurile de caritate este permis să se desfășoare concomitent cu acest eveniment. Gândurile noastre se duc la Roma, se duc spre Papa, un om extraordinar care a făcut diferența în viața comunității mondiale, prin atitudine, prin credință și prin apropierea de cei în nevoie.”, a mai adăugat edilul.
RotaRUN for Charity, concurs caritabil de ALERGARE la Cluj-Napoca
Organizat de Clubul Rotary Cluj-Napoca în parteneriat cu mai multe asociații locale, RotaRUN for Charity are scopul de a strânge fonduri pentru Faza 2 a reabilitării secției de Oncologie Pediatrică a IOCN. Faza 1, inițiată în 2023, a constat în dotarea cu mobilier specific a spațiului utilizat pentru pregătirea și administrarea tratamentului oncologic în Oncopediatrie (sala de tratament și compartimentul de terapie intensivă) și reabilitatea Secției cu paturi pentru 41 de pacienți și, de asemenea, în lucrări ample de refacere a Secției cu instalații, zugrăveli, pardoseală etc., la standardele cerute pentru spații cu destinație de spital. Suma investită a fost de 348.626 lei.
Pentru continuarea acestui proiect, Oncopediatrie – Faza 2, constând în dotarea cu 24 de paturi, 33 de noptiere și, desigur, alte lucrări ample de instalații, zugrăveli, pardoseli, etc., precum și pentru etapele următoare dedicate altor necesități și dotări ale IOCN „Prof. dr. Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca organizatorii au inițiat RotaRUN For Charity, eveniment la care sumele colectate din taxa de înscriere sunt 100% direcționate pentru finanțarea proiectul.
Participanții la RotaRUN au alergat pe o buclă de 3 kilometri pe Promenada Someșului, individual sau în echipe, fiecare pas reprezentând o speranță pentru copiii bolnavi de cancer.