Când viaţa era pe cartelă, la coadă. Pâinea, zahărul, carnea şi alte alimente şi bunuri se cumpărau doar cu tichete. Pentru încălcarea legii, trimiterea în lagăr

Poate că mulţi îşi mai amintesc de vremea anilor 1980, când trebuia să stai la cozi interminabile pentru pâinea cea de toate zilele. Pâine care era raţionalizată, cu porţia, o jumătate pe zi. La fel cum erau şi celelalte alimente de bază. Zahăr, carne, făină. Ba erau cu porţia şi produsele industriale, hainele, frigiderele, televizoarele etc. Dar raţionalizarea n-a fost numai în anii 1980.

Cantităţi şi date bine delimitate

Primele raţionalizări în România au fost începând cu sfârşitul anilor 1940, după venirea comuniştilor. Mai intense au fost în anii 1950. Unul dintre aceste tipuri de cartele de la sfârşitul anilor 1940 (în imagini) era eliberat nominal de către Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Subsecretariatul de stat al aprovizionării. „Risipa unora micşorează raţiile tuturor”, era avertismentul mobilizator scris de zeci de ori pe jumătate dintre paginile carnetului de circa 50 de pagini. Cartela era pentru mălai, diverse, carne şi pâine.

Cartelă de pâine, 1950 (arhiva www.cluj24.ro)

„Cartela este personală şi nu poate fi transmisă sub nici o formă. Distribuirea alimentelor pe baza acestei cartele se va face la data şi în cantităţile prevăzute prin comunicatele, deciziunile sau ordonanţele oficiale. Bonul respectiv se va preda comerciantului numai contra eliberării articolului raţionat”, se arată la „Instrucţiuni”.

Cartelă 1949, de pâine, diverse, zahăr, mălai, carne (arhiva www.cluj24.ro)

Dar nici măcar aşa, cu porţia, bunurile nu erau pentru toţi şi nici oricând. Implicit, nici cartelele. „Au dreptul la cartelă numai locuitorii cu domiciliul stabil în municipii, comune urbane şi suburbanele lor. Persoanele ce se stabilesc într-o comună urbană, venind din altă comună urbană sau rurală, vor obţine cartela după 15 zile dela sosire”, se menţiona în aceleaşi „Instrucţiuni”.

Cartelă 1949, de pâine, diverse, zahăr, mălai, carne (arhiva www.cluj24.ro)

Trimiterea în lagăr pentru fraude cu cartele

Cu cartelele nu te puteai juca. Dacă încălcai regulile, puteai să ajungi în lagăr. „Cei care întrebuinţează cartele furat, găsite, rămase dela decedaţi sau obţinute în mod fraudulos vor pierde dreptul la cartelă timp de 6 luni şi vor fi sancţionaţi conform legii sabotajului, cu trimiterea în lagăr”, era avertismentul din „Instrucţiuni”.

Cartelă de îmbrăcăminte, 1948-1949 (arhiva www.cluj24.ro)

În aceeaşi perioadă a sfârşitului anilor 1940 erau, de exemplu, cartele şi pentru îmbrăcăminte (în imagini). Cartelele erau ştampilate şi semnate de organele emitente şi prevedeau produsele pe care puteai să le cumperi. „Ţesăturile de bumbac se distribuie în două tranşe, jumătate până la 31 septembrie 1948 şi jumătate până la 31 martie 1949”, se preciza în una dintre respectivele cartele.

Controlul populaţiei din oraşe

Unul dintre motivele pentru care s-au raţionalizat alimentele şi produsele diverse a fost, în anii 1950, controlul populaţiei din oraşe, care începuse să crească prin migrarea tinerilor de la ţară.

Cartelă de produse industriale, 1952 (arhiva www.cluj24.ro)

Ulterior, situaţia s-a mai ameliorat şi perioada 1965-1971 a fost denumita, ulterior, „mica perioada liberală din comunismul romanesc”. A fost una de relativă prosperitate, comparative cu perioada anterioară, dar mai ales cu cea ulterioară.

Primele semne ale crizei alimentare din Romania comunistă au aparut la sfârşitul anilor 1970. Atunci a început plata creditelor externe contractate de Nicolae Ceauşescu. Pentru achitarea creditelor a început creşterea exporturilor de materii prime şi produse agricole şi alimentare. Efectul a fost continua degradare a nivelului de trai şi raţionalizarea multor produse, în special a celor alimentare. Raţionalizările temporare ale uleiului şi a zahărului din perioada 1978-1979 au fost preambulul tragediei alimentare din anii 1980. Alimentele de baza -pâinea, laptele, carnea- aproape disparuseră din magazine. În apartamante nu mai era caldură iarna. S-au introdus raţii la benzină. Se circula alternativ, când maşinile cu numere cu soţ, când cele fără soţ. În magazinele alimentare se puteau găsi numai compoturi şi conserve de legume, picioare de porc denumite „adidaşi” şi creveţi vietnamezi.

Pentru a putea să cumperi pâine, lactate sau carne trebuia să stai la cozi interminabile. Uneori, o noapte întreagă. Iar produsele din export, precum portocalele sau bananele, erau rarităţi. La fel cum era, de exemplu, şi cafeaua, care se găsea doar “în amestec” cu năut şi ovăz, aşa-numitul “nechezol”, în rândul populaţiei. Cafeaua era doar 20%. Iar nechezol, de la a necheza, vine de la faptul că oamenii ironizau că beau ceea ce consumau şi caii.

Specula se pedepsea aspru, cu închisoare

În acelaşi timp, au fost dispuse raţionalizări cam la toate bunurile. Gazul şi curentul electric erau sistate zilnic, căldura trebuia să fie doar la 16 grade în case.

Cartelă de zahăr, 1962 (arhiva www.cluj24.ro)

Iar dacă făceai cumva provizii de alimente, erai acuzat de speculă.

”Constituie infracţiune de speculă şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului Penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cumpărarea de la unităţile comerciale de stat şi cooperatiste, în scop de stocare, în cantităţi care depăşesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună, de ulei, zahăr, făină, mălai, orez, cafea, precum şi de alte produse alimentare a căror stocare afectează interesele celorlalţi cumpărători şi buna aprovizionare a populaţiei”, prevedea Decretul Consiliului de Stat 306/1981.

Pedepsea se referea şi la ţăranii care cumpărau pâine de la oraş. Şi nu scăpau de pedepse nici vânzătorii care vindeau mai mult decât prevedea raţia.

*imagini din arhiva www.cluj24.ro

(M. Avram)