Buna Vestire, 25 martie. Istoria sărbătorii, tradiții și obiceiuri în popor

În fiecare an, pe 25 martie, creștinii ortodocși și romano-catolici sărbătoresc Buna Vestire, cunoscută sub denumirea populară (slavă) de „Blagovestenia”. Data aceasta amintește ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va da naștere Fiului lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului, iar data acesteia a variat la început.

Scurt istoric

Unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie, iar în unele lăcașe de cult din Vest (Spania, Galia și Milano), pe 18 decembrie.

Conform părintelui profesor Ene Braniste, amintit de crestinortodox.ro, sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La început, era doar locală și cu denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului.

Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul al XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică, excepție făcând armenii, care sărbătoresc pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).

„În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbatorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului al V-lea.”, informează crestinortodox.ro.

De Buna Vestire, indiferent de ziua din săptămână în care pică, se face dezlegare la pește, în perioada aceasta fiind Postul Mare.

Credințe din popor

Pe lângă denumirea slavă amintită anterior, Buna Vestire mai este cunoscută în calendarul popular drept Ziua Cucului, considerându-se că în această zi se aude primul cântec al păsării, care vestește venirea primăverii.

Tradiția spune că, dacă primul cântec al cucului e auzit pe stomacul gol, în spatele omului, urmează să se întâmple ceva rău: „Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!”.

O altă tradiție îndeamnă oamenii să numere de câte ori își cântă cucul numele, pentru a vedea câți ani mai are de trăit.

Totodată, conform tradiției, tinerii pot întreba pasărea când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?”.

„Dacă se întampla ca, după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul său echivala cu un an de aștepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.

De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa era tăiată și pusă în scăldătoarea fetelor, în speranța că flăcăii nu le vor ocoli.”, se mai arată pe crestinortodox.ro.

Autorul cărții „Obiceiuri și datini din județul Alba”, Avram Cristea precizează că, în unele aşezări din Apuseni, gospodarii stropesc cu ţuică la rădăcina pomilor şi cu vin la rădăcina viţei de vie, ca să aibă rod bogat în acel an.

„De asemenea, tot în Alba, mai era obiceiul ca în zorii zilei să se afume cu <<pozdări>> de cânepă şi cu tămâie pomii din livezi, pentru a alunga bolile şi dăunătorii.

De Buna Vestire se poate ara, dar nu şi semăna, căci păsările vor mânca boabele ce urmează să ajungă sub brazdă.

De Blagoveştenie sosesc rândunele şi cucul începe să cânte. Cucul cântă mereu până la Sânziene sau Sânpetru, când se spune că mănâncă orz sau boabe de cireşe şi se îneacă. Nemaiputând cânta, se transformă în uliu şi aşa rămâne până anul viitor, când îşi recapătă glasul de Blagoveştenie.

În unele sate, de Buna Vestire, se face un foc în curte, în faţa uşii, şi lângă el sunt puse pâine, sare şi o cofă cu apă, ca să se încălzească îngerii, să mănânce şi să bea apă. Pâinea şi sarea sunt apoi date de pomană.”, notează Alba24.

Alte obiceiuri vizează ouăle de găină. Dacă sunt făcute de Buna Vestire, potrivit tradiției, nu trebuie puse sub cloșcă, fiindcă nu vor ieși pui sănătoși. De asemenea, cuplurile care se ceartă în această zi nu se vor înțelege tot restul anului.

Ce spune Biblia

Buna Vestire este amintită în Biblie de Luca I, 26-38.

„Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

Și intrând îngerul la ea, a zis: <<Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei>>. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: <<Ce fel de închinaciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: <<Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.>>.

Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: <<Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?>>.

Răspunzând, îngerul i-a zis: <<Duhul Sfant Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință>>.

Și a zis Maria: <<Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!>>. Și îngerul a plecat de la ea.”.