Niciodată nu este prea târziu să renunți și să începi de la zero. O dovedește Adela Haru, mamă în vârstă de 36 de ani și, totodată, coach în feminitate din Cluj, care a renunțat la funcția de consilier juridic pentru a-și croi alt drum în viață. A călătorit în jurul lumii pentru a se cunoaște mai bine. Este Facilitatoare cursuri feminitate & sexualitate conștientă, fiind certificată în Coaching, în metoda terapeutică Respirație Alchimică, practici prin care ajută alți oameni, la rândul lor, să se dezvolte personal. A scris 3 cărți, iar experiența ei nu se oprește aici.

Care este contextul în care ai primit numele spiritual „Haru”?

A fost ca un botez, cu ritual. Am cunoscut un maestru de arte marțiale japoneze care e și maestru de Zen, o tradiție în Japonia, asemenea unei religii. M-am simțit foarte atrasă de liniștea pe care o accesam când practicam meditația Zazen. El m-a inițiat în ce înseamnă profunzimea meditației statice combinată cu artele marțiale. Mă ghida, îmi corecta posturile, era multă armonie. Filmul „The Buddha” explică foarte bine conceptul. Pentru mine, a fost ca o amintire dintr-o viață monastică.

Pe vremea aceea, făceam și Karate cu el, care e ca o practică spirituală la japonezi. Într-o zi, a venit la mine și mi-a spus „Ți-am găsit un nume frumos, <<Haru>>, că ești ca o primăvară”, și am simțit că mi se potrivește. E anotimpul meu preferat și sunt, de asemenea, născută primăvara. A rămas așa, îmi place cum sună.

Ai afirmat la un moment dat că te ghidezi după legea echilibrului sau calea de mijloc. Ce presupun aceste concepte și la ce te referi prin faptul că sunt repere în viața ta?

Am observat că oamenii întâmpină multe probleme pentru că se duc în extreme tot timpul. Am observat că acestea apar când ne ducem dintr-un pol în altul: ba foarte mult feminin, ba foarte mult masculin, ba așa-zisul rău, ba așa-zisul bine. Dacă trecem de la iarnă la vară, inevitabil ne îmbolnăvim.

E ideal să menținem o climă temperată, iar Zenul mi-a adus viziunea asta de echilibru. De aceea, atunci când simți bucurie, e bine să te entuziasmezi, dar să nu o duci la maxim, la fel și în cazul durerii, fiindcă dacă o forțezi, ajungi în depresie.

Pentru că în ultimii ani, lucrez foarte mult cu respirația și cu sexualitatea, caut echilibrul yin-yang, adică feminin-masculin, care există în energiile noastre și în tot ce manifestăm în fiecare zi. Asta înseamnă să-mi dau voie să simt yin, adică feminin, să receptez mesajul, dar să fiu și yang, adică să ofer. Nu vreau să mă axez doar pe una.

În România, există acest concept cum că ești bun dacă oferi, dar dacă primești, ești un profitor. Oamenii se stresează, „Cum să dau? Cum să dau?”, dar se jenează să primească, ori simt vinovăție. În momentul în care faci asta, se declanșează un dezechilibru în tine.

În 2012, din pasiune pentru „latura interioară umană” ai fondat proiectul Life in Balance, după cum ai precizat pe site-ul cu același nume. Să înțeleg că de aici vine conceptul?

Da, a rămas așa, mai ales după ce am aflat că am și ascendentul în Balanță. Cu toate acestea, echilibrul nu e niciodată fix. De aceea, cuvântul „armonie” ar fi mai potrivit, pentru că implică ideile de flow și flux.

Ai menționat pe lifeinbalance.ro că relația cu divinitatea te susține în drumul tău. Cum ai descrie această relație?

La fel ca mulți alți oameni, am crezut și eu că divinitatea este o forță în afara mea, mai ales în adolescență, când eram foarte religioasă. Mergeam pe la mănăstiri, voiam să cunosc ortodoxia, am fost chiar practicantă.

A fost o experiență interesantă, dar după ce am trecut prin tot procesul acesta, în care viața m-a pus în niște situații care să mă zgâlțâie pentru a evolua, m-am deschis mai mult spre spiritualitate, adică dincolo de religie.

Am descoperit că divinitatea e și înăuntrul meu, e peste tot, mă conține. De atunci, această relație se bazează pe o încredere în viață și existență, încrederea că sunt mereu susținută. Lumea simte că e o inteligență cu mult peste noi, dar chiar dacă, momentan, nu o putem înțelege, putem să avem încredere în ea. Altfel, am sta cu teama că ne poate lovi un meteorit oricând, de exemplu. Frica e opusul iubirii.

Cum ți-ai defini credința, mai exact?

Am cercetat mai multe căi și mi-am luat din fiecare ce aveam nevoie. Dacă ar fi să aleg una din care să preiau mai mult, ar fi budismul. Are ceva care m-a fascinat dintotdeauna. În rest, nu sunt atașată de nicio religie în momentul de față, chiar dacă ortodoxia a fost prima studiată. Mi-ar plăcea să aprofundez și sufismul, pe care l-am descoperit datorită lui Eliade, în „Tratat de istorie a religiilor”, dar și practicând meditația „Whirling”.

Am înțeles că ești mamă și că fetița ta e o sursă de inspirație pentru tine. Cum vezi relația cu ea?

E berbec, e foarte plină de viață. Am născut natural, am căpătat încredere pentru că ea mi-a adus atât de tare conexiunea asta cu existența, încât am trecut testul. În ceea ce mă privește, am gândit că puterea femininului e la mine și că o pot manifesta singură.

Sarcina a fost ca o călătorie pentru mine, care nu s-a terminat, deși am crezut că se va încheia odată cu nașterea. E ceva profund, la un alt nivel, care simt că ne hrănește și mă relaxează de fiecare dată când mă gândesc că nu sunt o mamă suficient de bună.

Într-o perioadă, am fost foarte stresată, citeam multe cărți de parenting, crezând că e ceva ce nu fac bine, dar nu mi-au priit sfaturile de genul „așa trebuie să îți crești copilul”, motiv pentru care m-am întors la instinctele mele. În momentul în care am făcut asta, ea nu s-a mai îmbolnăvit. Răcea des, dar s-a refăcut și, chiar dacă am fost nevoită să trec printr-un divorț anul trecut, ea a rămas un copil fericit, pentru că există conexiunea asta și știe că mama a făcut ceea ce i-a cerut sufletul.

Îmi poți spune mai multe despre ce a reprezentat divorțul pentru tine, ca femeie și mamă?

Divorțul a fost intens, dar mi-a adus foarte multă vindecare, a fost un mare salt în evoluția mea, pentru că nu mi-am imaginat că o să am vreodată parte de o astfel de experiență, mai ales după o relație de 12 ani.

Totuși, intuiția mi-a transmis că va veni momentul acesta, dar mintea ignora. Într-un final, s-a adeverit ce mi se transmitea la un alt nivel. Amuzant sau nu, povestea s-a încheiat după un ciclu de 12 ani, iar amândoi avem aceeași vârstă, 36 de ani.

Mulți înainte! Cum ai ajuns să predai Respirația Alchimică, fiind așa de tânără?

Când mi-am dat seama că relația e gata, mi-am adus aminte că trebuia să-mi închei certificarea și am început să practic zilnic, ceea ce m-a ajutat.

Atunci m-am gândit că îi poate ajuta și pe alții. Am conceput un curs online pentru femei, unde le dau câteva lucruri de făcut zilnic. Când am văzut ce efecte pozitive au și asupra lor, mi-am confirmat că e o metodă revoluționară de terapie. Sunt foarte recunoscătoare profesoarei mele și o să-i fiu toată viața pentru darul acesta, pentru că de la ea a pornit toată povestea.

Ce anume o face atât de specială în viața ta?

E din Columbia, nu m-a satisfăcut ce am găsit în România. M-am dus intuitiv să îmi caut o profesoară din altă parte a lumii. Am vrut și o diversitate culturală, iar cu ea am rezonat foarte mult.

M-am dus, în 2014, la un atelier de-al său, în Barcelona, a fost extrem de vindecător tot procesul. Implica respirația ovariană, un fel de terapie pentru femei. Cred că și respirația de atunci m-a ajutat să am o sarcină ușoară, căci anul următor am rămas gravidă și am născut cu ușurință. Am simțit că s-a deblocat ceva pe lineajul feminin al familiei.

Am descoperit că era foarte multă durere. Toate femeile dinaintea mea au trăit niște dureri foarte mari legat de a fi femeie, dar nu le-au conștientizat și nu le-au vindecat, iar eu m-am trezit cu ele în ADN-ul meu.

Cum ți-ai dat seama că le ai?

De la prima menstruație am avut dureri îngrozitoare, au fost 10 ani de chin până când am avut inițiativa de a schimba asta. Așa m-au adus durerile menstruale spre povestea cu feminitatea și vindecarea femininului.

Ai scris 3 cărți până acum, „Spre feminitate”, „Relațiile conștiente”, respectiv „Magia ciclului feminin”. Să înțeleg că așa ai ajuns să o scrii pe cea despre menstruație?

Da, a venit ca o încununare a 10 ani de cercetare și experimentare, pentru că nu prea se găseau cărți despre subiect înainte, iar cele disponibile nu rezonau cu mine. Am gândit că sunt multe femei care se chinuie, la fel ca mine, și că ar fi util să cunoască informațiile astea, pentru că deschid o nouă perspectivă.

Au fost femei care mi-au spus că au citit cartea și au scăpat, pur și simplu, de dureri, fiindcă era nevoie doar de un click pentru a debloca ceva ce era la nivel mental. Dar acolo unde e vorba de o durere stocată în ADN-ul tău, e nevoie de mai mult lucru, iar pentru asta există respirația de care am zis. Femei din ce în ce mai tinere au afecțiuni feminine precum chisturi, fibroame sau endometrioză.

În carte, sunt precizate lucrurile pe care e indicat să le faci în fiecare fază a ciclului, și ce nu este indicat. Sunt niște repere ca să îți faci viața mai ușoară. Noi ne facem viața grea pentru că facem lucrurile împotriva menstruației, nu mergem împreună cu flow-ul.

Într-un alt interviu ai precizat că te pasionează literatura ezoterică încă din adolescență și că, la vârsta de 14 ani, Osho era autorul tău favorit. Ce preferințe ai acum în materie de scriitori și literatură?

În ultima perioadă m-a inspirat mult Sadhguru, care e tot o variantă a lui Osho, dar mai adaptată. Discursurile lui mă inspiră. A fost o etapă în viața mea în care m-am concentrat pe acumularea informațiilor, mereu aveam autori preferați, dar acum sunt în altă etapă.

Da, acum ești tu autoare.

Oarecum, adică nu mă mai marchează nimeni în mod special, acum sunt fascinată de procesul trăirii. Osho m-a inspirat mult în tinerețe și iată că, nici acum, după ce a murit, nu e lăsat în pace. E foarte controversat. E pe Netflix o poveste care îl pune într-o lumină proastă. Mă întrebam „Omul e mort, de ce nu-l lasă în pace?”.

Aceeași poveste e și cu Michael Jackson. La mult timp după moarte, a apărut un documentar care să-i distrugă imaginea, deși a decedat în urmă cu peste 10 ani.

Da, dar am aflat de ce se întâmplă astfel de lucruri. Există spirite care s-au încarnat pe Pământ ca să provoace oamenii să iasă din somnolență. Genul ăsta de spirite sau de oameni mai sunt numiți și rebeli, „the misfists”.

Trebuie să fii un spirit foarte puternic să faci asta, să îți pui o lume în cap. Ei provoacă haos și când trăiesc, și după ce mor. Asta înseamnă să fii un spirit puternic. Dacă și după ce ai murit, încă îi provoci pe oameni să facă astfel de lucruri, e mare lucru. Nu poți să-ți propui asta, nu sunt spirite care și-au propus să iasă în evidență, ci prin felul lor de a fi, au dus lucrurile în direcția respectivă.

Interesantă perspectivă. Revenind la pasiuni, ai desfășurat ateliere de dans sacru feminin și practici dans holistic, pe lângă belly dance. Cum a ajuns această activitate să fie atât de importantă?

Subiectele care s-au conturat, cumva, în propria mea experiență de viață, au fost menstruația, vindecarea lineajului feminin și partea de sexualitate, când am descoperit că energia sexuală nu este pentru sex, ci este energia noastră vitală, creatoare, de care trebuie să ne folosim pentru a crea și manifesta lucruri faine în viața asta.

Neîmplinirile mele m-au dus în toate aceste explorări. Odată ce am descoperit conexiunea cu feminitatea, mi-am dat seama că există un dans în interiorul meu care vrea să îl pun în mișcare. În adolescență nu am înțeles arta asta, dansul părea ceva ce trebuie să înveți. Dar când am observat că vine din interior, s-a simțit altfel.

Belly dance-ul l-am descoperit prin intermediul prietenei mele, Roxana, care e instructor. Împreună cu ea, am ajuns la contactul cu esența feminină. Am făcut niște cercetări și am aflat că are origini ancestrale și că, inițial, era o meditație pentru femei, făcându-se în solitudine. Abia mai târziu, când unii bărbați au fost fascinați de ce energie accesează femeia prin meditația respectivă, a devenit un fel de spectacol.

Acum mă ocup cu dance breathing, o metodă pe care eu am descoperit-o, cumva, fiind o combinație între dans și Respirația Alchimică, o pură meditație. Schimbă starea inevitabil, e o transformare, te trece printr-un proces. Am ținut-o până acum în online, dar aș vrea să o țin și fizic.

Am înțeles că ai activat în Cercul Roșu și în cel pentru gravide. Îmi poți spune mai multe despre experiența de acolo?

Cortul Roșu e o mișcare la nivel global de încurajare a femeilor să se întâlnească în triburi, ca pe vremuri. M-am gândit ce fain ar fi să existe Cortul Roșu și în Cluj, așa că am organizat astfel de seri aici. Apoi, toate prietenele mele rămăseseră gravide, am născut și eu, și așa am făcut și cercul pentru graviduțe, unde ele se întâlnesc și împărtășesc prin ce trec, fiind susținute.

E terapeutic să ai susținerea altor femei. Am ținut retreat-uri cu fetița mea în burtică, deci pot să zic că ea a primit deja toate informațiile despre feminitate, chiar mi-a spus că ține cursuri pentru fetițe, la rândul ei.

Referitor la susținerea reciprocă a femeilor, ai menționat pe site că ții sesiuni de masaj ayurvedic al sânilor. Cum se raportează femeile la acest serviciu și în ce constă el, mai exact?

Nu mai fac acel masaj, sunt certificată, dar mi-am dat seama că e destul de solicitant pentru mine atât fizic, cât și energetic, și am preferat să mă rezum la coaching și consiliere pentru femei. În schimb, îmi fac masajul acesta acasă. Pornind de la el și de la ce am mai studiat eu, am conceput o tehnică de automasaj al sânilor, pe care o dau în cursurile mele femeilor.

Masajul ayurvedic e complex, implică multe aspecte. În perioada în care practicam asta, am simțit că le masam inima. De aceea, de multe ori, curgeau lacrimi, ieșeau tot felul de lucruri la suprafață. E extrem de sensibil. Ca femeie, să te poți deschide, trebuie să ai încredere în cealaltă femeie care te masează. Îi sunt recunoscătoare profesoarei care m-a inițiat în asta. L-am învățat în perioada în care alăptam și m-a ajutat să recuperez sensibilitatea și conectarea cu corpul.

Ești coach în ceea ce privește relația cu feminitatea. Consideri că femeile care nu își doresc copii își reprimă această energie?

Nu neapărat, pentru că toate avem instinctul matern. Cred că facem un bine omenirii dacă ne gândim de mai multe ori înainte să concepem un copil. Motivul pentru care populația a atins un număr atât de mare e tocmai acesta. Cred că e o dovadă de înțelepciune să onorezi ceea ce simți.

Dacă simți să fii mamă biologică, minunat, dar nu cred că toate femeile trebuie să fie mame. E ok să nu ai copii. E minunat să onorăm diversitatea. Nu trebuie să bifăm toate chestiile astea date de societate. Nu toată lumea trebuie să fie într-o relație sau să se căsătorească, fiecare are drumul lui în viață.

Cred că e momentul să ne eliberăm de presiunile acestea. Însă, consider că e importantă schimbarea perspectivei, când vine vorba de refuzul de a avea copii. Dacă spui toată ziua că nu vrei ceva, de acel ceva vei avea parte, motiv pentru care eu aș înlocui afirmația de respingere cu una precum: „Rămân deschisă pe unde mă poartă viața. Eu știu ce vreau acum dar nu pot ști niciodată ce îmi rezervă viitorul”.

În plus, mamă oricum vei fi, indiferent că vorbim despre un copil, un proiect sau alte asemenea. Meseria ta poate fi copilul tău.

Ți-ai cultivat atât de mult sufletul de-a lungul vieții, încât nu pot să nu te întreb, de ce ai urmat Facultatea de Drept?

Am fost îndrumată pentru că era o meserie de viitor, intrasem și la buget, au fost motive financiare. În familie, mi s-a transmis foarte mult ideea de nesiguranță financiară, încât am simțit o presiune imensă. Eu voiam să fiu bibliotecară, inițial. M-am înscris la biblioteconomie, la jurnalism și la Drept. Pe atunci, eram fascinată de cărți și biblioteci.

M-am înscris și la Litere, ca să încununez pasiunea pentru lectură, cu atât mai mult cu cât, în liceu, am fost la profilul de filologie. Dar nu mi-a plăcut partea de teorie, adică doar despre cărți. Voiam practică, să simt că trăiesc, prin experiență. Cărțile m-au ajutat, în schimb, cu vorbitul în public.

În perioada în care erai consilier juridic, te gândeai să urmezi o carieră în avocatură, dar te-ai confruntat cu migrene inexplicabile și ai simțit că acest drum nu ți se potrivește, motiv pentru care ai demisionat. Care au fost trăirile înainte, respectiv după această întorsătură de situație?

Nu a fost ușor, că a trebuit să renunț la tot ce am construit, facultate, plus masterat. Am simțit multă nesiguranță, dar sufletul m-a forțat să fac asta, din cauza durerilor. Mi-am dat seama că, tot timpul, corpul meu avea un mesaj: „Dacă vrei să îți fie bine în viață, ascultă de mine. Dacă nu asculți de mine, o să te fac să suferi până te doare suficient de tare încât să începi să asculți de mine, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătești. Și uneori, prețul ăsta va fi în renunțare, iar lecția ta, în viața asta, este să renunți”.

Fiind Taur, am o tendință de a mă atașa de oameni și de lucrurile în care am investit, mi-e greu să renunț. A fost provocarea vieții mele, iar aici vorbim și de căsnicie. Dar am fost nevoită să o fac și am observat că, ori de câte ori mă îmbolnăvesc, mi se atrage atenția că e ceva de care mă agăț.

E interesant că atunci când renunțam la ceva, mă însănătoșeam. Mi se pare că aici se dă testul în viață. Uneori prețul poate fi în bani, alteori e vorba de efort, energie, ego. Trebuie să-ți dai voie să fii ridicol și să greșești.

Ai urmat școala internațională de coaching Noble Manhattan. În ce măsură te-a ajutat experiența de acolo să valorifici astfel de lecții de viață?

Acolo înveți cum să pui întrebările potrivite clientului tău, cum să îl ajuți să iasă din dificultăți și să își schimbe perspectiva. Coachingul merge mult pe lucrul cu mentalul, dar și pe emoțional, chiar dacă nu atât de puternic. De aceea, am simțit că nu e completă experiența mea de coaching. Voiam mai mult. Așa am descoperit respirațiile și toate celelalte practici care implică lucrul cu corpul, emoționalul și partea energetică.

Coachingul e diferit de terapie, pentru că nu te duce spre trecut, ci spre viitor. Am învățat să spun lucrurile potrivite dar și să tac, să nu îmi dau cu părerea dacă nu e cazul. Am învățat, de asemenea, să fiu optimistă și să ascult omul dincolo de ce spune prin cuvinte.

fotografie de Simona Păun

Ai călătorit în aproape toate colțurile lumii, petrecând foarte mult timp în Asia. Ce impact a avut șederea ta într-un spațiu cultural cu totul diferit de țara natală?

M-aș mai duce în Asia, dar nu doar ca să vizitez, că mă plictisesc. Pe mine mă interesează să pot rămâne cu o experiență spirituală în urma șederii în locul respectiv.

Am stat în Asia o lună, am intrat destul de adânc în lucrul cu femininul, am fost într-un centru spiritual, pe o insulă din Thailanda, unde atmosfera era foarte liniștită. De la asiatici am învățat să-mi dau voie să fiu relaxată fără vinovăție. Aveam senzația că, dacă mă relaxez, e rău. Mă simțeam judecată, dar ei se relaxau fără urme de vinovăție.

M-am dus și în China, că mă îmbolnăvisem. Corpul mi-a dat semne că nu sunt pe calea cea mai potrivită. Am fost undeva în munți, unde am cunoscut un maestru de medicină chineză tradițională. Lucra cu energiile. Cu el mi-am luat o inițiere serioasă în ceea ce privește sănătatea, chi-ul. Ei așa numesc energia vitală. M-a pasionat așa de mult, încât am început să studiez și eu medicina lor tradițională. Mi-a plăcut enorm ce am descoperit, mai ales că ei sunt foarte metaforici în explicații, ceea ce a fost întocmai pe gustul meu.

Am ajuns să mă înțeleg pe mine mai bine, să lucrez cu corpul și să înțeleg femeile cu care lucrez. Chinezii nu separă mentalul de emoțional, astfel că, dacă ai o afecțiune în corp, din start ai o afecțiune la nivel emoțional, iar ei le tratează integral. Și acupunctura m-a ajutat mult.

Simțindu-mi toate meridianele prin corp, am înțeles mai bine cum funcționează lucrurile. Îi mulțumesc doctorului Edi Ismail, care e din Cluj, pentru că mereu spunea câte ceva care să îmi complete puzzle-ul. Mi-a plăcut abordarea lui și îl recomand ca terapie alternativă cu acupunctură.

Am fost la retreat-uri și ateliere susținute de femei în India, dar și în Europa, America de Sud, Statele Unite, mai puțin în Africa. Am putut să văd diverse perspective asupra feminității. M-a ajutat diversitatea culturală.

Având în vedere că ai ajuns să le conștientizezi atât de puternic în urma experiențelor din străinătate, ce blocaje ai întâmpinat în ceea ce privește sexualitatea și feminitatea proprii?

Inhibiții. Am fost foarte inhibată în tinerețe, corpul meu era rigid, nu se deschidea foarte bine, pentru că nu mă simțeam în siguranță în prezența bărbatului.

A contat bărbatul sau ceea ce ai simțit în interior, și de ce?

Amândouă contează la fel de mult. Când am zis că e important doar ce simt eu și m-am deschis, bărbatul nu a putut duce, iar asta m-a făcut să mă închid. Când eu eram deschisă și bărbatul de lângă era la fel, lucrurile erau lejere. Deci contează și să îți faci treaba cu tine dar și felul de a fi al celuilalt te poate susține și conține.

Ai spus, într-un alt interviu, că bărbatul oglindește munca ta cu tine, la asta te referi prin ce ai spus mai devreme?

Da, doar că între timp mi-am schimbat părerea, în sensul că atunci când tu te schimbi, și partenerul tău se schimbă. Are dublu sens: dacă nu se schimbă de la sine, va fi schimbat cu altcineva. Va pleca și va face loc altei persoane care să reflecte nivelul la care te afli.

Cum arată o zi din viața ta?

Iarna sau vara? Că diferă foarte mult.

Poți face o analogie, dacă vrei.

Iarna e mai cozy, lucrez mai mult de acasă. Uneori copilul e la mine, alteori la tatăl ei, iar ritualul meu diferă în funcție de asta.

De obicei, mă trezesc dimineața, beau apă caldă și îmi fac practica de meditație, de 20 de minute, care mă energizează. Dacă apuc, fac și stretching, Salutul Soarelui, puțină yoga.

Pregătesc micul dejun. Îmi place să am un ritual de dimineață, să beau ceai sau cacao. Iarna beau mai mult cacao. Îmi place, de asemenea, să scriu motivele de recunoștință și planurile pentru ziua sau săptămâna în cauză. Am observat că dacă nu notez, sunt șanse să uit sau să mă iau cu altceva.

Verific mailul și Instagramul, unde răspund la mesaje și fac postări, în funcție de ce simt că au nevoie oamenii. Instagramul e locul în care mă desfășor, mai nou. Intru într-o stare creativă, apoi mă ocup și de aspecte administrative, de lucruri pentru casă.

Am ședințe de coaching, poate nu zilnic, dar am. După-masă, îmi place să rezerv timp pentru mine, pentru respirație și dans. Când nu fac asta, mă plimb prin pădure, prin natură. Îmi place să mă conectez cu ea, am revelații, mă ajută. Vara stau foarte mult afară. Stau cu fetița după ce iese de la grădiniță, gătesc, alteori am zile de socializare.

Activitatea Adelei poate fi urmărită și susținută pe Instagram, la @adelaharu, iar cursurile și consilierele se pot găsi pe site-ul său, lifeinbalance.ro.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News