Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor. Ce trebuie să facă o femeie în caz că este supusă unei agresiuni

Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor, 25 noiembrie, pune în discuție o problemă cu care se confruntă femei din întreaga lume. România este una dintre țările unde agresiunile față de femei sunt raportate zilnic, dar atât societatea și, uneori și autoritățile, rămân pasive.

50 de agresiuni faţă de femei în Cluj

În urma unei discuții cu viceprimarul Clujului Olah Emese, cunoscută și ca o persoană activistă împotriva violenței față de femei, ne-a comunicat că în județul Cluj pe anul 2019 au fost înregistrate 50 de cazuri de agresiune față de femei, iar până la momentul actual sunt raportate în jur de 60 de cazuri. Specialiștii afirmă că se așteaptă creșterea numărului acestor acte de violență mai ales în perioada sărbătorilor.

Rată progresivă a cazurilor de violență domestică la nivel național 2019-2020

În urmă unei solicitări, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) ne-a comunicat  că la nivel național numărul apelurilor înregistrate pe perioada ianuarie – octombrie 2020, la linia telefonică cu nr. unic 0800.500.333 destinată victimelor violenței domestice, discriminării pe criteriul de sex și traficului de persoane,  din  cadrul ANES, un de total 3291 apeluri, (ianuarie 194, februarie 216, martie 237, aprilie 308, mai 382, iunie 305, iulie 335, august 552, septembrie 463, 299 octombrie).

De asemenea, putem menționa că în timpul stării de urgență (16 martie 2020 – 14 mai 2020) s-au primit 603 de apeluri, iar în timpul stării de alertă (18 mai – 13 noiembrie  2020) au fost înregistrate 2243 apeluri.

Aproape 3.000 de apeluri în pandemie

În ceea ce privește numărul total de apeluri de la începutul pandemiei COVID-19 din România, în timpul ambelor stări menționate mai sus, au rezultat 2846 de apeluri primite.

De asemenea, potrivit surselor IGPR,  în cursul acestui an, în primele nouă luni, au fost emise 6.472 de ordine de protecție provizorii, cu 10%(598) mai multe decât în aceeași perioadă din 2019(5825 OPP).

În materie penală, raportat la perioada ianuarie – septembrie 2019,  au fost  înregistrate 34.798 de victime ale violenței domestice, conform datelor IGPR.

Demersurile femeii pentru divorţ

Am discutat cu avocatul și Lect. univ. dr. Diana Ionescu de la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB) despre ce poate face o femeie pentru a iniția divorțul, unde poate cere aceasta ajutor, cum ar trebui să se comporte polițiștii când înregistrează astfel de plângeri și ce ne lipsește în tratarea acestor cazuri de violență domestică.

Ce trebuie să facă o femeie dacă acasă este supusă unor acte de violență și aceasta vrea să inițieze divorțul?

În primul rând, în momentul în care o femeie este victima unei infracțiuni aceasta poate să sesizeze organul de urmărire penală și să declanșeze o procedură penală împotriva autorului. În al doilea rând, ea poate sesiza poliția și să obțină un ordin provizoriu de protecție. România are norme legale care vin să reglementeze această problemă, dar putem constata că o reală problemă este cea a aplicării normelor.

Noi avem norme în această materie bune, bineînțeles că ele mai pot fi îmbunătățite, dar față de percepția negativă a acestui fenomen în rândul societății normele arată bine și datorită faptului că am transpus niște norme din dreptul european. Spre exemplu la nivelul UE a fost adoptată o directivă privind drepturile și protecția victimelor infracțiunilor, 2012/29. Ordinul de protecție poate fi emis și de poliție. Problema este cea de aplicare.

Dacă victima merge la poliție și aceasta este trimisă înapoi acasă sfătuită de polițist să se împace cu soțul, în acest caz ce este de făcut?

Dacă merge la poliție și nu reușește să rezolve nimic va trebui să recurgă la asistența unui avocat, inclusiv pe partea de avocatură pro bono, sunt colegi care lucrează în acest domeniu sau să recurgă la un ONG care asigură asistența unor astfel de persoane sau chiar sesizarea presei. Presa poate să tragă un semnal de alarmă și autoritățile publice sunt atente la  investigațiile realizate. Dacă după acest fapt victima mai are încredere merge pe ierarhia autorităților publice respectiv parchetul și sesizează această faptă de refuz a polițistului sau recurge la asistența unui avocat inclusiv printr-o cerere trimisă către decanul baroului din zona unde locuiește pentru a se asigura asistență juridică gratuită.

Problema este într-adevăr aceasta: ce faci când te duci la poliție și poliția îți spune acest lucru. Orice sesizare se înregistrează, polițistul nu îți poate spune că nu îți înregistrează sesizarea și te trimite să te împaci cu soțul tău. Nu, acest lucru este un comportament ilegal al polițistului. Iar o femeie dacă trece prin această experiență are nevoie de suport, trebuie să aibă curajul și puterea să meargă mai departe pentru că ceea ce face polițistul este ilegal. Poliția nu poate interveni înainte să dea sfaturi, trebuie să primească sesizarea, să o scrie într-un proces verbal. Din experiență vă spun că lumea uneori se oprește în acest moment pentru că își pierde încrederea și acest lucru este foarte grav, trebuie să ai puterea să continui, să suni un avocat, un ONG sau un ziar, nu trebuie să te oprești în acest moment.

De multe ori victima își retrage plângerea

S-a întâmplat ca o femeie după ce inițiază divorțul aceasta să fie urmărită de soțul ei?

Este posibil acest lucru, constat că aceste infracțiuni sunt săvârșite ca urmare a unei răzbunări din diverse motive. Ce ar putea victima să facă dacă vrea să inițieze procedura divorțului și aceasta este urmărită sau lovită de către partener, trebuie să sune la poliție și să recurgă la ordinul de protecție sau ordinul de protecție solicitat direct judecătoriei.

Cum ajung aceste femei să nu mai poată scăpa dintr-o astfel de relație?

Aici este foarte important analiză pe care o fac psihologii, acest comportament îl înțelegi mai puțin din perspectiva juridică, dar psihologii au identificat un sindrom special al victimei în sensul în care îi este foarte greu să iasă din aceste relații toxice. Pe plan juridic pentru a determina victimele să iasă din acest cerc vicios  este o singură soluție și anume suportul care trebuie acordat victimelor în momentul în care este declanșată o procedură judiciară. Acest suport trebuie acordat de către poliție, care înseamnă suport psihologic, normele legale prevăd că victimele au dreptul la acest suport.

Poate părea banal, dar primul drept pe care îl are victima, este cea de a fi informată, este esențial ca polițiștii să fie pregătiți în a informa cu un limbaj adecvat care sunt procedurile și drepturile sale. De multe ori victima își retrage plângerea pentru că aceasta nu are suport și simte.

Avem nevoie de mai multă educaţie în psihologia judiciară

De ce în unele procese agresorul primește o pedeapsă nesemnificativă, iar victima este văzută că parte din problemă?

În această problemă Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat arătând că da, avem o problemă în România în acest domeniu, tema specifică fiind cea acordului la întreținerea unui act sexual și consideră că femeia este de vină. De ce se întâmplă acest lucru? Dacă ar fi să dau un răspuns cred că ar fi necesară o pregătire a persoanelor care lucrează în sistemul judiciar în materia psihologiei judiciare.

Cred că avem nevoie de mai multă educație în psihologia judiciară pentru a înțelege mai bine aceste lucruri, în caz contrar sistemul judiciar reflectă aceste concepte din societate, această idee că a făcut femeia ceva și a meritat fie violul, fie loviturile, aceste tipare mentale se întâlnesc în societatea noastră. Acest lucru este identificat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului faptul că foarte ușor judecătorii români au acceptat argumente de genul următor: era vorba de o fetiță de 11 ani  cum că această era îmbrăcată provocator și acesta este un argument că acest act sexual nu este viol ci este act sexual cu un minor adică consimțit. Foarte ușor au fost acceptate astfel de argumente.

Alt argument: victima nu a mers imediat să spună părinților ceea ce i s-a întâmplat, ori psihologia judiciară explică acest lucru că victima de rușine, de frică nu merge imediat să spună părinților ce s-a întâmplat mai ales dacă nu are o relație bună cu aceștia. Aceste lucruri le înțelegi doar dacă ai parcurs foarte bine această psihologie judiciară, aici ar trebui să se pună un accent mai mult în cursul pregătirii mai ales la Institutul Național al Magistraturii sau în Academia de Poliție.

Pronunțarea unei hotărâri de achitare trebuie analizată

Cine și cum poate sancționa astfel de hotărâri?

Aici este făcută o analiză a acestor hotărâri, pentru că situația diferă de la caz la caz, însă cel care formulează acuzația și o spune în instanța nu este victima, ci procurorul. Victima depune o sesizare apoi cauza sa este investigată de către poliție sau procuror, iar trimiterea în judecată o realizează procurorul. De aceea în cazurile care au produs la pronunțarea unei hotărâri de achitare trebuie analizat de ce a dispus trimiterea în judecată, iar soluția a fost de achitare, întrucât cauze pot fi mai multe.

Vorbim de cauze precum trimiterea în judecată nu a fost probată corespunzător, astfel încât judecătorul a fost nevoie să dispună de soluția de achitare, acuzația nefiind susținută de probe. Se poate ca trimiterea în judecată să fie susținută de probe corespunzătoare, însă susținerea acuzației către procurorul de ședința să nu fi fost realizată profesionist.

Ceea ce este important să subliniem este că victima în mare parte are această contribuție a sesizării după care responsabilitatea este preluată de poliție și de către procuror, astfel încât în cazurile care au fost soluționate cu achitare trebuie să ne uităm pe ceea ce a făcut procurorul care a dispus trimiterea în judecată.

Uneori și în societate există acest reflex de a ne duce către judecător că el a dispus soluția de achitare și poate el a greșit, dar ar trebui să vedem încă de la început cine a dispus trimiterea în judecată și dacă a realizat-o bine, trebuie verificată și activitatea acestuia.

Factorii care încurajează violenţa

Care sunt factorii care încurajează violența față de femei în societate?

Pasivitatea celor din jur și acceptarea acestui comportament. De exemplu, în momentul în care cineva aude pe scara blocului sau din apartamentul vecin agresiuni, zgomote merge și își vede de treaba lui. Cred că este un comportament cultural acceptat într-o mare parte a societății fapt ce îi face pe oameni să nu intervină, să nu sesizeze  poliția. Apoi mai este lipsa de încredere în autorități. Oamenii nu au încredere să sune și să aducă la cunoștință astfel de comportamente fie că sunt martori fie că sunt victime, iar această lipsă de încredere în poliție are loc fie pe fondul unor experiențe personale cu poliția, fie aflând despre astfel de experiențe, citind materialele din presă.

Aceste lucruri cumulate sunt extrem de grave pentru că ele duc la perpetuarea acestui tip de comportament. Cum l-aș vedea eu rezolvat? cred că organele statului ar trebui să facă ceva ca poliția să devină o instituție de încredere, parchetul de asemenea și atunci oamenii vor căpăta încredere să sesizeze aceste fapte. Văzusem un raport al Comisiei Europene în care România era pe ultimul loc unde nu există încredere în sistemul judiciar, iar acest lucru este foarte grav.

Trebuie să fie poliţişti specializaţi

Cum ar trebui să trateze un polițist un astfel de caz?

Polițiștii trebuie să fie specializați, la fiecare secție de poliție ar trebui să existe protocol.  Ce faci când pe ușa întră o victimă femeie sau un minor. Trebuie să ai o procedura în care ce faci? O inviți să stea jos, o întrebi dacă vrea niște apă, o audiezi așa cum spune directiva europeană și codul într- o incintă specială dacă are nevoie de proiecție.

De asemenea, victima de sex feminin trebuie să fie audiată de o persoană de același sex, dacă ea tocmai a fost victima unei agresiuni sexuale de altă natură cu un făptuitor bărbat ea va rememora toată trauma și există riscul să nu vorbească, este nevoie de prezența unui psiholog. Noi nu avem aceste protocoale astfel încât fiecare polițist acționează așa cum crede că este potrivit. Avem nevoie de specializarea polițiștilor și aceste protocoale.

Dacă ştim persoane care sunt victime ale violenţei domestice, să încercăm să le ascultăm, să nu le judecăm, să le oferim înţelegere şi să le informăm cui pot cere ajutor.

CLUJ Directia de Asistenta Sociala si Medicala 0264 599 316

0800-500-333 linie de telefon gratuită pentru semnalarea situaţiilor de violenţă domestică

021 313 0059 Agenția Națională Pentru Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați

+4 021 312.65.78 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Şi mai ales:  112

Dana Coțovanu