VIDEO. Șefă de promoție la Facultatea de Medicină a UMFIH Cluj-Napoca: Sistemul nu ne vrea, dar noi vrem să rămânem

Adriana Damian Buda, șefă de promoție la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” (UMFIH) Cluj-Napoca, este invitata podcastului Contraste realizat de Cluj24 și Cluj Live TV. Dincolo de performanța academică, Adriana oferă o radiografie sinceră a generației sale: tineri străluciți, implicați, motivați, dar puși în fața unei alegeri tot mai grele – să rămână sau să plece din România?

„Cei din grupa mea, cel puțin, ar dori să rămână în România, dar nu exclud să plece în străinătate pentru că toți identificăm anumite probleme cu care se confruntă rezidenții”, afirmă Adriana.

Performanță moștenită, nu întâmplătoare

Adriana vine dintr-o familie care a transformat performanța în tradiție: mama și mătușa sunt medici, sora este inginer cercetător în Germania, verișoara – cardiolog în Viena. Toate, inclusiv Adriana, au fost șefe de promoție. „Bunica e cu trei nepoate șefe de promoție și e foarte mândră”, spune ea zâmbind.

Dar în ciuda acestui „pedigree medical”, drumul în carieră nu e automat. Adriana a ales cu greu o specializare – nefrologia – o ramură discretă, dar vitală.

„Mi-am găsit destul de greu o specialitate care să-mi atragă tuturor la ce să zic ‘da, asta e ceea ce vreau să fac pentru 40 de ani’. Momentan am rămas la nefrologie ca și variantă”.

Între idealism și realitate

„Ceea ce știu e că aș dori în cadrul rezidențiatului să fac un an-doi în afară și să văd cum mă adaptez, cum mi se pare”, explică Adriana. Experiențele internaționale nu-i sunt străine – a participat deja la un stagiu de cercetare în Germania, pe gastroenterologie.

Cu toate acestea, nu exclude posibilitatea de a rămâne. Dar problemele sunt reale și concrete: „Salariul este cum este… colegii care vor trebui să plătească o chirie, nu va fi chiar ușor. Ținând cont de Cluj și prețurile.” Și mai departe, vine un diagnostic tăios: „În fiecare an crește numărul de locuri pentru studenți, dar posturile sunt tot mai puține. După ce îți dai specialitatea și ești tânăr specialist, ești cam no-name.”

„Avem varianta să plecăm. Nu pot să o neg.”

Adriana nu dramatizează, dar nici nu îndulcește. „O avem, o avem. Nu pot să o neg.” Se referă la posibilitatea plecării din țară, atunci când sistemul „nu te vrea”, dar tu ești gata să muncești.

Problemele rezidenților nu se opresc la bani: „Gărzile nu sunt plătite în primii doi ani.” În plus, infrastructura este fragmentată, spitalele sunt dispersate, iar pacienții supraaglomerează urgențele. „Poate am obișnuit populația să apeleze mai mult la medici de familie înainte de a ajunge la Cluj”, spune Adriana.

O generație care nu tace

Dar acest episod de podcast nu este doar despre medicină. Este despre o generație care refuză să fie apatică. Adriana și colegii ei au mers masiv la vot, au discutat politic, au participat la proteste. „Am avut colegi care chiar au mers la proteste. Și chiar ne-a susținut și OSM, care e organizația studenților de la medicină, să participăm.”

Inclusiv în relația cu profesorii, tinerii cer altceva. „La toate facultățile din UMF ne alegem decanul de suflet. Nu pentru că te trece ușor la examen, ci pentru că se apropie de studenți.” Ea îi amintește pe dr. Dan Stanca și prof. Simona Rednic ca exemple de dascăli „care au depășit granițele strict medicale și au promovat echilibrul și dialogul uman.”

Rădăcini puternice și o bunică legendară

Adriana nu uită de unde vine. În 19 iulie, va merge cu bunica ei, profesoara Zamfira Damian, la Târgu Lăpuș, unde se organizează o întâlnire cu foști elevi. Printre aceștia – nimeni altul decât dr. Herman Bercović, consilierul premierului israelian Benjamin Netanyahu. „El de fiecare dată când s-au organizat întâlniri cu generația dânsului, a venit din Israel pentru asta.”

Această scenă este simbolică: o bunică de 90 de ani care a modelat generații și o nepoată care, cu toate îndoielile, vrea să schimbe ceva aici, acasă.

Podcastul cu Adriana Damian Buda e mai mult decât o discuție despre medicină. E o mărturie lucidă și sinceră despre ce înseamnă să fii tânăr, pregătit, idealist – într-o țară care uneori pare să-și saboteze propriii oameni valoroși. Și totuși, Adriana nu pleacă. Nu încă.

Pentru că, după cum spune chiar ea, „nu exclud să plec, dar vreau mai întâi să văd dacă pot rămâne.”