VIDEO. Gara cu însemne masonice. Prima cursă de tren. Hoţie la drumul mare. Istoria plimbată a Clujului

Gările, în general, sunt printre cele mai importante puncte ale localităţilor de care sunt găzduite, deşi, cel mai adesea, sunt situate la periferia lor. Gările sunt şi principalele puncte de legătură ale unei localităţi cu celelalte şi reprezintă, de regulă, primul contact al celor care dau ochii cu localitatea respectivă. Gările adună în ele tragedii şi bucurii ale celor care le-au păşit. Ele sunt, de fapt, parte importantă din povestea locuitorilor unei localităţi. Poveştile fiecăruia dintre noi legate de gara din Cluj ni le vom reaminti fiecare sau ni le vom povesti altora, iar profesorul clujean Vladimir Alexandru Bogosovalievici ne povesteşte câte ceva despre Gara Cluj în sine.

Gara cu însemne masonice

„Acum 100 şi ceva de ani, aici era marginea Clujului. În această locaţie, între anii 1860-1870, s-a construit gara, nu această clădire de azi. Clujul avea nevoie imperioasă de o gară în raport cu dezvoltarea societăţii de atunci. Clădirea gării clujene, nu cea pe care o vedem acum, care este mai recentă, a fost realizată datorită activităţii unui personaj extrem de important pentru istoria Clujului, Miko Imre. Contele Miko Imre, care în 1866-1867, cu aproximaţie, a fost ministru în Guvernul de resort al Austro-Ungariei, care se ocupa cu căile ferate. Astfel, din 1867 până în 1870 au demarat lucrările pentru a se realiza o clădire proiectată de un arhitect, Karl von Ghega, un albanez năsut la Veneţia şi de o firmă englezească a trei fraţi, Warring. Aceşti fraţi, doi dintre ei erau francmasoni, şi pe unul dintre pereţii actualei clădiri a gării este un simbol care se poate atribui francmasonilor”, arată istoricul clujean.

Prima cursă de tren

Prima cursă de tren din Gara Cluj a avut loc în urmă cu peste 150 de ani, însă atunci erau alte clădiri, nu cele actuale. Ulterior, în 1874, se construiesc şi atelierele de cale ferată, astăzi Remarul 16 februarie.
„Gara este inaugurată în 1870. Prima călătorie, Cluj- Oradea a avut loc la 7 septembrie 1870, lucru amintit şi pe o plachetă situată pe clădirea de astăzi a gării, clădire realizată între 1902-1907 de către un arhitect al căilor ferate maghiare, Ferenc Pfaff.

După cum se poare vedea, clădirea este realizată într-un stil eclectic, un stil care reprezenta acea perioadă, pentru că trebuie să spunemcă gările, în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, erau cărţile de vizită ale oraşelor respective. Cu cât era o gară mai frumoasă, cu atât brandul oraşului creştea.
Este o clădire constituită din trei corpuri mari, care sunt legate între ele cu coridoare”, explică Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Hoţie la drumul mare

Ca orice obiectiv mai important, pe lângă momentele frumoase, şi Gara Cluj a avut momente mai întunecate, mai puţin plăcute. Unul dintre acestea îl reprezintă furtul banilor care erau destinaţi chiar construcţiei sale.

„Un lucru care cade în domeniul picanteriei: la această construcţie a gării, la un moment dat, construcţia s-a sistat, pentru că prima firmă, care sponsoriza gara, avea un personal din rândul căruia un membru a fugit cu 38 de milioane de forinţi şi i-a lăsat cam baltă pe tovarăşii săi, dar a intervenit statul austro-ungar de atunci, de la Budapesta, şi au reuşită să realizeze până la urmă clădirea şi liniile ferate. Şi aici trebuie să spun că, înainte de a fi această călătorie, prima, până la Oradea, care a durat şase ore, 13 staţii, au mai fost încercări, destul de timide, unele chiar eşuate, iar prima călătorie, care a avut 60 de „eroi”, a avut loc între localităţile Cluj şi Baciu Triaj. Aceasta a avut loc în 1869.
Pentru realizarea probelor s-au adus o serie de locomotive şi vagoane şi este cunoscută în istoria gării o locomotivă numită Hector, o locomotivă celebră care a făcut tracţiunea vagoanelor în prima călătorie de la gara clujeană, gară care făcea parte dintr-un sistem de căi ferate ce lega Oradea, Cluj, Braşov, Blaj”, mai povesteşte Vladimir Alexandru Bogosavlievici.