VIDEO/GALERIE FOTO. Târgul de la Negreni, sub umbra lui Ceauşescu

Lume câtă frunză şi iarbă, cum ar spune poezia. Dar mai ales cât praf, că într-o oră de bătut drumurile, papucii tuturor erau alb-gri, de parcă ar fi intrat cu ei într-o grămadă de ciment.

Zeci de mii de târgoveţi

Zeci de mii de oameni din toată ţara, dar şi din multe localităţi europene dau năvală în mica localitate clujeană, la celebrul Târg de la Negreni. Opt hectare de tarabagii, întinşi pe o grămdă de kilometri între albia Crişului Repede şi calea ferată. Vând orice şi cumpără orice. Cam cum se întâmplă în acest loc de vreo 400 de ani încoace, de când funcţionează târgul, atestat documentar însă abia în 1815.

Lelea Mărie se numără printre vânzători. Aşezată mai la o margine a târgului îşi trece mâna pe sub năframa de pe cap, ca să-şi aranjeze părul. „Hai, maică, ia ceva”, îi îndeamnă ea pe trecătorii indiferenţi. Este din Negreni şi a venit la târg cu ce a găsit prin casă, că poate mai face un ban, fiindcă se descurcă greu cu pensia de 100 de lei. A adus şişte năframe mai vechi, pe care le-a purtat şi mama ei, nişte şterguri despre care spune că au fost făcute de bunică-sa, acum vreo 100 de ani. „Nu cumpără nimeni, maică, şi nu-s scumpe, cum văd la alţii. Am vândut un mileu la o doamnă. Numa 10 lei am făcut”, zicea ea cu supărare.

În apropiere, un alt vânzător, angrosist, pare mai adaptat şi mai cunoscător al economiei de piaţă. „Orice vrei la numai 10 lei”, zice el arătând către tarlaua sa de haine în care mai ales cucoanele scotocesc de zor.
În văzduh, din toate direcţiile se aude muzică. „M-am sfădit cu mânda me, Da io nu mă las de ie”, răzbat mulţii decibeli dintr-un difuzor. Peste drum, parcă în ritmul muzicii, sfârie micii şi cefele de porc pe grătarele pline, sub înghiţiturile în sec al trecătorilor şi ale celor care stau la coadă, ca să-şi stâmpere pântecul flămând şi însetat după cel puţin o bere.

„Nici târgul de la Negreni nu mai e ce a fost. E plin de chinezării, de lucruri contrafăcute, e plin de „profesionişti” care încearcă să-şi vândă mărfurile, rar mai vezi câte un om de pe la ţară, ca acum mai mulţi ani, care să-şi aducă obiecte vechi, păstrate în familie de-a lungul timpului”, spune Tudor, un orădean care „vânează” obiecte vechi tradiţionale.

Un pic de de istorie a târgului de la Negreni

Târgul de la Negreni dăinuie din Evul Mediu şi în acest loc veneau în general mocanii, oameni care locuiau la munte, şi făceau schimburi de produse cu cei care locuiau la şes. Treptat-treptat, acest lucru s-a încetăţenit în obişnuinţa şi în memoria oamenilor şi în anul 1815 a fost recunoscut oficial ca târg.
De Negreni se leagă şi o întâmplare istorică, fiind localitatea din care Horea a reuşit să scape dintr-o încercuire.

Ace, brice şi carice

Probabil că niciun mall nu are atâta diversitate de produse câte poţi găsi în târgul de la Negreni. Ace, brice şi carice, cum s-ar zice în folclorul contemporan. Haine noi, „de marcă” multe, mâncăruri tradiţionle sau moderne, bijuterii, jucării, tot felul de scule, animale împăiate, dar şi lucruri vechi, multe dintre ele, valoroae, chiar de patrimoniu. Mai ales după acestea vin căutători din Ungaria, Austria, Germania, din toată Europa de Vest şi chiar din America.

Sub umbra lui Ceauşescu

Undeva, către centrul târgului, obişnuit, parcă, cu atâta în lume în jur, trona un portret al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe care, mai mulţi trecători s-au oprit pentru a-l admira, prilej şi de o mică gâlceavă. „Aista o fost adevărat conducător”, zice un bade, „că ne-o dat de lucru şi case”. Unii par să-l aprobe din cap, alţii, mai tineri, să-l dezaprobe, dar el priveşte pierdut şi netulburat în zare, la fel cum privesc şi cei câţiva care au aflat că preţul tabloului -un carton jerpelit” e 2.500 de lei, o jecmăneală curată, cum spunea un curios.
Târgul de la Negreni rămâne în urmă cu zumzetul său de muşuroi şi cu diversitea şi multicoloritul produselor sale. Un bâlci în care zecile de mii de oameni vin nu numai să vândă şi să cumpere, să se târguiscă, ci şi să se distreze, fiindcă în corturile mari improvizate de întreprinzători, oamenii pot să bea, să mănânce şi să danseze în toate serile, ba chiar până către dimineaţă.