Napoca, Claudiopolis, Cluj, Kolozsvar, Klausenburg… Oricum i-ai zice, este vorba de cetatea istorică de pe malul Someșului Mic, de la poalele Feleacului. Clujul, oraș universitar, centru cultural și capitala IT-ului… Câți oare își mai amintesc de Boema Clujului, de artiștii nebuni trecuți prin Echinox, Croco sau Arizona?

Nelu Nicoară, zis și „Englezu’” cu siguranță, pentru că a făcut parte din ea. L-am invitat la o cafea în centru, uitând că el  trebuie să „coboare” din Feleac. Nu m-a refuzat, A rămas același „tinerel” cu pletele care i-au mai rămas în vânt. Omul care a avut Clujul la picioare, atât la propriu, că stă în Feleac, după cum spuneam, dar și la figurat, cu celebra piesă „Am nevastă de valoare”, este același exuberant și plin de viață, chiar dacă anii au trecut și peste el.

VIDEO FOTO. Vox Claudiopolis: Nelu „Englezu’” Nicoară: Piesa mea a fost nu mama, ci BUNICA manelelor

„Nu spun când m-am născut, că vârsta e oricum doar un număr, spun doar unde m-am născut: în Feleac, deasupra Clujului”, spune, râzând, Nelu.

A fost și este un autodidact. „N-am avut niciodată treabă cu notele. Sunt un urechist, dotat cu ceva talent de la mama natură, pentru că ai mei n-au avut nicio legătură cu muzica. Mă vedeau un meseriaș bun, care să lucreze toată viața într-un atelier și să-și câștige pita cinstit. Cinstit mi-am câștigat-o, dar cum am vrut eu…”, mai spune Nelu.

Totul a pornit de la grădiniță. „Aveam serbare și trebuia să recit o poezie. Am uitat versurile și am zis să mă scot cu un cântec. Eram în clasa a III-a când, într-o zi, am coborât în centru cu mama și pe Petru Groza, actualmente Eroilor, era o papetărie care avea și instrumente muzicale. Ei bine, am intrat să luăm caiete și-am ieșit cu o chitară, atâta am bătut-o pe mama la cap până mi-a cumpărat-o. Apoi, trecând timpul, m-am obișnuit să ascult la radio muzica acelor vremuri, cea ușoară românească, rock, blues, jazz și ce mai era. Îmi plăcea Beatles, Deep Purple, Led Zeppelin, Eagles dar și Tom Jones ori Frank Sinatra”, spune Nelu.

De ce i se spune „Englezu’”

„Pe acea vreme, habar n-aveam de limba engleză. Eu am făcut rusă la școală. Ascultând hit-urile internaționale, atâta cât se dădea la radio, făceam eforturi să mă exprim cât mai corect în engleză… Ieșea un fel de Ai chen liii, libudibudauciu. Ne strângeam cu gașca în parcul din spatele teatrului și acolo făceam seri culturale. Ei cântau din cenaclu, eu de la radio, după ureche. După un timp, prietenii mi-au spus Englezu’ și așa mi-a rămas numele până în ziua de azi”, mărturisește Nelu.

A început să învețe să cânte la chitară, ajutat și de prieteni. „Aveam 16-17 ani și cântam la baluri. Ioșka Dioszegi m-a luat sub aripa lui și așa am început să cresc, atât în ceea ce privește stăpânirea instrumentului cât și în controlul vocii. M-am născut să fiu frontman și-am făcut tot ce mi-a stat în putință să-mi realizez visul”, spune Nelu, nostalgic.

„Spălam motoare în motorină”

A urmat o școală profesională la Cluj, timp în care făcea practică la CUG. „Spălam motoare în motorină, eram toată ziua plin de vazelină până la urechi. Până într-o zi când am zis stop! Eu nu așa mă văd în viitor, Și atunci am știut că viața mea va avea altă culoare și alt miros decât cel de motorină”, mai spune Nelu.

Și-a dorit să facă aviație ori parașutism în armată. N-a fost să fie. A ajuns în Valea Jiului, la minele de cărbuni. Într-un cuvânt, înapoi în mizerie. „Tot răul spre bine. Un subofițer căuta militari talentați în ale muzicii. Și uite așa am ajuns să cânt la balurile ofițerilor dar și în festivaluri, la Cântarea României, de exemplu, un fel de Românii au talent din acea vreme. Împreună cu Rudi Block, un saxofonist de excepție care acum cântă cu Bănică, am ajuns la diferite concursuri”, spune Nelu.

După armată, i s-a propus să rămână APV-ist dar a refuzat. În schimb, n-a mai refuzat propunerea unei trupe din Vulcan, „Color”. Trupa îi acompania pe Hrușcă, pe Șeicaru, atunci când aveau turnee în Valea Jiului. ”După un timp primesc o altă propunere de la trupa Acustic din Petroșani. Am ajuns să cânt cu Corina Chiriac, cu Dan Spătaru, în același spectacol cu Stela Popescu și Arșinel, ce mai, eram pe val, exact ce mi-am dorit”, mai spune Nelu.

După revoluție s-a întors la Cluj unde a făcut echipă cu Jimmi Lako, un alt mare instrumentist și compozitor, actualmente în „Nightlosers”. „Împreună cu Jimmy și alți doi instrumentiști am început să cântăm la Chios pe terasă. Cântam coveruri, Phil Collins, Eros Ramazotti, Yes… Eram entuziasmat de tot ceea ce făceam, eram în lumea mea”, spune Nelu.

În 1993 a făcut parte din trupa „Compact”, alături de Costi Cămărășan, Mircea Rusu și Lenard Yogi. El cânta la bass.

Cum a apărut hit-ul „Am nevastă de valoare”

În vara lui 1993, Nelu cânta cu Jimmy la Crama Neptun. „Lume multă, străini, show-uri seară de seară, de la muzică ușoară la rock și folclor. Era un client din București care în fiecare weekend ocupa o masă în cramă. Mare fan de-al nostru. La un moment dat vine și ne zice: Măi băieți, nu faceți voi o piesă așa, pe sufletul meu? Eu mă-nsor în curând și mi-ar plăcea să-i dedic doamnei o melodie în care să-i arăt cât o prețuiesc, cât de valoroasă e pentru mine… da’ nu vreau rock sau blues, vreau ceva cu ritmuri mai balcanice, mai orientale. Mă uit la Jimmy, se uită Jimmy la mine și începe să facă niște acorduri pe chitară. Eu pornesc de la versurile Am nevastă de valoare… și mai departe ce facem?

A doua zi, pe plajă, au apărut și versurile următoare: Cum nu are orișicare… Până în weekend-ul următor aveam închegată o piesă. Am repetat de câteva ori și seara, la restaurant, după câteva melodii de încălzire, zic către Jimmy, na, îi dăm drumul? Îi dăm. Vreau să-ți spun că după primele acorduri, toată sala, cu chelneri cu tot, erau în picioare cu mâinile pe sus. A avut un succes instant, fulminant. Pe atunci nu apăruseră încă manelele. Stilul era un fel de etno pop. Piesa noastră a fost nu mama, ci bunica manelelor”, spune, râzând, Nelu.

Întors la Cluj, Jimmy, care lucra la studioul „Taurus” al regretatului Adrian Berinde, i-a propus să pună de-un album. A adunat câteva piese și a scos albumul. Succes total. Piesa „Am nevastă de valoare” a intrat în malaxor și a început să fie solicitată la fiecare eveniment la care cânta Nelu.

Piesa a rupt topurile pe Atomic

Prin 1997, cei de la studioul local al Antenei 1, după ce l-au invitat la o emisiune cu piesa, i-au propus să-i facă un videoclip. „Mă gândeam eu cu ani în urmă că o să ajung să am videoclip? De unde bani pentru așa ceva? În două săptămâni a fost gata. Un domn Hodorogea, cu care am semnat un contract de impresariere, l-a dus la Atomic, la București.

A rupt… Pe primul loc în top era Adi Minune cu Viața mea, era LA și eram eu. Cei care mă cunoșteau au avut păreri împărțite, de la uau, super piesă, la ce s-a întâmplat cu tine, tu cântai altceva… Această piesă mi-a deschis drumul spre succes. Bineînțeles că nu m-am rezumat la a cânta doar așa ceva. Mă țineam în continuare de blues și rock dar apogeul a fost cu nevasta de valoare”, spune Nelu.

A fost invitat la Miss Piranda, prima ediție care se ținea la Sala Polivalentă din București. „Am urcat pe scenă alături de Adi Minune, Vali Vijelie și alți ulteriori maneliști de succes. Toată sala a cântat piesa, o știau pe de rost. Am dat autografe, interviuri, am făcut poze… Ce mai, ca o vedetă. Ce salt am făcut, de la Compact la manele”, râde Nelu.

După 7-8 ani de pauză, s-a reîntors la Cluj. „Oare mă mai ține lumea minte?”, se întreba Nelu. A reluat spectacolele și a realizat că Clujul nu l-a uitat. Bineînțeles, hit-ul său ținea, în continuare, capul de afiș, chiar dacă publicul s-a mai schimbat.

„Erau mulți tineri care ascultau altceva. Mi-era frică șă nu fiu învechit, așa că am decis să remasterizez Nevasta. Unii cunoscuți îmi spuneau că eu nu-s de manele și asta m-a descurajat la a mai cânta genul ăsta”, spune Nelu.

Capitolul „Vocea României”

În 2019 a ajuns la „Vocea României”. „N-am vrut să merg acolo. O prietenă a insistat și văzând cât de încăpățânat sunt, mi-a sugerat să fiu doar s-o susțin la preselecție. Fără să știu, mi-a completat fișa și m-am pomenit invitat. N-aveam pregătit nimic, am căutat un negativ pe laptopul lor și am cântat piesa Oameni a lui Aurelian Andreescu. Am trecut. La audițiile pe nevăzute am dat chix. M-au ținut la platou de dimineața de la 8 până noaptea la 11. Eram obosit și agitat, îmi vărsasem cafeaua pe cămașă, mi-am spălat-o și până să intru s-a și uscat. Am început bine piesa după care, spre final, am zbârcit-o. N-am întors niciun scaun. Asta a fost…”, spune Nelu.

Ce face „Englezu’” în prezent

„Pe lângă spectacole la care mai sunt invitat am o colaborare bună cu organizatori de lansări de cărți. Asigur partea artistică, fac unplugged, eu și chitara, pe piese care se pretează la asemenea evenimente. În paralel, la îndemnul soției, mă bate gândul să lucrez la un nou album. Aș vrea să interpretez piese de-ale lui Aurelian Andreescu, consider că mi se potrivesc foarte bine pe timbrul meu. Teo Peter de la Altar mi-a propus o piesă de dragoste, e o provocare pentru mine și mă gândesc să-i dau curs”, mai spune Nelu.

„Englezu’” nu se mai regăsește în muzica actuală. „Am fost la petreceri de majorat. Nu vrei să știi ce ascultă acolo. Manele? Da, din greu, și m-ar bate Dumnezeu să arăt cu degetul având în vedere că și eu am cântat așa ceva. Dar mai e un gen, ferească sfântu’, nu pot să-ți spun aici ce versuri erau… Stau și mă-ntreb, chiar nu mai încearcă nimeni să facă tinerilor o minimă educație muzicală? Știu, nici versurile mele nu erau chiar Eminescu, dar de-acolo și până la vulgaritățile care se cântă azi e cale lungă”, spune, cu tristețe în glas, Nelu.

A compus o piesă pe versurile lui Călin Nemeș

Apropo de versuri, Nelu a făcut o piesă dedicată lui Călin Nemeș, la inițiativa jurnalistului și scriitorului Sorin Grecu. „Piesa se numește Noi doi. La un moment dat, fiind acasă la tata lui Călin, am răscolit puțin prin sertare și am dat de aceste versuri. Cu aprobarea dânsului și cu ajutorul lui Jimmy, am compus această piesă.

Spre marea lui bucurie, hit-ul cu nevasta a intrat pe coloana celui de-al doilea lung-metraj al lui Mircea Bravo, „Nuntă pe bani” și a generat reacții favorabile la proiecție. „Nu m-așteptam să-mi recunoască lumea piesa. A fost o surpriză plăcută pentru mine”, zice Nelu.

Cele mai plăcute momente din viață, Nelu și le petrece alături de cei dragi, de familie și prieteni. „Plăcerea mea maximă e să stau vara în grădină în jurul focului, cu prietenii și familia mea și să cântăm. Uit de toate necazurile și problemele și mă pierd în muzică. Raiul pe pământ…”, încheie Nelu Nicoară, zis și „Englezu’”, una dintre vocile Clujului, sau Vox Claudiopolis, cum poate puțin pompos am denumit serialul.