VIDEO. COOLJEANUL ZILEI. Costi Cămărășan (Compact): Le mulțumesc dușmanilor că m-au ajutat să DEVIN ceea ce sunt

Costi Cămărășan s-a născut gata rocker, adică într-o călătorie, de unde și apetența lui de mai târziu pentru turnee. Meseriaș imediat după înțărcare, a devenit ulterior un alt gen de meseriaș, adică sculer-matrițer și chitarist, două „meserii” mai apropiate decât v-ați fi gândit. A fost membru fondator al legendarei trupe Compact, a fost bunu’ cu trupă și este în continuare un exemplu de seriozitate pentru generații întregi de rockeri.

Costi, cum e când te chinuie talentul?

Cu talentul e cum ți-l lasă Dumnezeu. Eu, pe la 16 ani, am fost curentat rău de tot, definitiv, de Beatleși. Atunci am simțit că eu trebuie să m-apuc să cânt. În 1978, pe când lucram la Fabrica de Mașini de Rectificat din Cluj ca sculer matrițer, mi-am depus demisia și am devenit liber profesionist. Dintotdeauna am fost foarte dotat din punct de vedere al aptitudinilor tehnice. Tot un fel de talent și ăsta, ceea ce m-a ajutat și pe mai departe, pentru că muzica e și ea o știință foarte precisă, numai că având alte semne. Vă dați seama că am avut probleme cu familia, eram și căsătorit, aveam o fetiță, dar eu asta am simțit că trebuie să fac.

Care a fost prima trupă cu care ai cântat și cum a apărut Compact?

Prima trupă se numea „Jaguar”, cu ea am luat premiul II pe Cluj la Cântarea României. Apoi a urmat „Break Group”, care a însemnat și începutul colaborării mele cu Teo Peter, cu care mai apoi am pus bazele Compactului. Alături de el mai erau Marius Luca, Cornel Moldovan, Balogh Laszlo, am avut și un vocalist de culoare, Pascal Goelot din Congo. Eram o formulă de trei chitări, după modelul Eagles. Din 1976 până în 2004 am avut sala de repetiții la Echinox, pentru că eram trupa studențească a UBB Cluj. A fost locul dăruit de Dumnezeu, cuibul meu de unde a pornit tot.

În afară de chitară, la ce instrument mai cânți?

La încă o chitară (râde)… De la 16 ani mi-am pus bani deoparte ca să-mi cumpăr o chitară acustică de Reghin. Când am avut suma, m-am dus să mi-o cumpăr dar nu mai era. Mai aveau un Orfeu, bulgărească, nu-mi prea plăcea, dar am luat-o. Mi-a învelit-o într-un ziar și mi-a pus-o în brațe. Am întrebat și de un manual de chitară dar binențeles că nu aveau. Cum locuiam pe Pata, eram aproape de Micro 1 în Gheorgheni unde erau parcuri. Acolo ne-adunam toți golanii și stăteam până se stingeau stelele. Am avut un noroc formidabil, l-am cunoscut pe Nagy Feri, un ungur fain care avea un acordeon. Omul cânta tot felul de hituri la modă pe vremea aia, coveruri. M-am lipit de el, mi-a acordat chitara, mi-a arătat primele acorduri, apoi am găsit un manual și așa a început cariera mea de muzician. Eu sunt autodidact din fire, inovez mult pe chitară, dacă nu înțeleg ceva, pun mâna și caut.

De fapt, ce-ai vrut tu să te faci?

Am vrut să dau la Arhitectură. Când m-am dus la examen, erau vreo 3.600 de candidați pe câteva locuri și ne-au băgat în Sala Sporturilor. Când am văzut atâta lume, m-am speriat, am crezut că-i ceva meci.

Și cu Compact cum a fost?

Păi, Cornel Moldovan a terminat designul și s-a dus la Arad după nevastă, Marius Luca a plecat în armată, așa că eram într-o permanentă incertitudine, nu exista o coagulare, erau fluctuații în componență. Pe Cornel l-a înlocuit Papp Geza, un chitarist foarte bun. Apoi s-a schimbat și bateristul, a plecat Pascal a venit vocalist Nelu Jecan, foarte bun, un fel de Dio al României. Nici de el n-am avut noroc, s-a însurat și nevasta i-a schimbat prioritățile: „Tu trebuie să te gândești să iei pensie, asta nu-i o meserie din care să trăiești!”

Care a fost primul hit Compact, prima piesă cu care ați rupt?

„Spațiu”… Cu piesa asta, la Galele Săptămâna din 77 sau 78, la Sala Palatului, am rupt sala. Avea 5 minute, i-am făcut acum de curând un remix și a ajuns de 10 minute. Piesă de rock progresiv. A mai fost „Păsări cu ochi de foc”, aleasă să reprezinte România la Festivalul Șlagărelor de la Dresda din 1985. Noi ne-am dorit să fim o trupă de concert, de live, ca atare majoritatea pieselor erau croite să sune bine live. Am avut din start regie de sunet și de lumini. Ne-am bazat pe efecte de teatru. De fapt, de atunci am pus bazele propriului PA. Amplificatoarele erau făcute de mine, din alea pe lămpi, boxe cu filtre pasive, cu multe difuzoare, cu finali, cu tot ce trebui. Și trupa suna al naibii de curat.

Da’ spune-mi, ce s-a întâmplat anul ăsta la Zilele Clujului?

La Zilele Clujului s-a întâmplat o chestie fantastică. Noi am fost invitați să cântăm, așa s-a nimerit, în octombrie, când s-au împlinit 45 de ani de Compact. Am avut parte de o surpriză, trebuie să-i mulțumesc Primăriei Cluj și dlui primar Emil Boc, organizatorilor care ne-au înmânat distincția Compact 45 pentru întreaga activitate. A fost ceva deosebit.

Marius Aciu

Foto: Facebook

Cooljeanul Zilei este o emisiune realizată de Cluj24.ro și VIA Cluj TV