VIDEO. COOLJEANUL ZILEI. Aminda: Muzica este o OGLINDĂ clară a societății în care trăim

Aminda este este cunoscută în mediul clujean ca solistă, compozitoare, vocal coach și femeie de afaceri, sau, cum ar spune ea „un ton nomad într-o lume zgomotoasă”. Absolventă a Şcolii de Muzică dar şi autodidact, a fost atrasă de muzică din copilărie. Interpretează cover-uri pop, rock, blues şi s-a impus datorită timbrului său special. A fost remarcată pe plan naţional după participarea la emisiunea Vocea României. O femeie puternică, implicată, talentată care conduce și o școală de muzică, Art’sCool.

Aminda, spune-mi te rog cum ai început tu relația cu muzica?

În parcursul unui artist sunt mai multe puncte de început. Este punctul zero, în copilărie, când are primul contact cu arta, apoi următorul pas când ajunge la o școală, își face o trupă, adică practic trece la un alt nivel. Punctul meu zero a fost pianul cu coadă al bunicii. Eram fascinată de acel instrument. Și sunt și în ziua de azi. Oriunde văd un pian, chiar dacă nu sunt eu mare pianistă, mă atrage. Încep să-mi curgă băluțele, să-mi bată inimioara, practice retrăiesc același sentiment de fascinație pe care l-am avut în copilărie.

Am urmat apoi școala de muzică de pe Horea, unde am luat ore de pian, de cor, de teorie, de istoria muzicii. La 16 ani m-am hotărât să lucrez la vocea mea și singura variant la acea vreme era școala populară de artă. Muzica așa-zisă ușoară nu era de mine, populara nici atât. Așa am ajuns la canto clasic, deși nu suportam opera, ca orice adolescent care se respectă. A fost o experiență foarte plăcută. Acolo am învățat tehnică vocală, am învățat cum să respir pentru a-mi putea duce vocea acolo unde vreau, practice a fost un antrenament de anduranță, pentru că, așa cum spunea fostul meu profesor, regretatul Vasile Boldor, cântatul este un sport de performanță iar această idee o transmit și eu mai departe elevilor mei.

CITEȘTE ȘI: Claudiu „Rabă” Racz: Lăsam ca MOMEALĂ în text anumite fraze care eram siguri că vor cădea la cenzură

Din 2007 m-am dedicat complet muzicii, eu fiind de fapt absolventă de științe politice.

Apropo, cum de n-ai intrat în politică?

Am avut o tentativă. A durat un an-doi de mers la ședințe de partid, de împărțit flyere, de adunat semnături pentru cei care candidau atunci. Cineva venise la un moment dat cu ideea să scriem niște proiecte de finanțare pentru primarii de partid din comunele adiacente. Și așa s-a ivit o nouă direcție în viața mea, pentru că de atunci îmi place foarte mult să scriu proiecte.

Care este trupa sau muzicianul care ți-a marcat traseul muzical?

Queen. Există o discuție foarte amplă despre ceea ce înseamnă talentul. Unii spun că te naști cu el. Talentul nu este doar o anume sensibilitate, afinitate spre un domeniu ci și foarte multă muncă, cultura acelui domeniu și cât de mult ai fost expus acesteia. Ascultând Queen ca și copil, atunci când fereastra noastră de învățare este deschisă larg, capacitatea de stocare e mare, am realizat, după atâția ani, câte deprinderi vocale am luat de la Freddie. Încă aud lucruri în vocea mea care 100% le-am preluat de la el.

Să înțeleg că Queen este și trupa ta preferată…

Nu. Nu există o trupă preferată și mi se pare cel mai sănătos pentru un muzician să nu existe, pentru a nu rămâne captiv într-o singură direcție, cea dată de trupa respectivă și a fi astfel împiedicat să se dezvolte.

A fost o perioadă în care, ocupându-mă de un anumit tip de muzică, nu mai eram atentă la noutăți, la ce se mai lansa și atunci mi-am propus ca zilnic să aloc 10-15 minute ascultării unui radio comercial pentru a mă pune la curent cu tendințele în muzică, să văd cine mai apare, cum se orchestrează piesele, ce BPM folosesc…

Acest BPM, ritmicitatea pieselor este strict de legată de modul în care noi ne simțim ca societate. De exemplu, dacă suntem nefericiți din cauza problemelor sociale, șomaș, putere de cumpărare, prețuri, război etc. la radio o să auzim piese tot mai lente, melancolice. Dacă totul merge bine în viața noastră și muzica este mai veselă, optimistă, țopăitoare… Muzica produsă, care intră în mainstream este o oglindă clară a societății în care trăim.

Ai început ca solistă, ulterior ai devenit vocalistă în anumite trupe. Care a fost prima trupă cu care ai cântat?

Nu știu dacă-ți mai amintești, era la un moment dar curentul acela cu „o rățușcă stă pe lac”, două fete și-un băiat care face rap, bumți-bumți… din astea. Pe la începutul anilor 90 erau doi băieți unguri plus o fată, adică eu… Am avut aproape un concert, și ăla nereușit. Apoi, în 2007 am intrat în Hazard. Ei cântau deja de ceva vreme, coveruri, că astea se cer. Am trecut deja de mia de evenimente de mult. A fost o perioadă interesantă, foarte obositoare. Du-te vino, somn puțin, probe de sunet, cântări… Din păcate, n-am apucat să mă ocup de latura mea artistică în general.

Când ai început să compui?

De când mă știu. Am sute de piese la sertar, sunt foarte mândră de asta.

Și nu te-ai gândit să scoți un album?

Ba da, lucrăm la un album acum. Trupa cu care colaborez, Rareș Totu’s Midnight Sun e din București, eu la Cluj, așa că munca e puțin îngreunată. Legat de piesele din sertar, părerea mea e că unele se nasc cu o personalitate proprie, nu trebuie să forțezi o reorchestrare doar pentru că așa e acum la modă. O piesă muzicală e ca un copil, tu nu trebuie să-i spui cine este, trebuie doar să-l ghidezi și să-i ajustezi ușor calea pe care o va apuca… Restul vine de la sine.

Marius Aciu

Foto: Facebook

Cooljeanul Zilei este o emisiune realizată de Cluj24.ro și VIA Cluj TV