Connect with us

EVENIMENT

VIDEO. ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” (1): Avram Iancu, mișcarea națională românească și autoritățile: întâmplări inedite

Publicat


YouTube video

Asociația Cluj24, împreună cu Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca al Academiei Române,  lansează proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. În cadrul proiectului vor fi prezentate o serie de aspecte inedite din viața Crăișorului Munților. 

”După sfârșitul Revoluției de la 1848-49 a început o perioadă caracterizată atât de încercări de implementare a numeroase reforme, cât și de represalii contra participanților la mișcările revoluționare.

Prima fază, care purta caracteristicile unui regim militar în condițiile stării de asediu (care de altfel a avut cea mai lungă durată în Transilvania, până în 1854, comparativ cu celelalte provincii) părea în mod aparent să facă distincție între cei „loiali“ și cei „rebeli“ în funcție de atitudinea arătată în cei doi ani tumultuoși care tocmai trecuseră.

Loialitatea față de Viena

În principal, în Transilvania, românii și sașii transilvăneni aparțineau primei categorii, din cea de-a doua făcând parte în general membri ai aristocrației și elitelor maghiare care au fost adepți ai mișcării revoluționare conduse de Kossuth și Bem.

Națiunile loiale s-au opus prin acțiunea exponenților lor mișcării revoluționare pornite din Ungaria și au apărat apartenența Transilvaniei la Monarhia-cadru, practic ca o continuitate a atitudinilor politice arătate și în deceniile anterioare.

Desigur, dincolo de loialitatea față de Viena a fost vorba și despre deziderate sociale și naționale pentru a căror împlinire se părea că a sosit un moment favorabil: abolirea iobăgiei atât de apăsătoare conform cerințelor timpului, dreptul de a folosi limba română și de a lăsa în urmă etnonimele peiorative folosite până atunci, obținerea de drepturi și de sprijin pentru clerul ortodox și greco-catolic care juca un rol important în luminarea și coordonarea maselor – acestea erau principalele deziderate românești, sașii implicându-se în general pentru menținerea drepturilor politice de care se bucurau de secole și care le confereau un statut deosebit în provincie.

Caracterul național al revoluției transilvănene a transgresat granițele vremii pe liniile înrudirii etnice și lingvistice dar și ale dezideratelor urmărite: revoluționarii români căutau conexiunile către mișcările similare izbucnite în Principatele de dincolo de Carpați, materializate în cele din urmă poate în modul cel mai relevant în implicarea lui Nicolae Bălcescu în medierea între revoluționarii români și maghiari, în timp ce pentru exponenții sașilor transilvăneni adeziunea față de Viena și de „monarhul german“, dar și legăturile cu mișcările din spațiul german au fost și expresii ale simțământului național. Aceste legături au început însă în curând să fie considerate subversive și au fost urmărite îndeaproape de autorități.

Mișcare de tip ”hungarus”

Cu toate că, chiar și la nivelul Vienei, s-a conturat un soi de aversiune față de Ungaria sau de maghiarii participanți la revoluție și războiul de eliberare subsecvent imediat după terminarea acestuia, atitudinea nu a fost una generală sau de tip etnic sau lingvistic; pentru a înțelege aceasta trebuie să observăm că totuși mulți funcționari și ofițeri maghiari au activat în noul aparat politic, administrativ și militar chiar în anii revoluției și după, în ciuda politicii rezistenței pasive adoptate acum, ca funcționari în deceniul neoabsolutist atât în Transilvania cât și Ungaria sau la nivelul central, la Viena – tot în acest raționament, revoluția ungară de la 1848 a purtat inclusiv caracterul unei mișcări de tip „hungarus“ (deci ținând mai mult de o idee statală mai veche dincolo de o identificare de tip etno-lingvistic, desigur la 1848 diferită de cea austriacă sau opusă acesteia în momentul revoluției) dincolo de cea a uneia naționale maghiare, dacă ne gândim tocmai la eșalonul comandanților militari (Jozef Bem, o parte dintre comandanții militari sau alți susținători care nu erau maghiari din punct de vedere etnic) sau a mai multor participanți la aceste mișcări în cadrele unui stat multietnic.

Mult colportata exprimare referitoare la reprimarea foștilor revoluționari maghiari „ceea ce este pentru noi pedeapsă voi primiți ca răsplată“ a fost mai degrabă caracteristică primei faze de după înfrângerea mișcărilor revoluționare.

Nu trecuse decât puțin timp de la pacificare și deja exponenții națiunilor considerate loiale au intrat în vizorul autorităților care vedeau ceva suspect în toate mișcările politice care se conturau.

Legăturile cu elitele politice de dincolo de granițe, trimiterea de delegații la Viena, întocmirea de petiții sau acordarea de asistență juridică – toate acestea au devenit activități potențial subversive și în general posibile doar în primii ani, dat fiind că în 1852 trimiterea de deputății la împărat sau la ministere a devenit practic imposibilă. Dincolo de progresele economice, sociale, juridice indubitabile pe care le-a adus neoabsolutismul, deviza oficială a „egalei îndreptățiri a tuturor popoarelor“ a devenit una a „egalei neîndreptățiri“ cum subliniau mai mulți contemporani.

Aparat de supraveghere

Aparatul represiv și de supraveghere era în acei ani vast și bine pus la punct, ca urmare a unei continuități instituționale întărite încă din secolul al XVIII-lea și era ajutat de funcționari zeloși, delatori și mai zeloși, instituții speciale precum tribunalele militare, tribunalele penale mobile, și legi emise în mod special pentru a ajuta autoritățile să-și ducă la îndeplinire intențiile, cum a fost decretul de dezarmare valabil pentru toți locuitorii, indiferent de partea de care au luptat în 1848-49; apoi retragerea și distrugerea biletelor Kossuth i-a afectat economic pe toți locuitorii.

Națiunile loiale și exponenții lor au ajuns să fie tratați ca foștii revoluționari care au urmărit desprinderea de Monarhie. „Monarhia-cadru și germanizarea nu tolera aspirațiile românești…mai mult, cu țăranul român se comportau și mai dur decât cu cel maghiar“, sublinia istoricul contemporan Ürmössy Lajos când se referea la începuturile neoabsolutismului.

La aceasta putem adăuga situația presei care era deosebit de grea iar responsabilitatea unui redactor era imensă în contextul stării de asediu, al legilor marțiale și a cauțiunii ce trebuia depusă.

La orice suspiciune autoritățile confiscau numărul respectiv, sau opreau o vreme apariția ziarului cum s-a întâmplat cu Gazeta de Transilvania, care deseori nu era mai bine văzută de către autorități decât puținele organe de presă în limba maghiară de pildă, chiar dacă acestea din urmă au avut o existență precară și vremelnică.

Presa a devenit totuși în acești ani, în ciuda cenzurii sau și cu asumarea unor riscuri, o arenă a unor dispute, mai ales între opiniile politice ale românilor și sașilor (dar și între idei divergente în rândurile mișcării naționale românești sau cele opuse ale sașilor brașoveni și sibieni de pildă), cel puțin atâta vreme cât mișcările politice au fost posibile.

Astfel, nu numai neîndeplinirea efectivă a mai multor promisiuni făcute în anii revoluției, ci și această extindere a represiunii asupra tuturor a determinat atitudinea lui Avram Iancu și a elitelor românești față de autorități în acești ani.

Înscenarea unui ofițer austriac

Un incident curios legat de activitatea lui Avram Iancu din primii ani postrevoluționari în contextul investigaților constante ale autorităților în legătură cu scopurile sale politice este legat de o presupusă înscenare („mistificare” în documentele originale) făcută unui ofițer austriac.

Locotenentul (sublocotenentul) de artilerie Josef Paradeiser observa cu mare vigilență, conform ordinelor primite, activitățile politice în și din jurul orașului Aiud, semnalând de pildă circulația unui zvon conform căruia Avram Iancu urma să fie numit guvernator al Transilvaniei, în contextul în care autoritățile investigau și în chestiunea unui alt zvon legat de confecționarea de lănci de către locuitori și organizarea unei noi adunări populare la Blaj.

Paradeiser era ofițer al corpului de rachetieri de la Wiener Neustadt, multiplu decorat (cu medalia de onoare militară din aur și argint, ordinul rusesc al Sf. Gheorghe clasa 5), și în mod interesant apare în șematismele militare doar între anii 1851-1855, fiind posibil ca în anul 1851 să fi rămas în Transilvania după luptele din anii revoluției, cum s-a întâmplat în cazul mai multor ofițeri. Zvonuri privind confecționarea lăncilor, observate de unii informanți, apoi cele legate de o nouă răsculare, în care Iancu ori Axente ar putea lesne aduna 60-70 de mii de români au fost se pare colportate ici-colo în primăvara anului 1851, cum relevă o serie de rapoarte din teritoriu, aceste informații fiind în general considerate ca fiind exagerate de către autoritățile superioare.

Totuși, la apariția fiecărui nou zvon sau element considerat de interes se ordona investigarea amănunțită și în general supravegherea și mai atentă a celor implicați.

Pățania de la Aiud

Dar ce s-a întâmplat pe 14 martie la Aiud? Fiind în trecere prin oraș împreună cu o echipă de soldați, locotenentul Paradeiser i-a cazat pe aceștia, mergând apoi la hanul Biasini pentru a lua masa, unde a mai fost prezent un funcționar cezaro-crăiesc „cu trei stele“.

În acel moment a sosit un bărbat tânăr și bine îmbrăcat, s-a așezat la masa la care stătea Paradeiser împreună cu funcționarul și a intrat în discuție cu aceștia, spunându-le următoarele: că ofițerii erau foarte prost plătiți (la care funcționarul l-a avertizat pe Paradeiser, lovindu-l ușor cu piciorul pe sub masă, ca să fie atent fiindcă arăta semne de indignare extremă față de aceste cuvinte); apoi a povestit „despre unul Iancu“, care a obținut o audiență la împărat și a primit de la acesta o treime din aurul exploatat din minele cezaro-crăiești.

Apoi, omul bine îmbrăcat l-a avertizat pe ofițer să-l caute în cazul în care vor izbucni agitații; întrebat fiind de acesta cine este, a răspuns că nu era treaba sa, și că îi va purta grija ofițerului de acum încolo.

În acel moment, funcționarul de la masă i-a salutat și s-a ridicat de la masă, la care Paradeiser „a observat imediat ce se va întâmpla“ și a încercat să-l țină de vorbă pe străin până când a văzut că funcționarul a ieșit din clădire.

Apoi, a ieșit împreună cu străinul ca și cum ar dori să meargă acasă, la care funcționarul a reapărut împreună cu doi jandarmi neînarmați, l-a legat pe străin cu lanțuri și l-a urcat cu jandarmii într-o căruță, plecând spre Turda, spunându-i la plecare ofițerului că dacă depoziția proprie nu va fi suficientă, va solicita ajutorul acestuia.

Întâmplări și zvonuri

Acest episod, relatat patru zile mai târziu în raportul lui Paradeiser, a determinat investigații din partea autorităților care presupuneau că individul bine îmbrăcat era un emisar al opoziției, dar a avut ca urmare și dispunerea unei supravegheri mai strânse a lui Iancu și a anturajului său, comandantul jandarmeriei provinciale propunând înmulțirea efectivelor în jurul Câmpeniului, mai ales dacă se dovedea că emisarul era din partea mișcării românești.

Un alt raport, emanând de această dată de la căpitănatul Debreținului (15 aprilie 1851), care descria mai multe întâmplări și zvonuri, conținea o scurtă relatare a celor întâmplate cel mai probabil la hanul din Aiud, provenind de la un soldat care era fiul unui cojocar numit Binder, dar transmisă prin intermediul unui comerciant care era o cunoștință a cojocarului amintit.

Conform acestei scurte relatări, în rândurile românilor din munți ar domni o agitație neobișnuită, soldatul amintit observând într-un „han ordinar“ cum unui ofițer cezaro-crăiesc multiplu decorat i-a fost solicitat din partea „unui român“ să treacă în serviciul șefului său, Iancu, în cazul în care dorea un post mai bun, la care ofițerul s-a mâniat și a dispus ca emisarul să fie arestat și trimis la Alba Iulia, dar acesta a fost eliberat de către tovarășii săi pe drumul către arest, de atunci nimeni nemaigăsindu-i urma.

Iancu, la adunările românilor

Căpitanul  mai relata și alte informații, obținute de pildă de la călători către Pesta care mergeau la el să-și vizeze pașapoartele, aici în speță de la contele Mikes Benedek, referitoare la prezența lui Iancu în regiunile muntoase ori adunări ale românilor în biserici, odată un participant la o astfel de adunare începând să se intereseze de momentul la care s-ar întoarce Kossuth.

Intervenția contelui sus amintit poate fi relevantă în contextul în care guvernământul provincial, care constata neverosimilitatea atâtor zvonuri legate de agitații dar întrevedea în persistența liniștii tocmai urmarea măsurilor luate, concluziona la un moment dat către finele lunii aprilie 1851 că cel puțin zvonurile legate de confecționarea lăncilor erau răspândite de „partida revoluționară maghiară“ pentru a determina autoritățile să intervină contra mișcării românești și a liderilor acesteia.

Nici George Barițiu, care menționează punerea în circulație a unor asemenea zvonuri, nu credea în natura reală a acestora, dar a constatat în mod acurat că autoritățile au început să le ia în serios. Desigur, guvernământul a dispus și supravegherea atentă a contelui Mikes, luând în considerare posibilitatea că ar putea acționa în favoarea unei „facțiuni revoluționare“.

Privitor la incidentul din Aiud, un raport ulterior constata că aserțiunea conform căreia arestarea observată acolo ar fi fost adevărată, cel arestat fiind eliberat de tovarășii săi, era pur și simplu o invenție care alături informațiile oferite de contele amintit erau urmări ale temerilor și grijilor exagerate, sau chiar a unei „răutăți ascunse“, cum sublinia guvernatorul de facto din acea perioadă, feldmareșal-locotenentul Joseph Kalliány de Kallián (comandant militar, aristocrat de origine transilvăneană, a trăit între anii 1786-1859), în raportul său către ministerul de interne din 10 mai 1851.

O mistificare

În răspunsul emis de guvernământ în urma unor investigații și cumpăniri din 20 martie 1851 se sublinia în mod clar că cel mai probabil a fost vorba de o „mistificare“, adică o înscenare îndreptată contra ofițerului de artilerie și bine pusă la punct în prealabil, considerând că niciun emisar de calibrul celuia de care dorea să pară bărbatul bine îmbrăcat nu ar fi considerat oportun sau lipsit de pericole momentul prezenței unui funcționar imperial în uniformă pentru a-și desfășura activitatea, mai ales față de un ofițer de armată cezaro-crăiesc.

Apoi, continua documentul guvernământului, arestarea emisarului și mai ales ducerea lui către Turda părea un lucru neverosimil dat fiind că și la Aiud exista un comisariat, de altfel cazul unui emisar arestat ar fi trebuit deferit imediat tribunalului penal de la Alba Iulia, la care se adăugau și exprimările directe și neverosimile ale emisarului privitor la Iancu.

Ce era însă sigur, sublinia guvernământul, era că niciun suspect arestat nu a fost dus în zilele acelea la Turda, și mai puțin un potențial emisar revoluționar. De asemenea, era de dorit ca investigația să fie extinsă asupra arendașului și personalului hanului, fiind necesară aflarea de informații despre presupușii jandarmi, inclusiv prin solicitarea de informații în plus de la locotenentul Paradeiser privind uniformele acestora (mai ales atunci, confecționarea ilicită de uniforme era o infracțiune serioasă), în acest sens criticând comandamentul jandarmeriei pentru omisiunea de a pune imediat aceste întrebări și de a obține un maximum de detalii.

Investigare vigilentă

Astfel, guvernământul ordona investigarea vigilentă mai ales a altor întâmplări similare, aprobând solicitarea jandarmeriei de a se spori efectivul de la Câmpeni cu 5 sau 6 persoane în contextul în care, în general, efectivele dispuse în teritoriu erau considerate insuficiente pentru cazul în care ar apărea agitații de orice fel.

Presupunerile guvernământului erau întărite și de comandamentul jandarmeriei, care sublinia într-o adresă din 22 martie că în mod sigur, persoanele implicate în acel „complot“, cum era menționat acum, au acționat la unison, totul desfășurându-se rapid și fără a crea niciun zgomot, funcționarul care a facilitat arestarea scoțând pe emisar din localitate fără a apela, cum ar fi fost normal, la autoritățile polițienești locale, presupuneri împărtășite și de către Paradeiser însuși care ridica suspiciuni față de arestarea emisarului fără nicio împotrivire din partea acestuia, făcând aici referire și la celelalte aspecte care i-au părut ciudate precum jandarmii neînarmați, plecarea căruței în trap și galop.

Zvonuri de la țărani

Acestea se întâmplau tocmai în momentul în care, chemat fiind la Viena pentru discutarea chestiunii împărțirii administrativ-teritoriale a Transilvaniei, guvernatorul civil și militar Ludwig von Wohlgemuth s-a îmbolnăvit pe drum, ajungând într-un spital la Pesta unde a și murit peste puțin timp.

În cele din urmă, autoritățile superioare au considerat că zvonurile menționate de rapoarte erau exagerate și neverificabile la fața locului, fiind doar colportate de către „femei și țărani“: lăncile presupuse nu au fost găsite iar organizarea unei adunări populare ar fi practic imposibilă în condițiile stării de asediu valabile în acea perioadă.

Raportul guvernământului civil și militar al Transilvaniei din 24 martie 1851 către ministrul de interne Bach recunoștea că nu se putea nega starea de nemulțumire și de decepție din rândurile românilor legate de neîndeplinirea promisiunilor făcute de conducătorii militari și tribunii de la 1848-49 (considerate de altfel exagerate în exprimarea raportului), pe deasupra măsurile fiscale generând de asemenea efecte nedorite, alături de nesiguranța generată de întreruperea activității justiției și de trenarea organizării administrative a provinciei.

Însă, continua raportul, „țăranul recunoaște peste tot marile binefaceri ale noilor măsuri guvernamentale…și este mulțumit de protecția de care se poate bucura în fiecare direcție“.

Cine era nemulțumit

Astfel, în rândurile celor nemulțumiți s-ar număra doar o mare parte a clericilor, apoi literații fără pregătire superioară și foștii conducători ai revoluției (tribuni, prefecți, etc.) care formulau mai multe pretenții, neavând prea mult de pierdut.

Aceștia, sublinia raportul, erau cei care propagau ideea unei Românii, care cultivau relațiile cu politicienii de dincolo de Carpați, întâi într-o formă secretă care nu a reușit să fie pătrunsă în ciuda tuturor eforturilor depuse de autorități, dar care ar putea deveni una deschisă odată cu retragerea trupelor otomane și țariste din Principate, dar până atunci nu era de așteptat ca „exaltații“ să încerce să determine mișcări politice îndreptate contra guvernului.

De altfel, se sublinia în continuare, poporul simplu era liniștit, nutrea un atașament puternic față de Casa imperială și își arăta gratitudinea față de măsurile guvernamentale, nefiind de așteptat niciun fel de ridicare, pentru aceasta lipsind de asemenea și mijloacele materiale și conducătorii cu o pregătire adecvată, presupusele lănci, chiar dacă ar fi fost adevărate informațiile legate de confecționarea acestora, neputându-se considera ca fiind arme în comparație cu cele de foc.

Criticând exagerările unor rapoarte din teritoriu, considera că acestea se puteau datora și atmosferei generate de recenta reîntoarcere a lui Avram Iancu de la Viena, unde a refuzat primirea decorației imperiale, mai ales în contextul activității în teritoriu a unei comisii judecătorești care investiga evenimente din anul 1848.

Abateri pedepsite sever

Revenind la rolul foștilor tribuni, raportul exprima presupunerea că tocmai aceștia au început să răspândească zvonuri pentru ca prin acestea să influențeze activitățile de organizare ale autorităților, exprimând și speranța că aceste influențe ori agitații vor înceta odată cu statuarea unei organizări provinciale definitive.

În ce privește modalitățile de intervenție, acesta sublinia că fiecare știre având un conținut politic trebuia analizată prin prisma tuturor urmărilor posibile înainte de a se lua măsuri „eclatante“, exagerările conținute în unele înștiințări trebuiau tratate ca atare, acestea netrebuind să determine acțiuni pripite sau necumpănite.

De asemenea, recomandarea era ca autoritățile să nu arate teamă față de asemenea agitații, toate atitudinile ori măsurile neadecvate putând duce la scăderea încrederii populației față de guvern; autoritățile subordonate erau în continuare însărcinate să observe cu atenție starea de spirit a populației, mai ales a categoriilor sus amintite între care o atenție deosebită urma să se acorde funcționarilor români care ar fi exprimat idei politice critice față de guvern, dispunându-se totuși și controlarea discretă a fierarilor, orice abateri trebuind pedepsite în mod sever și rapid conform legilor existente.

De asemenea, se sublinia în încheierea acestui raport, o atenție deosebită trebuia acordată activității lui Iancu și Axente, considerați ca fiind între cei nemulțumiți, care trebuiau supravegheați într-un mod „deosebit de secret“.

Atmosfera din acei ani

Faptul că la nivelul local circulau zvonuri legate de evenimentele de la 1848-49 mai ales în contextul punerii în aplicare a unor reforme aflate momentan sub semnul provizoratului este lesne de înțeles, de asemenea și vigilența autorităților față de acestea în condițiile în care atât situația internă cât și cea externă era încă neclară.

Din aceste rapoarte reiese însă și înclinația deja amintită a autorităților de a acorda prea mare atenție unor zvonuri sau evenimente care aveau de obicei un caracter local și care, puse de către autoritățile superioare în contextul mai larg și coroborate cu alte informații dădeau o imagine mai puțin amenințătoare asupra situației, deseori organele superioare „domolind“ tonul acestora sau chiar avertizând pe autorii rapoartelor din teritoriu cu privire la aceste exagerări.

În linii mari, aceste rapoarte ne ajută în conturarea atmosferei care domnea în acești ani, în care peste urmările complexe ale evenimentelor din anii 1848-49, autoritățile se străduiau să pună în aplicare numeroase reforme”.

Loránd L. Mádly/ Institutul de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca

 

 

Österreichisches Staatsarchiv, Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, Informationsbüro, A-Akten, Kt.15, Nr. 5848.

Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthumes, K.k. Hof- und Staatsdruckerei Wien, 1851.

George Barițiu, Părți alese din Istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, vol. II., Tipografia Krafft Sibiu, 1890.

Cornelia Bodea, „Avram Iancu și Curtea de la Viena“, în Revista Arhivelor, anul XLIX, vol. XXXIV, nr. 4.

Ela Cosma, Varga Attila (coord.), Avram Iancu – 150 ani de la moarte. Studii și comunicări (Colecția „Avram Iancu – 200 de ani de la naștere, tomul I“), Ed. Argonaut&Mega, Cluj-Napoca, 2023.

Tibor Frank, Ein Diener seiner Herren. Werdegang des österreichischen Geheimagenten Gustav Zerffi (1820-1892), Böhlau Köln-Wien-Weimar, 2002.

Ürmössy Lajos, Tizenhét év Erdély történetéből (1849 július 19.-1866. április 17.), vol. I, Timișoara, 1894.

Proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” se derulează cu sprijinul financiar al Primăriei Cluj-Napoca și Consiliului Județean Cluj, având susținerea TeraPlast.

 



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

Femeie pe bicicletă, lovită de o mașină în centrul Clujului. A fost dusă la spital

Publicat

bicicleta

Un eveniment rutier a avut loc joi dimineață pe strada Emil Isac, din municipiul Cluj-Napoca, iar din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 41 de ani, din municipiul Cluj-Napoca, care se deplasa de pe strada Sindicatelor înspre strada Emil Isac, nu ar fi acordat prioritate de trecere unei biciclete condusă de o femeie de 42 de ani, din același municipiu, intrând în coliziune cu aceasta.

”În urma evenimentului a rezultat rănirea femeii de 42 de ani, ulterior fiind transportată la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale de specialitate.

Testările cu aparatul etilotest au rezultat negative.

În continuare se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, au transmis polițiștii clujeni.

Citește mai departe

EVENIMENT

Vreți să cumpărați un vehicul electric la mâna a doua? Atenție la ÎNȘELĂTORII

Publicat

masini electrice

Popularitatea vehiculelor electrice este în continuă creștere la nivel mondial. Având în vedere că tot mai mulți șoferi sunt interesați să achiziționeze un vehicul electric, acest nou segment de cerere se reflectă și în piața mașinilor second hand.

„Potrivit lui Matas Buzelis, expert automobilistic din cadrul companiei de date auto carVertical, vânzătorii necinstiți pot modifica kilometrajul mașinilor electrice pentru a ascunde starea reală a bateriei și pentru a crește valoarea vehiculului. Ce ar trebui să ia în considerare cumpărătorii atunci când cumpără o mașină electrică la mâna a doua?

Modelele Tesla domină piața mașinilor electrice rulate

Vehiculele electrice mai scumpe se depreciază mai repede și prin urmare cumpărătorii aleg adesea să cumpere mașini vechi de câțiva ani care și-au pierdut deja o parte semnificativă din valoare. Acest lucru este relevant în special pentru șoferii care achiziționează un vehicul electric în leasing și care doresc să evite plățile lunare mari.

Vreți să cumpărați un vehicul electric la mâna a doua? Atenție la ÎNȘELĂTORII

Tesla Model 3 este vehiculul electric cel mai frecvent verificat pe platforma carVertical (cu o pondere de 16,1% din toate verificările vehiculelor electrice). Acest model este cunoscut pentru deprecierea redusă și pentru popularitatea ridicată de care se bucură pe piața autoturismelor rulate. Model S (11,84%), Nissan Leaf (11,83%), Audi e-tron (9,8%) și Volkswagen Golf (9,5%) se numără și ele printre cele mai verificate modele EV.

„Tesla are o imagine puternică pe piața vehiculelor electrice și mulți șoferi își doresc un model de la acest producător. Aceste mașini oferă kituri excelente de siguranță și tehnologie, precum și autonomie mare după o încărcare completă. Cel mai important avantaj este că își păstrează foarte bine valoarea în timp. Puteți găsi prețuri foarte bune pentru un Model 3 la mâna a doua, dar cu siguranță nu sunt cele mai ieftine opțiuni”, explică Buzelis.

Un kilometraj ridicat înseamnă o baterie uzată

Producătorii de vehicule electrice oferă de obicei o garanție pentru baterii de 8-10 ani sau de 160.000 de kilometri. Cu cât kilometrajul unui vehicul electric este mai mare, cu atât starea bateriei acestuia poate fi mai proastă. Cu toate acestea, uzura bateriei depinde și de modul în care a fost încărcată mașina: dacă proprietarul a folosit frecvent stații de încărcare rapidă sau a încărcat-o lent, până la 80%, așa cum recomandă producătorii.

Vehiculele electrice care au kilometrajul dat înapoi reprezintă o problemă majoră deoarece îngreunează evaluarea stării reale a bateriei. Conform datelor carVertical, 2,6% dintre toate vehiculele electrice verificate pe platformă aveau kilometraj dat înapoi. Kilometrajul mașinilor hibride (4,5%), pe benzină (5,4%) și diesel (6,2%) a fost și mai des modificat.

Cu cât bateria unui vehicul electric este mai uzată, cu atât distanța pe care o poate parcurge este mai mică. O mașină electrică mai veche nu va avea o autonomie la fel de mare ca un model similar abia scos de pe linia de asamblare. Scăderea autonomiei provoacă anxietate în rândul șoferilor și este probabil unul dintre motivele principale pentru care mulți încă evită să cumpere vehicule electrice.

Întreținere ieftină dar reparații mai costisitoare

Deși mulți cumpărători se tem că întreținerea unui vehicul electric ar putea fi costisitoare, acest lucru nu este adevărat în totalitate. Vehiculele electrice au în general o construcție mai simplă decât mașinile cu motoare cu ardere internă și au mai puține părți mobile.

Totuși, dacă un vehicul electric este implicat într-un accident grav de circulație, lucrările de reparație pot costa mii de euro. Dintre toate mașinile verificate pe carVertical, vehiculele electrice au avut cea mai mare valoare medie a daunelor – 7.023 de euro. Valoarea medie a daunelor pentru mașinile hibride (6.793 de euro), pe benzină (5.957 de euro) și diesel (4.256 de euro) a fost mai mică.

În comparație cu alte vehicule, cele electrice sunt implicate în accidente mai rar. Dacă 45% dintre hibride, 49,1% dintre mașinile pe benzină și 46% dintre cele diesel au fost avariate cel puțin o dată, ponderea vehiculelor electrice avariate care au fost verificate pe carVertical a fost de doar 35,4%. Potrivit lui Buzelis acest lucru se datorează prevalenței relativ scăzute a vehiculelor electrice – acestea nu sunt încă foarte populare în majoritatea țărilor, iar vechimea lor medie este semnificativ mai scăzută”, scrie carVertical.

Acest studiu a fost realizat utilizând date din Marea Britanie, Lituania, Estonia, Letonia, Polonia, România, Ungaria, Franța, Ucraina, Suedia, Belgia, Cehia, Croația, Bulgaria, Slovacia, Serbia, Finlanda, Slovenia, Germania, Italia, Elveția, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia.

Citește mai departe

EVENIMENT

FOTO. Incendiu la o cabană din lemn din Cluj-Napoca. Pompierii au stabilit cauza izbucnirii focului

Publicat

cabana

Pompierii din cadrul Detașamentului 1 Cluj-Napoca au intervenit în cursul nopții trecute pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o cabană, construită pe structură din lemn, situată pe strada Odobești din municipiul Cluj-Napoca.

”La fața locului au ajuns două autospeciale pentru stingerea incendiilor și o autoscară, unde au găsit o cabană cu o suprafață de aproximativ 100 mp, construită pe structură din lemn, cuprinsă în totalitate de flăcări.

Pompierii au acționat pentru stingerea flăcărilor, folosind echipamentele din dotare, astfel încât a fost împiedicată propagarea acestora mai departe de limitele în care au fost găsite”, arată ISU Cluj.
Nu au fost persoane care să solicite consult medical, iar cercetările preliminare au arătat că incendiul a pornit de la o defecțiune a instalației electrice a cabanei.

Citește mai departe

CULTURA

Cânepa în satul tradițional clujean. Era semănată de două ori pe an. Doar cea de vară era folosită pentru îmbrăcăminte

Publicat

De

Cânepa în satele clujene

Fiecare nevastă, mai demult, semăna cânepă, atât de vară, cât și de toamnă.

Culturile de cânepă erau întâlnite peste tot în satele clujene, unde planta era utilizată și la țesături.

Cânepa în satul tradițional clujean. Era semănată de două ori pe an. Doar cea de vară era folosită pentru îmbrăcăminte

Cânepa se semăna și toamna și, de asemenea, era folosită de femei în gospodărie, chiar chiar dacă era mai aspră.

„Din cânepa de vară, în perioada iernii, femeile făceau hainele și pânzăturile, deoarece aceasta era fină și se albea ușor”, spune Elena Petre din Râșca, județul Cluj, conform specialiștilor de la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT Cluj) Cluj.

Pânzăturile fine erau folosite la ștergarele pentru coșarca cu care se mergea la nunți și la botez, la „căpătâierele” de la capătul patului (fețe de perini) sau sacul pentru mers la moară.

Cânepa de vară folosită pentru cămeși și gaci

De asemenea, cânepa de vară era folosită la confecționatul îmbrăcămintei la femei, pentru „spăcele” (cămeși), care erau cusute cu „hărăsc” sau „fitău” (fir de bumbac cu care se coseau ornamente pe pânză albă), pentru poale, prevăzute la bază cu cipcă și colțișori, arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

Pentru bărbați se confecționau gacii (pantalonii de vară), cămeșile, prevăzute la piept cu modelul „cuib de viespe” și „colțișori”, în zona de munte a județului Cluj, iar la baza mânecii erau prevăzute cu manșete, numite „pumnărei”.

La ce era folosită cânepa de iarnă

Din cânepa de iarnă, arată cei de la CJCPCT Cluj, se prelucrau „dosoaiele” (ștergarele), străițile de câmp, de „bătele” (unelte pentru bătut coasa), sau cele folosite la colindat.

Tot din cânepa aspră se confecționau „sormojagul” (un sac umplut cu paie cu rol de saltea pentru pat) și „cenușerele” (lipideu pentru transportat frunzele și nutrețul pentru animale), printre altele.

Foto: Țesături tradiționale – casa familiei Petre din Râsca, jud. Cluj / Arhiva CJCPCT Cluj

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax