VIDEO. Andrei Marga: Sub conducerea mea, la UBB am făcut-o Doctor Honoris Causa pe Angela Merkel, iar urmașii mei pe Vasile Dîncu

A condus timp de 19 ani UBB Cluj, a fost ministrul Educației în Guvernul CDR, din 1997 până în 2000, ministru de Externe în Guvernul Ponta și, mai apoi, șeful Institutului Cultural Român. Poți să nu fi de acord cu Andrei Marga, pot chiar să te enerveze opiniile domniei-sale, dar nu poți să nu-i asculți argumentele - susținute cu elocința profesorului de modă veche (vai, o specie pe cale de dispariție!) și cu o inteligență briliantă! La aproape 80 de ani profesorul scrie cărți, participă la conferințe și podcasturi, duce neobosit bătălii politico-intelectuale. Printre toate acestea, acum era îngrijorat de starea sănătății venerabilei sale cățelușe, care l-a însoțiti, în ultimii 10 ani, pe la aproape toate congresele internaționale! Aveți mai jos o scurtă selecție din dialogul cu profesorul Marga în podcastul Cluj24. (F.D.)

„Nicio parte nu va câștiga tot ceea ce vrea din războiul din Ucraina.”

„Ce am spus în 2022, într-o conferință și mai ales răspunzând la o întrebare din public la Alba Iulia, rămâne valabil și anume că nu se poate câștiga acest război și că nicio parte nu va câștiga tot ceea ce vrea din războiul din Ucraina. Nu va fi pace în regiune cât timp nu se rezolvă chestiunile legate de frontierele Ucrainei, iar aceasta nu este o opinie arbitrară, ci rezultă din modul în care s-au constituit aceste teritorii în istorie.”

Nici Ucraina, nici Rusia nu cedează

„Noi trebuie să fim foarte clari că al doilea război mondial în Europa nu s-a încheiat prin tratate, așa cum s-a încheiat primul război mondial, ci a rămas la nivelul acordurilor, recunoașterilor și memorandumurilor, ceea ce înseamnă că nu avem un drept internațional complet stabilizat. Dreptul internațional presupune recunoașterea suveranității naționale, dar teritoriile care intră sub această suveranitate trebuie să fie consacrate prin tratate, iar dacă nu sunt, atunci apare inevitabil o problemă de stabilitate.”

„Problema a rămas aceeași și astăzi, pentru că în acest moment nici Ucraina, nici Rusia nu cedează, iar anticiparea mea este că nu va fi pace în regiune până nu se reglează aceste probleme de fond. Europa are nevoie acum de un acord de securitate europeană, dar această înțelegere nu mai poate fi realizată doar în termenii vechi, adică doar între statele europene și Statele Unite.”

Iran, Israel și China

„Amenințarea continuă cu distrugerea Israelului de către Iran a fost o eroare enormă și de acolo a plecat întregul conflict.”

„China nu mai poate sta indiferentă la ceea ce se întâmplă în Europa, pentru că amplasarea militară din această zonă ajunge să afecteze direct securitatea ei. Nu mai este posibilă pacea în nicio zonă a lumii fără acordul celor trei supraputeri, adică America, China și Rusia, pentru că ele sunt cele care au capacitatea reală de decizie.”

„La ora actuală contează supraputerea care este și militară, nu doar economică sau culturală, pentru că în final raporturile de forță sunt cele care decid evoluțiile.”

„Amenințarea continuă cu distrugerea Israelului de către Iran a fost o eroare enormă și de acolo a plecat întregul conflict, pentru că astfel de declarații nu pot rămâne fără consecințe într-un sistem internațional tensionat. În acest moment, în Orientul Mijlociu, există mai multe state puternice care aspiră la controlul zonei și care intră într-o competiție de supremație, ceea ce complică și mai mult situația.”

„La început am avut un entuziasm pentru Biden, dar nu ca președinte, ci ca persoană pe care o văzusem în acțiune, însă ulterior am rămas dezamăgit de direcția pe care a ales-o. Era un orator teribil, dar un lider nu se judecă doar după oratorie, ci după concepțiile pe care le promovează și după deciziile pe care le ia.”

„Un președinte are nevoie de argumentatori puternici și de strategi puternici, pentru că altfel nu poate susține coerent o politică într-un sistem internațional complex.”

Capitalism cu intervenția statului în economie

„Nu mai există capitalism fără intervenția statului în economie.”

„Am salutat venirea trumpismului, pentru că în opinia mea au existat trei erori majore în evoluția democrației recente care trebuiau corectate. Fără suveranitatea națională nu poate exista democrație, pentru că aceasta este condiția ei de bază, iar fără meritocrație democrația nu mai funcționează în mod real.”

„Pe de altă parte, să privim lucrurile și mai simplu. Nu mai există capitalism fără intervenția statului în economie. Teoria clasică spune că un capitalism matur nu are nevoie de intervenția statului.  Acum, peste tot statul intervine, și în America intervine, păi politicele președintelui pe asta se bazează, bănuiesc că președintele aici era partea cea mai grea a misiunii lui.”

„Acum, să-ți spun direct, ea nu e candidata Germaniei. Germania n-a dorit să dea șeful Comisiei. Ea este creația lui Macron. Macron, după părerea mea, ca ipoteză, sigur, a vrut să evite numirea lui Michel Barnier, care era foarte calificat.”

„Merkel, după părerea mea, a avut dreptate. Sigur, a fost la urmă, s-a certat un pic cu Trump, dar acolo erau chestiuni de adaptare, de personalități, de sensibilități. Nu era o discută politică.”

Meschinăria din universități

„În universități e prea mare meschinăria obținerii de avantaje!”

„Am spus că e o criză de legitimare, care constă în aceea că deciziile statului, care conform teoriei clasice a capitalismului, derivă din consensul politic al cetățenilor și e o criză de motivație, care constă în aceea că tradițiile au intrat în criză iar noile moduri de a gândi în lumea nu mai fac față, sau nu mai motivează destul de serios, nu te mai duc înainte.”

„E prea mare meschinăria obținerii de avantaje. Vedeți bine, toată lumea din mediul academic vrea indemnizații, sinecuri etc. Or, asta nu dă rezultate. Da, când țara e bogată, da, dar când nu e bogată, ce facem?”

„Forța comunicării moderne, fie că vorbim de mass-media sau de rețele sociale, modifică profund raporturile în alegeri și influențează rezultatele politice. Democrația a ajuns să se ocupe mai mult de procedura de desemnare a liderilor decât de condițiile reale în care cetățenii participă la vot, ceea ce reprezintă o deformare serioasă a sensului ei.”

De la Merkel la Dîncu

„Cred că se intră în ridicol, pentru că de la Angela Merkel la Vasile Dîncu este o diferență clară.”

„Dar, sigur, eu sunt, dacă vreți, și șocat, nu? Și rectorii de la UBB, după 2013, dar și din țară, au o pasiune de a se pune bine cu șefii Securității, a noii Securități! Aceasta nu dă rezultate. Să nu credem că lumea nu vede. Să nu credem că românii nu văd, sau că alții de afară nu văd.”

„Unul din argumentele mele, în 1997, a fost acela că România era atunci pe ultimul loc în Europa la procentul de studenți la mia de locuitori. Bun. Ce s-a întâmplat în practică? Au distrus și această componentă. În ce sens? Au început să-și facă bani profesorii.”

„Eu am criticat conducerea UBB în sensul că sub conducerea mea am făcut-o doctor honoris causa pe Angela Merkel, iar urmașii mei l-au făcut pe Vasile Dîncu, care nu avea nicio legătură cu titlul de doctor honoris causa la Babeș-Bolyai.”

„Păi stați puțin, este un fapt, oamenii puterii trebuie să fie și ei profesional puternici, altfel trebuie să discutăm serios despre criterii.”

„Cred că se intră în ridicol, pentru că de la Angela Merkel la Vasile Dîncu este o diferență clară, iar atunci când am plecat eu era o hotărâre a senatului că nu facem români doctor honoris causa.”

„După aceea s-au făcut tot felul de inși de la București care puteau să susțină un om la funcțiile la care aspirau, dar astfel de lucruri nu se fac, pentru că sunt jenante și se observă.”

UBB, în declin

„Când am încheiat mandatul, universitatea era în lista primelor 600 de universități din lume, iar astăzi a coborât dincolo de locul 2000 în clasamentul cel mai temeinic, cel de la Shanghai, ceea ce arată clar un declin. Este un declin, din păcate, pentru că premizele erau bune, dar ele trebuiau fructificate și dezvoltate în continuare.”

„Universitatea nu mai are personalități reprezentative, are profesori funcționari, dar nu mai are figuri academice de anvergură. În multe domenii, mulți oameni au rămas la cunoștințe de acum 30-40 de ani și nu s-au adaptat la evoluțiile actuale.”