FOTO. Joia Mare. Când cerurile se deschid și sufletele se întorc acasă. Pomul de Joimari, obiceiul din satele din Cluj

În Joia Mare, cunoscută în satele din Transilvania și sub denumirea de „Joimărița”, tradiția spune că cerurile se deschid, iar sufletele celor adormiți revin acasă, pentru a fi alături de cei dragi în preajma Învierii Domnului.

Este un moment în care legătura dintre lumea celor vii și cea a celor plecați devine mai intensă, iar gesturile ritualice capătă o semnificație aparte.

Cum era “împodobit” Pomul de Joimari

În satele de pe Valea Someșului, în județul Cluj, această zi era dedicată pregătirii pomilor de pomană pentru cei trecuți la Domnul în ultimul an, arată specialiștii de la Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”

“Se alegea o ramură de pom roditor, de regulă prun sau măr, care era împodobită cu fructe uscate, covrigi, colăcei și turte în forme simbolice: păsări, scărițe sau cruci, sugerând urcarea sufletului către cer.

De ramurile pomului se agățau obiecte cu rol ritualic, o ulcică de lut, un blid și o lingură de lemn, pentru ca sufletul celui plecat să se poată ospăta, simbolic, din roadele pământului. Pomul era așezat într-un colac mare, dus la biserică pentru sfințire, iar apoi darurile erau împărțite copiilor și celor nevoiași, întru pomenirea celui adormit”, arată specialiștii clujeni.

“Pomul vieții”, legătura între pământ și cer

Obiceiul este consemnat de cercetătoarea Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania” și se mai păstrează, sporadic, în unele comunități.

În satul Jucu de Sus, de exemplu, tradiția a fost reconstituită în anii trecuți, fiind păstrate elemente precum împodobirea pomului cu mere, nuci, fructe uscate, colaci și turte în număr simbolic, arată specialiștii clujeni.

“Originea acestui obicei este legată de simbolistica „pomului vieții”, văzut ca o legătură între pământ și cer, ceea ce etnologul Romulus Vulcănescu definea drept axis mundi – coloana care unește cele două lumi.

În cultura tradițională, moartea nu era percepută ca un sfârșit, ci ca o trecere. De aceea, ritualurile funerare – colacii, pomenile, darurile – aveau rolul de a însoți sufletul și de a menține legătura cu cei rămași. Pâinea, în special, rămâne ofranda principală, simbol al hranei sacre și al comuniunii”, mai arată specialiștii de la Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”.

Foto: Pomul din Joia Mare pentru sufletele celor plecați – Jucu de Sus, jud. Cluj (Maria Ciceo) și Pregătirea „copturilor” în satul clujean Orman – Arhiva Centrului de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”