VIDEO. Actorul Ruslan Bârlea, la „Clujăreală”: Stră-străbunicii mei sunt de aici, din Ardeal. M-am întors înapoi la ORIGINI

Profitând de podul de flori și de neatenția armatei lui Lebed și a Ludmilei, actorul Teatrului Național Cluj, Ruslan Bârlea a venit la „Clujăreală”, podcastul lui Marius Aciu, cu una dintre cele mai sincere și vii povești despre identitate, teatru și destin.

Născut în Cahul, în Republica Moldova, crescut într-o lume frământată de schimbări, Ruslan vorbește despre viața lui cu o sinceritate rară și un umor molipsitor. Povestea lui începe cu trecerea „Podului de flori” din 1992, moment care i-a schimbat definitiv direcția: „Am profitat de pod… În 1992 am trecut podul. […] De fapt, eu m-am întors înapoi la origine, aici.”

VIDEO. Actorul Ruslan Bârlea, la „Clujăreală”: Stră-străbunicii mei sunt de aici, din Ardeal. M-am întors înapoi la ORIGINI

Actorul își descrie originile într-un amestec de culturi care l-au influențat profund: „Stră-străbunicii mei sunt de aici, din Ardeal… Din partea bunicii mele am origini grecești. tatăl mamei mele e găgăuz.”

Chiar și numele său, frecvent asociat cu spațiul slav, vine dintr-o altă cultură: „Numele Ruslan nu e nume slav… e nume persan.”

Copilăria în Basarabia: alfabet chirilic și dor de România

Ruslan povestește cu emoție despre anii copilăriei, petrecuți în plin sistem sovietic. A scris până în 1989 doar cu litere chirilice și a simțit pe pielea lui ce înseamnă să ai o identitate românească într-un spațiu controlat. Un moment definitoriu i-a adus probleme la școală: „Eu am fost primul din școală care am scris în grafia latină o compunere… și a fost mare scandal.”

Colegii îi spuneau „românul”, un nume care l-a urmărit cu mândrie, nu cu rușine: „În liceu mi se spunea românul… că eu eram cu România.”

„Eu, de firea mea, sunt o persoană foarte timidă”

Deși astăzi este un actor versatil, Ruslan recunoaște că teatrul a fost pentru el o formă de eliberare: „Eu, de firea mea, sunt o persoană foarte timidă… dar pe scenă nu sunt timid deloc.”

A făcut teatru din copilărie, cu actori formați la Moscova, iar la finalul facultății a fost acceptat la trei teatre naționale din România: „Am luat examenul la toate trei teatrele naționale și am ales Clujul. Nu-mi pare rău.” Primul său rol la Cluj a avut o apariție memorabilă: „Cântam Marseieza… cântam imnul Franței.”

Un actor complet: teatru, operă, musical

Puțini știu că Ruslan a studiat și muzica la Conservator și a cântat în producții mari: „Am și cântat la operă destul de mult… Am jucat în Turandot… în Sunetul muzicii.” Ruslan crede cu tărie că actorul modern trebuie să fie versatil: „Nu există un actor numai de comedie. Dacă vrei să nu te plictisești ca actor, trebuie să joci toate genurile.”

Film, televiziune și o reclamă memorabilă cu bere

A apărut în filme, seriale, sketch-uri și zeci de reclame, însă una i-a rămas întipărită în minte: „De la 8 dimineață până la 9 seara tot îmi turnam bere în cap… Când m-am pus în taxi spre casă mi-a zis șoferul: aha, ați chefuit!”

Despre identitate și patriotism

Poate cele mai puternice mărturii sunt cele despre Basarabia și identitatea românească: „Dacă nu eram patrioți, eram de mult rusificați total. În Basarabia se înțelege mai bine ce înseamnă să fii român.” Pentru Ruslan, identitatea nu este un slogan, ci o realitate trăită.

Rolurile visate și proiectele actuale

Printre rolurile pe care le visează se numără personaje istorice și clasice: „Mi-ar plăcea să joc Ștefan cel Mare în ‘Apus de soare’… și Richard al III-lea.”

În prezent, pregătește un nou spectacol la Teatrul Național: „Lucrez la un alt fel de Harap Alb… o să fie o piesă șoc.”