Tradiții transilvane. Dacii considerau că morții sunt doar „plecați”, ca mesageri pe lângă divinitatea supremă

La 1 noiembrie, în Transilvania sunt comemorați cei trecuți la cele veșnice. Astăzi este Ziua Morților sau Luminația, obicei care a pătruns la noi doar de câteva veacuri.

Potrivit obiceiurilor și credințelor vechi din satele românești, strămoșii erau chemați și așteptați în fiecare zi.

Tradiții transilvane. Dacii considerau că morții sunt doar „plecați”, ca mesageri pe lângă divinitatea supremă

La 1 noiembrie se comemorează strămoșii, un obicei care a pătruns de câteva veacuri în Transilvania, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Originea acestei celebrări o dezvăluie etnologii și istoricii, care au studiat obiceiurile și credințele popoarelor antice.

Aflăm că la această dată popoarele celtice sărbătoreau „Capul Anului”, adică începutul unui nou ciclu agrar, când se punea sămânța grânelor în pământ, iar strămoșii contribuiau la „viața rodului” și la fertilitatea ogorului.

“Din acele vremuri, potrivit etnologului Maria Bocșe, în Apusul și Sudul Europei s-a îndătinat celebrarea morților în această zi”, arată specialiștii clujeni.

Luminația, un obicei importat

În ținuturile carpatice, datorită multiplelor legături spirituale cu Occidentul, în condițiile stăpânirii Imperiului austro-ungar, acest obicei a fost importat.

În satul tradițional transilvan, strămoșii erau și sunt celebrați și invocați de multe ori într-un an calendaristic la anumite „praguri” și „răspântii”, între echinocții și solstiții.

Sunt ținute zile ale morților la „Mucenici”, în preajma echinocțiului de primăvară, la „Lăsatul Secului”, în „Joia Mare”, în Sâmbăta Paștilor, la Ispas și la Rusalii, a doua zi de Sâmedru, în ajunul Crăciunului, și, de fapt, în fiecare sâmbătă din săptămânile anului, arată
cei de la CJCPCT Cluj.

În aceste zile se oferă ofrande pentru cei „trecuți în ailaltă lume”, dar și pentru cei „al căror neam s-a șters și nu-i mai pomenește nimeni”.

Duminica Tomii, cea mai mare sărbătoare a morții

În tradiția românească, arată specialiștii clujeni, cea mai mare sărbătoare a morții era considerată „Duminica Tomii”, numită și „Paștile Blajinilor”.

Relația dacilor cu moartea

Dar în concepția străveche moștenită de la daci, se crede că morții sunt doar „plecați” ca mesageri ai celor vii pe lângă divinitatea supremă, pentru a cere ajutor.

“Între cele două lumi, ‘cea de aici’ și ‘cea de dincolo’, așa cum le numește etnologul Ion Ghinoiu, nu există bariere definitive, viața după moarte fiind doar o prelungire a celei terestre”, arată specialiștii clujeni.

Astfel, potrivit obiceiurilor și credințelor satelor românești, strămoșii erau chemați, așteptați în fiecare zi, dar mai ales la marile sărbători, ca să participe, împreună cu cei vii, la toate evenimentele.

Foto: CJCPCT Cluj