Tradiții și obiceiuri de la Cluj. „Supușenia” norei în casa socrilor. „Rămâi, maică, sănătoasă”

Pe vremuri, plecarea tinerei mirese din casa părintească presupunea întotdeauna ruperea de viața tihnită de la părinți și pierderea dragostei materne.

Asta din cauză că „pă noră nime’ n-o mai ninerește. Amu’ trebe să tacă, să lucre șî să facă voia noilor părinț’ ”, spun oamenii satului, potrivit specialiștilor de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Tradiții și obiceiuri de la Cluj. „Supușenia” norei în casa socrilor

Astfel, părerea de rău și tristețea vin din neadaptarea la o nouă locuință lipsită de trecut și de tradiție, spune etnologul clujean Aurel Bodiu, în volumul „Dorul fără obiect”.

Acest lucru reiese și din cântecele de la „îmbălțâtuʼ mniresî” (pregătirea balțului sau a volalului de către fete sau femei pricepute din sat, în timp ce „druștele” cântau).

„Rămâi, maică, sănătoasă,
Dac-ai fost așă voioasă,
Să nu-m’ vez’ umbra p’ân casă.
Rămâi, tată, sănătos,
Dac-ai fost așă voios,
Să nu-m’ vez’ umbra pă jos.
Maică, mult ț-am mai lucrat,
Plată puțână mi-ai dat,
Mult am mai umblat desculță,
Pântru șasă perinuță.”

Tinerele trebuiau să asculte soacră și de soț

Mireasa simțea acut consecințele înstrăinării, regretul plecării din casa părintească și ajungerea într-o nouă familie, cu reguli stricte. Versurile cântate în timpul pregătirii miresei, înainte de plecarea la cununie, ilustrează condiția femeii în satul tradițional, spun specialiștii clujeni.

În noua familie, femeii îi revenea un rol dificil, dominat de multe responsabilități. La toate acestea se adaugă o normă comportamental-morală „supușenia”, sau ascultarea de soacră și de soț, de care viitoarea nevastă trebuie să dea dovadă.

„Mireasă, țucuț’ gura,
Dacă meri di la părinț’,
Nu ț-a și (fi) ca șî p-aci,
Că mă știu șî io pă mine
Că la mama mni-o fost bine,
Da’ de cân’ îs la străini,
Nici prânzăsc, da’ nici nu cin’
Fără plâns, fără sustin.
Cân’ mă cer să viu acasă,
Tăt îmi spune că mă lasă,
Ca să lucru mai voioasă.
Cân’ mă cer să mărg în sat.
Zâce că am de lucrat.”.

Versuri din volumul „Dăbâca – studiu monografic”, autori Mariana și Dorin Pintilie, apărut în anul 2001, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Foto: Miri și nănași din Huta-Strâmbului, jud. Cluj, anul 1982 (arhiva prof. Viorel Lăcătuș)