Tatiana Cauni, profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, face parte dintre cele 12 cadre didactice din România care au fost alese pentru proiectul Merito. Pe lângă liceu, proiectul Merito și familie, Tatiana Cauni este coordonatoarea unei trupe de teatru din Baia Mare, „Masca”. Trupa a luat naștere acum 19 ani, din pasiunea dânsei pentru această formă artă: ,, când eram mică visam să fiu actriță”.

Intrată în domeniul învățământului acum aproximativ 20 de ani, Tatiana Cauni are o experiență vastă ca și dascăl. În acest sens, am discutat cu dânsa despre învățământul online la care profesorii au fost nevoiți să apeleze în urma pandemiei de coronavirus, despre elevi și despre profesori.

„Am fost speriată la început”

Reporter: Cum a fost pentru dumneavoastră trecerea la învățământul online?

Profesor: O provocare. Dacă mă gândesc acum retro, pe la începutul lui martie, nu m-aș fi gândit că pot să ajung  aici. Cred că am avut o primă săptămână în care am fost frustrată și speriată pentru că nu am știut ce să fac și ce se va întâmpla. Nu știam ce o să fac cu copiii. A fost destul de greu. Am avut noroc că aveam o platformă în școală pe care o mai folosisem. Primul pas îl aveam deja la îndemână și am început acolo să trimitem teme. Este ca și un Classroom, dar puțin mai ușor de utilizat. Foloseam deja de trei ani această platformă, iar acesta a fost primul pas pe care l-am făcut către copii.

Reporter: Considerați că erați mai pregătiți față de alte școli?

Profesor: Ca orice schimbare când este la început, în acest caz acum trei ani, noi, profesorii de la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, eram ceva de genul: of, nu, catalog online. Trebuie să trecem note și în catalogul online și în catalogul normal. Totuși, ca orice lucru nou, sperietura durează două- trei zile. Ne-am obișnuit și după aceea a devenit ceva firesc. Ne-a prins bine pentru că în momentul în care ne-am întâlnit cu această provocare, școala online, am avut la îndemână un instrument. Din acest motiv am reușit să pornim foarte repede lucrurile chiar dacă încă nu se știa că va deveni obligatoriu sau să facem orele pe internet. A fost o modalitate bună de a fi aproape de elevi.

„Elevii mei sunt prezenți la ore”

Reporter: Am văzut că majoritatea profesorilor se plâng că elevii nu prea intră la ore. Care este rata de prezență la clasele dumneavoastră?  A scăzut de când cu școala online?

Profesor: La început, când trimiteam temele pe platforma școlii, nu ținem cont de prezență pentru că aveau teme de o săptămână. Apoi, mi-am dat seama  că sunt bombardați cu teme din toate părțile și am început să schimb ceva. Am simțit că există o nevoie să ne vedem față în față chiar și prin intermediul internetului și, primind foarte multe mesaje de la elevi cu propuneri de a ne vedea, am decis să facem orele pe Zoom.  Până înainte de Paște orele de pe Zoom erau  lejere pentru că temele săptămânale mergeau în continuare.  Mi-am dat seama că ei își doreau foarte mult să se vadă între ei, să discute despre teme și despre ce au mai făcut. Atunci am luat decizia e a le da teme de grup, săptămânale, pentru a le oferi șansa să se obișnuiască singuri cu aceste aplicații. După Paște am început să facem orele pe Zoom mult mai intens. După toate aceste etape, prezența este foarte bună. La clasa a 10- a am 33 de copii la clasă și sunt zile în care sunt toți prezenți. Am ore unde  din 30 am 27, din 24 am 18. Sunt zile și zile. La clasa la care sunt și dirigintă, o clasa de a 12-a, sunt toți prezenți de fiecare dată.

„Este absurd să facem ultima oră de dirigenție pe internet”

Reporter: Sunteți dirigintă de clasa a 12-a, cum văd elevii dumneavoastră acest final de an care nu va fi unul tradițional? Va lipsi festivitatea de absolvire, nu vor mai cânta ,,Gaudeamus igitur” prin liceu, nu va exista o ultimă oră de dirigenție sau banchetul.

Profesor:  Chiar astăzi am avut oră cu ei. Sunt frustrați și triști, dar sunt maturi la vârsta pe care o au și înțeleg că această variantă este bună pentru sănătatea tuturor . Este normal să fie triști pentru că nu au parte de lucruri pe care le-au avut celelalte generații. În ziua în care s-a anunțat că nu vor mai merge copiii deloc la școală și când am aflat că nu va mai fi festivitatea și banchetul a fost o zi tristă pentru toată lumea. Primesc zilnic întrebări de genul: noi mai avem albume? ce facem cu festivitatea?, dar cu banchetul?, noi vom avea ultima oră de dirigenție? Cred că vom găsi ceva variante bune pentru că eu sunt o persoană spontană și creativă. Le voi pregăti ceva. Sunt convinsă că le voi găsi ceva ce o să fie bine. Nu vă spun acum pentru că va fi o surpriză. Le voi pregăti ceva ce nu a mai făcut nimeni. La fel vor pregăti și ei ceva pentru mine și împreună vom pregăti ceva pentru toți profesorii. Așa sunt eu și clasa mea. Ne place să facem surprize! Îmi doresc ca ei să nu uite că termină clasa a 12-a și voi face în așa fel încât să nu fie doar o oră de dirigenție pe Zoom, îmbrăcați elegant în fața unui calculator pentru că ar fi absurd acest lucru.

„Mă sperie gândul că 80% dintre profesorii din România se cred perfecți”

Reporter: Care considerați că sunt avantajele și dezavantajele învățământului online?

Profesor:   Cred că avantajul este că fiecare profesor a avut timp să privească  și să se autodepășească. Am avut timp , noi, profesorii, să vedem ce putem face. Știți profesorii aceia clasici care înainte mergeau la oră și credeau că este suficient să intre în fața clasei și să  spună totul copiilor cumva recitat și să le dicteze în caiet? Copiii trebuie să învețe, acesta este menirea lor, iar profesorii trebuie doar să le explice, cred profesorii respectivi. Această paradigmă s-a schimbat. Ne dăm seama că genul acela de profesor, sper eu, să nu mai existe din toamnă pentru că această perioadă de stat acasă ar fi trebuit să schimbe cu desăvârșire pe toată lumea. Eu nu sunt la prima tinerețe în fața copiilor, dar sunt convinsă că eu nu voi mai putea să mă întorc în fața copiilor niciodată și să folosesc doar pixul, tabla, creionul și să le țin prelegeri foarte multe despre operele literare .Cred că trebuie să acceptăm această variantă pentru că vor mai exista multe perioade de acest gen pe viitor. Poate va trebui de luni să stăm acasă să învățăm, iar din cealaltă săptămână să mergem la școală. Părintele, copilul și, în special, profesorul trebuie să fie pregătiți pentru așa ceva. Cred că această perioadă este un fel de tatonare. Fiecare trebuie să caute, să se autoeduce și să învețe ceva. Din păcate profesorii sunt autosuficienţi. Sunt perfecți, știu tot și nu au nevoie să învețe niciodată. Doamne ferește să le spui că mai au de învățat ceva. Există un studiu în care 80% dintre profesorii din România sunt perfecți, iar pe mine mă sperie acest gând. Eu nu sunt nici perfectă și nici nu știu totul. Învăț de fiecare dată când pot, de la cine pot, pentru a putea  și copilul de lângă mine să își dea seama că și el, la rândul lui, are de învățat dacă adultul învață. Mă sperie gândul că din toamnă o să aibă parte copiii de oameni care o să zică: bine că s-a terminat și acum putem să ne reluăm viața de unde am oprit-o. Acest lucru se va întâmpla.

„Trebuie să fie bine elevului, nu profesorului”

Sunt și dezavantaje. Clar, omul este social și prin natura lui are nevoie de atingere, are nevoie de privire, are nevoie de un feedback, are nevoie de o grimasă din partea celor din jur, iar acest lucru ne lipsește foarte mult. Toți avem nevoie de un zâmbet. Cred că asta ne lipsește și nouă și lor foarte mult. Acest lucru se va îmbina foarte bine când noi ne vom întoarce într-o normalitate, atât cât va putea fi, pentru că nu va mai fi aceeași normalitate pe care am avut-o până înainte de pandemie. Lumea trebuie să fie conștientă de acest lucru. Părintele are și el avantaje și dezavantaje. Trebuie să își dea seama care este rolul profesorului în această ecuație. Părinții au nevoie de noi, să fie aproape de profesori. Trebuie să fie partenerii noștri ,nu să spună că profesorul nu este cum ar trebui să fie. Dacă elevul se duce acasă și spune: mie îmi place profa de română de la clasă, atunci părintele cu siguranță o să privească în alt fel profesorul. De unde pornește totul? De la copil! Toată lumea se gândește cum să fie bine profesorilor. Trebuie să fie bine adolescenților și elevilor pentru că ei vor duce mai departe ceea ce învață de la noi. Este foarte greu să lucrezi cu adolescenți pentru că te simt dacă ai defecte și știu când ești autentic. Nu le plac profesorii aroganți absolut deloc. Elevul trebuie să înțeleagă că nu deține adevărul absolut. Este ok să greșești pentru că doar dacă greșești vei putea învăța ceva. Căutând răspunsuri vei progresa și vei știi mai multe.

Tema iubirii, exersată pe o piesă de-a lui Smiley

Reporter: Considerați că învățământul online poate fi o variantă de viitor?

Profesor:  Cred că este o soluție doar că ar trebui oarecum combinat. Nu putem să facem șase ore pe zi lecții pe internet pentru că ar fi prea mult timp petrecut în fața unui calculator. Gândiți- vă doar așa: șase ore la școală pe calculator, câteva ore teme pe calculator după școală și după aceea câteva ore pe Facebook cu iubita/iubitul pe videocall. Însemnă foarte multe ore pe internet. Totuși, este de luat în calcul și această variantă pentru că majoritatea vor elevilor vor lucra în multinaționale și trebuie să îi pregătim pentru acest nivel. Eu nu mă descurc foarte bine cu această tehnologie, dar mă strădui să învăț pe cât posibil. Revenind, oriunde vor lucra au nevoie de tehnologie în viața lor. Chiar și literatura se poate face cu tehnologie. Chiar astăzi am ales o aplicație unde am luat un clip de la Smiley și am lucrat pe tema iubirii. Videoclipul și versurile piesei ,,Îndrăgostit, deși n-am vrut”. Cred că domnul Smiley ar fi mândru să vadă ce răspunsuri au dat adolescenții pe baza unui videoclip. Se poate, dar trebuie să vrei.

Cum au lucrat elevii pe piesa lui Smiley?

„Lucrăm variantele de bacalaureat împreună”

Reporter: Cum pregătiți un proba de limba și literatura română pentru bacalaureat, pe internet?

Profesor:  Lucrăm pe Zoom. Luăm o variantă de bacalaureat și lucrăm împreună subiectele. Discutăm, le rezolvăm și după aceea încerc să profit de situație puțin. Mă uit ce este la subiectul trei și în funcție de subiectul trei readuc în discuție și reactualizăm cunoștințele pe care le-am făcut mai demult sau din alte variante . Lucrez pe variantele care există. Ne ajunge o oră să facem o variantă. Nu ar avea sens să nu le parcurgem împreună. Bine, există deja baremele, există rezolvările, dar ei trebuie să înțeleagă că, pe lângă rezolvările din barem, pot exista și alte răspunsuri corecte. În barem nu sunt trecute toate variantele de răspuns corecte la unele exerciții. Nu cred că ar ajuta cu nimic dacă aș face altfel.

Pe finalul interviului, am decis să discut cu doamna profesoară la liber. Fără un plan. Doar din instinct pentru a vedea unde ajungem cu discuția. Iată un rezumat al convorbirii.

,, Nu sunt de acord ca un elev de al meu să aibă media la română 10, iar la examenul de bacalaureat să ia mai puțin. La mine este foarte greu să ai media 8 sau 9. Dacă ai o asemenea medie vei lua și la bacalaureat această notă, cel puțin. Nu mi se pare normal ca un elev care are media 10 să ia 8 la bacalaureat și să îl văd cum plânge în curtea liceului pentru că nu înțelege ce s-a întâmplat.

Ca profesor, după natura meseriei, trebuie să înveți toată viața. Dacă un profesor refuză să învețe atunci nu înțeleg de ce s-a făcut profesor. Spun acest lucru cu toată părerea de rău!”, a consemnat Tatiana Cauni, profesor Merito și profesor de limba și literatura româna la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare

Interviu realizat de Răzvan DAN