Connect with us

ACTUALITATE

Tânără studentă la Cluj, profesoară de engleză în India. Îndoctrinare și șocuri culturale: „Am mușcat din viața reală”

Publicat


whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.37 pm 576x1024

Alexandra este o studentă de 21 de ani, aflată în anul 3 de jurnalism, în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca, iar vara aceasta, printr-un program de schimburi de experiență al ONG-ului studențesc AIESEC, a ales să schimbe total mediul, plecând în India pentru a preda limba engleză copiilor.

„Erau mai multe oportunități, dar eu am simțit o atracție față de India, am zis că poate e ceva ce trebuie să învăț acolo, mai ales că aveam nevoie de o schimbare totală de mediu. Înainte de plecare eram terminată psihic, voiam să schimb peisajul, să nu mai am de-a face cu rutina zilnică de aici. Te gândești că poți face asta nu neapărat plecând în India, dar am simțit o chemare și m-am dus. De când citisem cărțile lui Eliade, mai mult sau mai puțin forțată de școală, s-a declanșat o tendință de romanțare a țării, fiindcă am descoperit-o prin literatură.

Prietenii erau încrezători, familia credea că sunt nebună. N-am sunat-o pe mama să-i cer permisiunea, i-am zis doar că plec. La urma urmei, am 21 de ani și aveam să fiu plătită pentru activitatea pe care urma să o desfășor în India. Am rugat-o doar să plătească biletul de avion, că în rest știam că mă voi descurca, iar prin conexiunile celor de la AIESEC s-a găsit un client: directorul unei școli din Jabalpur unde am ajuns să predau”, relatează aceasta pentru Cluj24.

AIESEC este o organizație condusă de studenți și absolvenți ce are ca scop dezvoltarea abilităților de leadership în rândul tinerilor prin internship-uri, programe de voluntariat și de teaching. Astfel, cei care își doresc să câștige experiență în domeniul preferat de activitate își pot face cont pe platforma aiesec.org, unde vor putea aplica pentru diverse oportunități de călătorie menite să îi ajute să se integreze pe piața muncii și să lege conexiuni cu oameni din toate părțile lumii. Pe lângă câștigul pe plan profesional, tinerii care merg în schimburi de experiență AIESEC se întorc acasă cu un bagaj de cunoștințe mai mare și anxietate mai puțină, întrucât de-a lungul activităților desfășurate se confruntă cu o serie de provocări care îi formează și la nivel personal.

*Alexandra a ales un program de teaching, adică să predea limba engleză într-o țară străină, fiind plătită pentru activitatea desfășurată. Restul învățăturilor, care au contribuit la dezvoltarea sa personală, au venit ca un bonus, ea însăși spunând că datorită AIESEC a mușcat pentru prima oară din viață.

Primele impresii

Timp de 2 luni și jumătate a avut parte de o experiență pe care nu o va uita niciodată, de la primele până la ultimele impresii.

„India e foarte diferită de Europa, cu siguranță. Stereotipurile legate de trafic sunt un pic adevărate, în sensul că se conduce haotic. Sunt multe scutere, iar șoferii nu se dau la o parte decât dacă trece o vacă, pentru că e animal sacru la ei, dar pentru alți pietoni nu fac loc”, descrie Alexandra.

Potrivit spuselor sale, orașul din inima Indiei era tipic indian, în sensul că locuitorii erau foarte înrădăcinați în cultura țării, așa cum locuitorii din satele românești duc un stil de viață tradițional.

whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.36 pm (2)

Caste, căsătorii aranjate, discriminare și îndoctrinare: „Nu le-aș fi crezut dacă nu aflam direct de la sursă”

O altă preconcepție cu care a plecat în India viza mentalitatea locuitorilor, care i s-a confirmat.

„Nu știu dacă e ceva local sau dacă așa e peste tot, – am stat într-un singur oraș din India, deci e greu de zis – dar am observat că sunt multe probleme sociale despre care nu știam că încă există, precum castele, discriminarea între clase și căsătoriile aranjate”, indică Alexandra.

A stat într-un hostel în care a împărțit spațiul cu niște fete de liceu. Ele i-au spus că și în prezent, dacă o persoană e dintr-o clasă joasă și vrea să dea un examen național, trebuie să obțină un punctaj mult mai mare decât cineva care e de clasă înaltă sau mijlocie pentru a putea trece.

„Sunt povești de genul acesta pe care nu le-aș fi crezut dacă nu aflam direct de la sursă, de la fetele care trăiesc acolo. Mi-au zis că pentru cele din clasă joasă sau mijlocie nu se pune în discuție nici căsătoria din dragoste, aceasta e doar pentru cei de clasă înaltă și mi-am dat seama că pentru unele dintre ele asta era realitatea.

O fată mi-a spus că părinții nu sunt de acord cu relația ei deoarece bunicul a fost un politician care i-a crescut familia în rang, iar dacă se va căsători din dragoste, statusul social va scădea, prin urmare trebuie să aibă o căsătorie aranjată pentru a-l menține. Se pune mult accent pe asta.

Multe fete au devenit imune, dar se vedea că au o reținere când discutam despre cât de nasol mi se pare că trebuie să se îmbrace în așa fel încât să acopere cât mai mult pentru a nu atrage bărbații, de exemplu. Una dintre ele era mai libertină, a avut relații prin liceu, în timp ce restul fetelor nu păreau să susțină genul ăsta de comportament. Ce vreau să zic e că ele nu sunt fericite cu situația, dar nici nu susțin neapărat curajul de a trăi după bunul plac, se simțea îndoctrinarea”, adaugă studenta.

whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.36 pm (1)

Fără haine: „M-am resemnat”

Pe timpul schimbului de experiență din India a fost nevoită să își cumpere haine noi, cele aduse de acasă – rochii până la genunchi, în mare parte – fiind considerate prea scurte.

„Trebuia să port doar haine lungi. Jumate din garderoba adusă de acasă nu am putut să o port pentru că ori era prea decoltată, ori prea scurtă pentru ei, așa că am cumpărat haine de acolo. A trebuit, altfel aveam doar 5 ținute”, povestește Alexandra.

Înapoi la origini: „Am ajuns să cred că eu critic mult România pentru că o iubesc”

Cu timpul, i s-a făcut dor de casă și a ajuns la concluzia că apreciază țara natală mai mult decât își imagina.

„Mi-am dat seama că mai degrabă aș fi genul de persoană care petrece o perioadă în străinătate dar se întoarce în țară și implementează ce a învățat acolo. Nu mă văd să plec de tot de aici.

Lumea se plânge de blocurile comuniste, mie mi s-a făcut dor de ele. Când m-am întors în România am stat din încăpățânare în București o zi, doar ca să mă reconectez cu țara, să ajung din nou la esența mea, să văd gândaci de bucătărie pe stradă, ceva ce nu credeam să îmi lipsească.

Aici cred că a contat și faptul că în India nu erau trotuare. În România, poți să mergi până la mall pe jos, chit că faci o oră, dar acolo era imposibil să faci asta, iar mie îmi place să mă plimb foarte mult. La un moment dat mi se făcuse dor de casă, de cultura europeană în care freci menta 2 ore cu o țigară la un local, și nu aveam nicăieri unde să mă plimb. Nu puteam merge la restaurant sau la o terasă că nu prea găseai așa ceva în zona în care stăteam eu.

Și așa am ajuns să cred că eu critic mult România pentru că o iubesc, cumva. Trăind în India 2 luni și jumătate m-am forțat să admit chestia asta. Mergând pe un alt continent, cu o cultură total diferită, am conștientizat niște lucruri despre originile mele”, mai spune tânăra.

whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.37 pm (1)

Profesoară în India: „Băieții de acolo sunt praf pe lângă cei din România la capitolul obrăznicie”

Deși a fost ajutată de un alt cadru didactic, iar copiii păreau dornici să învețe, predatul limbii engleze a fost provocare din mai multe puncte de vedere. În primul rând, abordarea profesorilor era diferită, ca urmare a legalității abuzurilor fizice.

„Erau foarte drăguți, eu am predat celor de la grădiniță până în a șasea, care nu știau bine engleză și care învățau mecanic. Se vedea că voiau să-mi vorbească, dar dorința directorului era să îi învăț niște întrebări standard, prin urmare auzeam des întrebări precum <<Care-i mâncarea ta preferată?>>, <<Care-i culoarea ta preferată?>>, pentru că voiau să vorbească și ei engleză cu mine.

Băieții de acolo sunt praf pe lângă cei din România la capitolul obrăznicie, cei din India sunt foarte respectuoși. Mă întrebau dacă pot bea apă, dacă pot intra sau ieși din clasă, iar eu mă gândeam la cum elevii români beau și mănâncă în fața profesorului. Acolo erau foarte educați, dar cred că mai mult din frică, pentru că abuzul fizic e încă legal.

O profesoară m-a întrebat odată dacă vreau să aducă bățul pentru că cineva făcea gălăgie și am refuzat imediat. Eu țip, uneori trebuia să o fac, dar nu lovesc niciodată. De altfel, vedeam cum, atunci când se apropiau de tablă, unii copii se fereau de mine, se pare că au reflexul ăsta de a se feri pentru că sunt obișnuiți să mai primească palme. Eu am fost genul de profesoară care îi chema la tablă dacă se credeau deștepți, nicidecum genul care să îi bată”, descrie tânăra.

whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.35 pm

Conflicte cu conducerea școlii: „Elevii căutau răspunsul cel mai rapid ca să poată satisface profesorul. Directorul vedea școala ca pe o afacere”

În al doilea rând, conducerea școlii a reprezentat o altă provocare pentru tânără.

„Directorul avea anumite lucruri în cap care nu mi se păreau okay și asta se vedea prin prisma faptului că elevii învățau mecanic. Mă frustra că aveau notițele și cartea în față și tot paraleli erau, pentru că ei nu căutau răspunsul în creier, ci pe cel mai rapid ca să poată satisface profesorul. Eu dădeam feedback conducerii, le spuneam că elevii ar trebui să lucreze mai mult individual, să își creeze singuri un fel de a gândi și așa mai departe.

Fiind școală privată, directorul avea autonomie, deci nu pot spune că e un caz general, dar chiar și așa, mă tot certam cu el pentru că învățatul mecanic nu e benefic deloc. La un moment dat nu am mai putut și m-am apucat de gramatică și literatură cu ei. Le citeam ca să se obișnuiască cu pronunția. Directorul îi încuraja să se uite la mine, eu le spuneam să se uite la cuvântul din carte pentru a înțelege cum se pronunță. Fiindcă ei repetau ce ziceam dar nu se uitau în carte, nu știau ce zic.

I-am propus să aducă un logoped pentru a-i ajuta să pronunțe corect <<ș>>-ul, care nu e atât de uzual la ei, a refuzat. De ce? Pentru că vedea școala ca pe o afacere. Aducea copii noi în timpul anului școlar și nu testa pe nimeni pentru a vedea la ce nivel este, nu se gândea că elevul poate rămâne în urmă din start, ci îl vedea ca pe o sursă de venit”, menționează ea.

whatsapp image 2022 10 25 at 10.44.37 pm

Experiența AIESEC: „Am mușcat pentru prima oară din viața reală”

Din fericire, profesoarele au fost de partea ei, primind sprijin moral atât de la ele, cât și de la membrii AIESEC cu care a păstrat legătura în permanență.

„Directorul acela a fost singurul care mi-a lăsat un gust amar, experiența în sine a fost bună, am învățat multe, iar cei de la AIESEC mi-au fost mereu alături cu vorbe bune. Datorită lor am mușcat pentru prima oară ca lumea din viața reală. Am mai lucrat vara, dar 6 zile pe săptămână niciodată, plus că e foarte extenuant să fii profesor. După 5 ore de predat mă gândeam să-i duc flori profesoarei de română din generală și să-i mulțumesc că n-a țipat niciodată la mine.

AIESEC mi-a oferit șansa de a lucra cu problema mea cu gestionarea stresului. Înainte de schimbul de experiență nu aș fi putut lua în considerare o ofertă de angajare ca studentă. Acum sunt mult mai deschisă în sensul ăsta”, completează studenta.

La întoarcere a avut un gol în stomac gândindu-se că se a revenit în mediul în care simțea că stagnează, apoi și-a dat seama că întreaga experiență a meritat, dat fiind că viața în România s-a dovedit a fi și mai prosperă.

„Am învățat lucruri, mă simt mult mai sigură pe mine, sunt chestii subtile care te mănâncă de viu pe moment, dar care te schimbă în ceva mai bun după”, conchide ea.

Dacă te simți pregătit să iei viața în piept, urmărește ofertele de schimburi de experiență pe aiesec.org. Pe site îți poți alege durata internship-ului/voluntariatului, precum și postul în care să lucrezi, în funcție de abilitățile, studiile și, după caz, experiența anterioară. Tinerii de la AIESEC îți stau la dispoziție dacă ai nevoie de îndrumare.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Cecchini

    februarie 1, 2023 la 9:49 pm

    Am o singura chestie de zis catre tipa aia: vai proasta poti fi, daca n-ai nimic in cap dupa scoala romaneasca, si iti trebuie sa mergi in India ca sa intelegi ceva din viata reala.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO FOTO. Comunitatea Identitară România: Familia se află sub asediu, se duce un RĂZBOI contra familiei

Publicat

familia identitara

Sâmbătă, de la ora 16.00, la două ore după marșul LGBTQ+, Asociația Comunitatea Identitară Cluj a organizat, în Piața Avram Iancu, Mitingul pentru Familie.

familia identitara

„Evenimentul este pentru susținerea familiei naturale, formată din bărbat, femeie și copii. Are loc în aceiași zi, când la Cluj, autoritățiile corupte, au autorizat din nou parada sodomiților, a deviaților sexuali, care se mândresc cu doctrina anală și au pretenția ca toată lumea să sărbătorească practicile lor sexuale dezgustătoare.

VIDEO FOTO. Comunitatea Identitară România: Familia se află sub asediu, se duce un RĂZBOI contra familiei

Vino în stradă alături de noi! Apără-ți familia, apără-ți neamul, apără-ți copiii, apără principiile creștine! Spune NU căsătoriilor între sodomiți și spune NU propagandei sexo-marxiste, ce țintește minorii”, au transmis organizatorii.

familia identitara

La chemarea lor au răspuns peste o sută de clujeni. Aceștia purtau pancarte pe care scria: „Iubim familia, detestăm degenerarea”, „Boala mintală nu este dragoste”.

familia identitara

familia identitara

„Avem credința că doar în acest mediu al comunității identitare, copiii pot crește sănătoși și puternici, doar educați de o mamă și un tată, de părinți adevărați, pot ajunge niște valori ai acestei societăți. Sigur, există și familii destrămate și copii abandonați, dar soluția nu sunt adopțiile și căsătoriile homosexuale, între sodomiți, între cei care agresează copiii, care urăsc dragostea. Familia se află sub asediu, se duce un război contra familiei”, a spus Codrin Goia, președintele Comunității Identitare Cluj.

S-a scandat: „Adevărul vrei nu vrei, nimeni nu se naște gay” și „Vrem normalitate, nu perversitate”.

La final s-a desfășurat un tricolor de mari dimensiuni.

familia identitara

 

 

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO FOTO. Marșul Cluj Pride: Cerem EGALITATE în fața legii și RESPECT din partea societății în care trăim

Publicat

LGBTQ+

Sâmbătă s-a desfășurat, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, marșul PRIDE al comunității LGBTQ+. La acest eveniment au participat câteva mii de persoane, purtând steagurile-curcubeu și pancarte prin care îndemnau la iubire, nu la ură.

LGBTQ+

Pe scena amenajată în piață au urcat mai mulți vorbitori, printre care și o pereche de lesbiene, care au îndemnat la toleranță și iubire, cerând respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ+.

LGBTQ+

VIDEO FOTO. Marșul Cluj Pride: Cerem EGALITATE în fața legii și RESPECT din partea societății în care trăim

„Ne-am adunat aici pentru a cere aceleași drepturi pe care încă nu le-am primit. Cerem din nou egalitate în fața legii și respect din partea societății în care trăim”, a spus o reprezentantă a Asociației ACCEPT.

LGBTQ+

LGBTQ+

„Dacă e prima dată când vii la un marș Pride, bine-ai venit acasă. Dacă prietenii și familia nu te acceptă pentru că ești LGBT, bine-ai venit acasă. Dacă trebuie să auzi de la colegi cine ești tu, bine-ai venit acasă. Transmitem un mesaj clar și răspicat autorităților: familiile LGBT trebuie să fie recunoscute și protejate, în Cluj și în toată România”, a spus o reprezentantă LGBTQ+.

LGBTQ+

LGBTQ+

LGBTQ+

Marșul s-a desfășurat pe traseul Piața Unirii – str. Regele Ferdinand – str. George Bariţiu – str. Emil Isac – Calea Moților – str. Petru Maior – Piaţa Lucian Blaga – str. Napoca – Piaţa Unirii. S-a scandat: „Mai multă iubire, mai puțină ură”.

Pe Bdul Ferdinand, coloana a fost așteptată de un grup de manifestanți anti-LGBTQ+ care a fost în cele din urmă îndepărtat de jandarmi.

YouTube video

Update:

S-a încheiat manifestarea Marșul Cluj Pride 2024. Au participat aprox. 4.000 de persoane, din care 250 -300 persoane Pro Palestina.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

LIVE VIDEO. Marșul Cluj Pride. Membrii comunității LGBTQ+, pe străzile din centrul orașului

Publicat

lgbt

Marșul Cluj Pride, al comunității LGBTQ+, are loc, sâmbătă, locul de pornire fiind Piața Unirii din Cluj-Napoca. 

Marșul va porni pe traseul Piața Unirii – str. Regele Ferdinand – str. George Bariţiu – str. Emil Isac – Calea Moților – str. Petru Maior – Piaţa Lucian Blaga – str. Napoca – Piaţa Unirii.

La eveniment au participat câteva mii de persoane.

 

Citește mai departe

CULTURA

CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Între meta-cinema și metis-cinema

Publicat

tiff

Orice film are nevoie de premise puternice, vizuale, narative, de acțiune sau de personaj. Așa este filmul care a deschis ediția 23 a TIFF-ului, cea mai recentă creație a lui Luc Besson, care începe ca un film de aventuri. La un control de rutină pe o autostradă, un camion plin cu câini e condus de un personaj travesti, plin de răni și vânătăi. Pretextul vizual e puternic, sub lanterna polițistului vedem un corp de femeie cu umărul zdrelit, urmat de un contrast acustic. „Șoferița”, care are evident voce masculină, ajunge în arest, însă, pentru spectatorii care se așteptau la un nou film cu Bruce Willis sau cu Nathalie Portman ori cu Milla Jovovich, Besson nu ne oferă nicio vedetă, iar camionul condus de acest „drag queen” plin de cicatrici nu are o bombă atomică, ci este plin de căței.

Eroul principal, jucat de Caleb Landry Jones, consacrat cu un alt rol de personaj cu tulburări mintale (criminalul Martin Bryant din Nitram, regizat de australianul Justin Kurzel), se numește „Doug”, iar povestea sa emoționantă o aflăm prin intermediul întâlnirii sale cu Evelyn Decker, o psihiatră-polițist, jucată de Jonica „Jojo” T. Gibbs (o puteți vedea în Civil War). Pentru că poliția nu știe în ce „categorie” de deținuți și în ce zacă să-l pună pe arestatul/ arestata lor, Evelyin îl intervievează pe Doug, ceea ce permite o serie de rememorări (fleșbecuri pentru romglezi).

CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Între meta-cinema și metis-cinema

Deși există un alt „Dogman” în cinema, pe care sunt convins că Besson îl cunoaște, pentru că Matteo Garrone e unul dintre reperele cinemaului european contemporan, regizorul francez are o cu totul altă abordare. Pe măsură ce aflăm povestea lui „Doug”, care se află într-un scaun cu rotile, suntem confruntați cu tot mai multe necunoscute și suntem expuși unor multiple referințe culturale, narative, artistice, bazate pe jocul transparent de cuvinte între Doug, Dog și God. „Doug” e diminutivul lui Douglas, băiatul care a crescut printre câini (dogs) și care se confruntă cu Dumnezeu (God), care scris invers este Dog.

Simbolistica e utilizată de Bresson fără false pretenții și farafastâcuri intelectualiste, pentru că în cinemaul „de look” simbolurile nu sunt niciodată ascunse, ci sunt intenționate și directe. Când fratele lui Doug pune un cearceaf deasupra cuștii unde copilul e închis, pe acesta stă scris: „In the name of God”, dar din punctul de vedere al lui Douglas se vede „Dog”. La un moment dat, deși vorbește cu psihiatrul, Doug sparge al patrulea perete și ne privește direct punându-ne întrebarea dacă oamenii sunt mai buni decât câinii.

Comparațiile om-câine (sunt prea bătrân să fiu re-antrenat, spune personajul), relațiile dintre erou și animalele pe care le salvează, sunt trasee prin intermediul cărora regizorul se adresează direct spectatorilor, prin care ar trebui să ne întrebăm dacă „God” mai crede în „Doug” – dacă Dumnezeu mai crede în oameni. Totul e punctat cu întrebări retorice de tipul: „De ce iubesc câinii mai mult decât oamenii?”, la care tot eroul răspunde, în timp ce aparatul de filmare face un contraplonjeu abrupt: „Câinii au toate virtuțile oamenilor, fără viciile acestora”.

„Besson se mută dintr-un gen cinematografic într-altul”

Filmul acesta este rezultatul unui metisaj cinematografic, pentru că regizorul-scenarist folosește sistematic tehnica povestirii prin fragmente, specifică pentru cinemaul de tip puzzle contemporan, cu momente de suspans și incertitudine, în care rememorările alternează între diverse planuri temporale și moduri narative. Besson se mută dintr-un gen cinematografic într-altul cu o libertate care depășește jocurile postmoderniste lui Tarantino. Tocmai aceasta este calitatea stilului „look”, amestecul dintre „retro” și „neo”, dintre fantezie și realism, dintre plauzibil și incredibil, dintre cotidian și fantastic.

Cu Dogman, Luc Besson a revenit la propriul său eu auctorial și la instrumentele pe care le-a folosit în urmă cu 40 de ani (!) în Subway (1985), filmul care l-a consacrat în cinemaul mondial, parte a mișcării numită „cinéma du look”. Chiar actorul din acest film, Caleb Landry Jones se aseamănă incredibil de mult cu Fred (jucat de un Christopher Lambert tânăr și inimitabil). Tot ca Fred, care trăia în vintrele metroului parizian, Doug duce o existență de recluziune auto-impusă într-un subsol abandonat. Ca și în Subway, care începea cu o filosofare ironică, amuzanta referință la Socrate, Sartre și Sinatra, Dogman e o meditație despre umanitate, voia lui Dumnezeu și inumanitate.

Referințele meta-cinematografice, care sunt mereu prezente în filmele „du look”, sunt chei de lectură. Cele trei alter-ego-uri travesti ale lui Doug sunt femei faimoase, e imposibil să nu le recunoaștem pe Dietrich, Piaf sau Marylin. Când Doug se demachiază în fața oglinzii, în fundal auzim melodia de pe coloana sonoră a celebrului „Godfather” – „Speak Softly, Love”, Sau, când fratele abia eliberat din închisoare e urmărit de haita de câini, auzim faimoasa piesă a trupei ZZ Top, „La Grange”, folosită adeseori în filmele de acțiune. La un moment dat Doug apare îmbrăcat cu un capot în motive orientale, cu trimitere directă la Madama Butterfly a lui Puccini.

„Chiar și cățeii folosiți sunt referințe inter-cinematice”

Când profesoara de teatru îi oferă o carte, pe copertă este un portret al lui lady Macbeth, realizat de pictorul american John Singer Sargent în stil prerafaelit, cu actrița Ellen Terry în rolul celebrei regine a răzbunării. De altfel Caleb Landry Jones, care e un amestec de Eddie Redmayne cu trăsăturile stranii ale personajelor lui Sargent, în special portretul ciudatei „Madame X”. Chiar și cățeii folosiți sunt referințe inter-cinematice, cum este faimosul câine din rasa de terrieri numiți Jack Russell, creați de vicarul din Swimbrigde pentru vânătoarea de vulpi și ajunși celebri în anii 30, trop canin reluat de Hazanavicius în The Artist (2011).

Punctul central al filmului are loc când, aflat în căutare de slujbe, după ce adăpostul de câini din New Jersey unde lucra este închis, Doug ajunge la un club de noapte, un „drag ball” unde au loc spectacole cu travestiți. Acolo, alături de Marilyn Monroe, Cher ori Madonna, Doug intră pe scenă îmbrăcat în Edith Piaf și interpretează în franceză legendara piesă „La Foule”, înlăcrimând publicul. Momentele din evoluția personajului sunt punctate de trecerile sale de la o piesă la alta, când cântă „Lily Marlene”, ca Marlene Dietrich cu joben, personajul e transformat într-un justițiar de haită.

„Modul de a povesti al lui Besson, numit uneori și ”post-punk”, e marcat de meandre și divagații „cu mesaj”

Chiar „cuplul” Doug-Emily e o trimitere intenționată la tandemul dintre Jules (rolul lui Frédéric Andréi) și soprana de culoare Wilhelmenia Fernandez, din primul film care inaugurează stilul „du look”, Diva (1980) regizat de Jean-Jacques Beineix. Problema este că uneori, pentru a înțelege referințele lui Besson, ca atunci când auzim piesa lui Charles Trénet, „Que reste-t-il de nos amours”, ar trebui să înțelegem cultura din care vine autorul.

Modul de a povesti al lui Besson, numit uneori și ”post-punk”, e marcat de meandre și divagații „cu mesaj”. Referințele la „visul American” sunt recurente și evidente. Din cușca unde e închis Doug se vede steagul american fluturând bleg printre rufele întinse la soare, iar diamantele albe, buzele roșii și fondul albastru al sălii de detenție formează culorile „americane”. Cel mai important este că, în aceeași cușcă unde e obligat să trăiască, băiatul descoperă revistele de modă ale mamei. Hrănit cu „American Magazine” și „Modern Woman”, astfel că băiatul crește iubit de câini și hrănit cu povești din reviste de „glamour”.

„Vizual, trecem dintr-o lume într-alta”

După ce aflăm despre copilăria lui Doug, narațiunea revine la Evelyn, polițista-psihiatru, care și ea are probleme cu soțul ei abuziv, Melvin. Apoi poliția derulează o investigație în „cuibul” lui Doug, care s-a transformat în arest, arătând ca un martor al lui Iehova, iar în vreme ce discută cu polițista, se aud clopotele unei biserici în fundal. După ce în prima parte asistăm la zeci de minute de dialog „în doi”, totul având loc exclusiv prin interacțiunea verbală între două personaje, susținute numai de abilitățile aparatului de filmare, care își schimbă poziția în mod discret, pentru a sublinia replicile personajelor, urmează un pretext retoric, care permite ca povestea să execute un nou salt narativ, direct în copilăria lui Douglas.

Acesta e deja un adolescent care trăiește cu un tată violent, care crește câini de luptă și care o bate pe mamă ca pe un animal, în timp ce aceasta stă ascunsă sub masă. Și vizual trecem dintr-o lume într-alta, de la sala de detenție, unde domină tonurile reci și culoarea roșie a hainelor și a buzelor rujate ale lui Doug, la lumea copilăriei, reprezentată în tonuri de sepia și punctată de amintiri sinistre. Vedem, din perspectiva subiectivă a copilului, o mamă care ascultă „discuri europene” în timp ce gătește. Apoi copilul este aruncat în canisa tatălui, pârât de Richie, fratele mai mare, pentru că hrănește animalele pe ascuns.

„Eroul nostru devine un fel de Robin Hood, dar cu patrupede”

După 20 de minute de emoții puternice și realiste, regizorul mută totul într-o nouă direcție, de data aceasta parodică. Acum, ca substitut al lui Jean Reno, apare Mickey, un Jack Russel terrier cu mișcări de asasin plătit, în timp ce un ciobănesc belgian, un malinois care apucă gangsteri de testicule, devine surogat de Liam Neeson. Această substituire comică a eroilor din filmele de acțiune cu căței e auto-parodică. În partea a doua filmul lui Besson se transformă în mod voit într-un soi de See Spot Run (2001), parodie după filmele cu câini bandiți sau detectivi unde Doug și banda lui de câini de pripas încep să dea spargeri, iar eroul nostru devine un fel de Robin Hood, dar cu patrupede.

Acest tip de narațiune cinematografică, care este uneori viciată de inconsecvențe, ne permite să descoperim tot mai multe lucruri despre protagonist pe măsură ce povestea evoluează. La întâlnirea cu Juan, care îi aduce un pui de labradoodle abandonat, aflăm că Doug e paraplegic. Apoi, în timp devine bărbat din femeie, în timp ce Doug se spală cu dușul de la chiuvetă, descoperim că are în mijlocul omoplaților o cicatrice de glonț.

„Improbabil, dar emoționant”

Și acest mister este rezolvat printr-o anamneză tragică, tatăl și-a împușcat fiul într-un moment de furie, spulberându-i un deget în timp ce fratele îi recită truisme biblice. La fel, dezbrăcarea lui Doug din ținuta de „drag queen” de la început și transformarea sa în bărbat, e însoțită de „îmbrăcarea” poveștii cu informații despre cruzimile la care a fost supus. După ce tatăl îl aruncă în cușca animalelor pe micul Doug pentru un motiv minor, aflăm că mama a fugit fără să încerce să îl salveze pe fiul ei.

Ca să putem să rămânem în interiorul acestui mod de a povesti trebuie să facem un efort de suspendare a neîncrederii. Când gangsterul sud-american, care se cheamă Morales (deși e imoral), este atacat de câini, Doug apare ca văduva neagră, înger al răzbunării în scaun cu rotile.

Când băiatul e salvat din canisă, trebuie să acceptăm presupoziția că un câine știe ce este o mașină de poliție doar văzând o poză dintr-o revistă este improbabilă și să îl urmăm pe Moby, care nu întâmplător e din aceeași rasă cu celebrul Benji, adică un amestec probabil între terrier, pudel și șnauțer. Faptul că Doug pretinde că nu și-a dresat animalele, că aceștia înțeleg tot ce le spune, inclusiv știu să îi aducă ingrediente precise pentru rețeta pe care o gătește, e improbabil, dar emoționant.

Filmul lui Besson e o critică la adresa masculinității „toxice”

O mare parte din reușita filmului e dată de actorul australian, care reușește să treacă de la un alter-ego al personajului la altul în mod natural. El nu are doar multiple identități feminine, este mereu la granița dintre masculin și feminin, între psihopat și supererou. Cu accentul lui de sudist și cu vocea dogită, cu fizionomia deformată și cu aspectul de Forrest Gump, Doug e un amestec de cruzime și inocență, fapt accentuat de groplanurile cu chipul bărbatului rujat alternând cu scene în care apare în ipostaze masculine. El devine ușor un justițiar în stilul lui John Wick, care se răzbună pe ucigașii cățelului iubit și îl învinge pe „El Verdugo”, un gangster local, care îi terorizează pe vecini.

Filmul lui Besson e o critică la adresa masculinității „toxice”. De la Mike, tatăl personajului principal (jucat de actorul german Clemens Schick), care e un creștin crescător de câini de luptă, la fratele semi-idiot sau agentul de asigurări, ambii uciși de câinii lui Doug (poate pentru că toți bărbații au mustăți similare), figurile masculine au o dimensiune care provoacă aversiune. Tatăl cu mustața lui „în oală”, cu salopetă de „redneck”, fratele care e tuns cu castronul și cu apucături sadice, bondocul șef al gangsterilor latino, care are și el mustață „tip ghidon”.

„Cronologia și evoluția personajelor șchioapătă”

În schimb, dacă bărbații sunt figuri odioase, femeile sunt mereu personaje emoționante. Așa e întâlnirea dintre Doug și Selma, tânăra consilieră care îl inițiază în lecturi selecte și machiaje complexe. Selma este un fel de Albă ca Zăpada, care discută în fața oglinzii despre ce e realitatea și ce e falsul, care îl învață pe băiatul fără prieteni să se refugieze în lumea personajelor ficționale.

Faptul că aici cronologia și evoluția personajelor șchioapătă – când Selma actriță celebră, iar Doug devine adult, femeia rămâne tânără – nu e neapărat un defect narativ, face parte din tehnica cinemaului „de look”. Unele planuri detaliu sunt excesiv de emoționante, dar exagerarea e parte a stilului filmelor „de look”. Deși nu știm cum ajunge „Dogman” să trăiască într-un liceu abandonat, care seamănă cu un buncăr postapocaliptic, aidoma „Fantomei de la Operă”, dar când un cățel salvat îi linge fondul de ten, chipul de gheișă al bărbatului devine o mască a durerii.

„Dogman va intra în cinematografe în iulie”

La final, poate și ca să nu-și dezamăgească fanii, Besson ne oferă un epilog triumfal. Dogman devine un fel de Taken (pe care tot Besson l-a produs) combinat cu Home Alone. Un personaj paraplegic, ajutat de teckeli și terrieri, de ciobănești irlandezi și germani, lichidează o bandă întreagă de sud-americani înarmați până în dinți. Și, desigur, tot în stilul siropos al „cinema du look”-ului, Douglas evadează din arest tot cu ajutorul cățeilor, pe muzica lui Piaf: „Non, rien de rien/ Non, je ne regrette rien”, îmbrăcat ca Willy Wonka. Poziționat direct sub umbra crucii unei biserici aflate taman în fața secției de poliție, la intersecția dintre străzile „Lincoln” și „Dewey” el se prăbușește pe jos, fără să mai știm dacă a murit sau doar a căzut înaintea Divinității.

La final, dacă nu v-ați dorit un câine până acum, sigur veți merge la ecarisajul cel mai apropiat. Iar dacă regretați că nu ați văzut filmul la deschiderea Festivalului, Dogman mai rulează în alte trei zile la TIFF și va intra în cinematografe în iulie, merită să îl vizionați. Dacă nu, atunci așteptați cercetările din domeniul „disability studies”, unde specialiștii în analizarea personajelor cu incapacități vă vor explica de ce nu trebuie să ocupați locurile pictate cu albastru prin parcări.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax