ACTUALITATE
Tânără studentă la Cluj, profesoară de engleză în India. Îndoctrinare și șocuri culturale: „Am mușcat din viața reală”

Alexandra este o studentă de 21 de ani, aflată în anul 3 de jurnalism, în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca, iar vara aceasta, printr-un program de schimburi de experiență al ONG-ului studențesc AIESEC, a ales să schimbe total mediul, plecând în India pentru a preda limba engleză copiilor.
„Erau mai multe oportunități, dar eu am simțit o atracție față de India, am zis că poate e ceva ce trebuie să învăț acolo, mai ales că aveam nevoie de o schimbare totală de mediu. Înainte de plecare eram terminată psihic, voiam să schimb peisajul, să nu mai am de-a face cu rutina zilnică de aici. Te gândești că poți face asta nu neapărat plecând în India, dar am simțit o chemare și m-am dus. De când citisem cărțile lui Eliade, mai mult sau mai puțin forțată de școală, s-a declanșat o tendință de romanțare a țării, fiindcă am descoperit-o prin literatură.
Prietenii erau încrezători, familia credea că sunt nebună. N-am sunat-o pe mama să-i cer permisiunea, i-am zis doar că plec. La urma urmei, am 21 de ani și aveam să fiu plătită pentru activitatea pe care urma să o desfășor în India. Am rugat-o doar să plătească biletul de avion, că în rest știam că mă voi descurca, iar prin conexiunile celor de la AIESEC s-a găsit un client: directorul unei școli din Jabalpur unde am ajuns să predau”, relatează aceasta pentru Cluj24.
AIESEC este o organizație condusă de studenți și absolvenți ce are ca scop dezvoltarea abilităților de leadership în rândul tinerilor prin internship-uri, programe de voluntariat și de teaching. Astfel, cei care își doresc să câștige experiență în domeniul preferat de activitate își pot face cont pe platforma aiesec.org, unde vor putea aplica pentru diverse oportunități de călătorie menite să îi ajute să se integreze pe piața muncii și să lege conexiuni cu oameni din toate părțile lumii. Pe lângă câștigul pe plan profesional, tinerii care merg în schimburi de experiență AIESEC se întorc acasă cu un bagaj de cunoștințe mai mare și anxietate mai puțină, întrucât de-a lungul activităților desfășurate se confruntă cu o serie de provocări care îi formează și la nivel personal.
*Alexandra a ales un program de teaching, adică să predea limba engleză într-o țară străină, fiind plătită pentru activitatea desfășurată. Restul învățăturilor, care au contribuit la dezvoltarea sa personală, au venit ca un bonus, ea însăși spunând că datorită AIESEC a mușcat pentru prima oară din viață.
Primele impresii
Timp de 2 luni și jumătate a avut parte de o experiență pe care nu o va uita niciodată, de la primele până la ultimele impresii.
„India e foarte diferită de Europa, cu siguranță. Stereotipurile legate de trafic sunt un pic adevărate, în sensul că se conduce haotic. Sunt multe scutere, iar șoferii nu se dau la o parte decât dacă trece o vacă, pentru că e animal sacru la ei, dar pentru alți pietoni nu fac loc”, descrie Alexandra.
Potrivit spuselor sale, orașul din inima Indiei era tipic indian, în sensul că locuitorii erau foarte înrădăcinați în cultura țării, așa cum locuitorii din satele românești duc un stil de viață tradițional.
Caste, căsătorii aranjate, discriminare și îndoctrinare: „Nu le-aș fi crezut dacă nu aflam direct de la sursă”
O altă preconcepție cu care a plecat în India viza mentalitatea locuitorilor, care i s-a confirmat.
„Nu știu dacă e ceva local sau dacă așa e peste tot, – am stat într-un singur oraș din India, deci e greu de zis – dar am observat că sunt multe probleme sociale despre care nu știam că încă există, precum castele, discriminarea între clase și căsătoriile aranjate”, indică Alexandra.
A stat într-un hostel în care a împărțit spațiul cu niște fete de liceu. Ele i-au spus că și în prezent, dacă o persoană e dintr-o clasă joasă și vrea să dea un examen național, trebuie să obțină un punctaj mult mai mare decât cineva care e de clasă înaltă sau mijlocie pentru a putea trece.
„Sunt povești de genul acesta pe care nu le-aș fi crezut dacă nu aflam direct de la sursă, de la fetele care trăiesc acolo. Mi-au zis că pentru cele din clasă joasă sau mijlocie nu se pune în discuție nici căsătoria din dragoste, aceasta e doar pentru cei de clasă înaltă și mi-am dat seama că pentru unele dintre ele asta era realitatea.
O fată mi-a spus că părinții nu sunt de acord cu relația ei deoarece bunicul a fost un politician care i-a crescut familia în rang, iar dacă se va căsători din dragoste, statusul social va scădea, prin urmare trebuie să aibă o căsătorie aranjată pentru a-l menține. Se pune mult accent pe asta.
Multe fete au devenit imune, dar se vedea că au o reținere când discutam despre cât de nasol mi se pare că trebuie să se îmbrace în așa fel încât să acopere cât mai mult pentru a nu atrage bărbații, de exemplu. Una dintre ele era mai libertină, a avut relații prin liceu, în timp ce restul fetelor nu păreau să susțină genul ăsta de comportament. Ce vreau să zic e că ele nu sunt fericite cu situația, dar nici nu susțin neapărat curajul de a trăi după bunul plac, se simțea îndoctrinarea”, adaugă studenta.
Fără haine: „M-am resemnat”
Pe timpul schimbului de experiență din India a fost nevoită să își cumpere haine noi, cele aduse de acasă – rochii până la genunchi, în mare parte – fiind considerate prea scurte.
„Trebuia să port doar haine lungi. Jumate din garderoba adusă de acasă nu am putut să o port pentru că ori era prea decoltată, ori prea scurtă pentru ei, așa că am cumpărat haine de acolo. A trebuit, altfel aveam doar 5 ținute”, povestește Alexandra.
Înapoi la origini: „Am ajuns să cred că eu critic mult România pentru că o iubesc”
Cu timpul, i s-a făcut dor de casă și a ajuns la concluzia că apreciază țara natală mai mult decât își imagina.
„Mi-am dat seama că mai degrabă aș fi genul de persoană care petrece o perioadă în străinătate dar se întoarce în țară și implementează ce a învățat acolo. Nu mă văd să plec de tot de aici.
Lumea se plânge de blocurile comuniste, mie mi s-a făcut dor de ele. Când m-am întors în România am stat din încăpățânare în București o zi, doar ca să mă reconectez cu țara, să ajung din nou la esența mea, să văd gândaci de bucătărie pe stradă, ceva ce nu credeam să îmi lipsească.
Aici cred că a contat și faptul că în India nu erau trotuare. În România, poți să mergi până la mall pe jos, chit că faci o oră, dar acolo era imposibil să faci asta, iar mie îmi place să mă plimb foarte mult. La un moment dat mi se făcuse dor de casă, de cultura europeană în care freci menta 2 ore cu o țigară la un local, și nu aveam nicăieri unde să mă plimb. Nu puteam merge la restaurant sau la o terasă că nu prea găseai așa ceva în zona în care stăteam eu.
Și așa am ajuns să cred că eu critic mult România pentru că o iubesc, cumva. Trăind în India 2 luni și jumătate m-am forțat să admit chestia asta. Mergând pe un alt continent, cu o cultură total diferită, am conștientizat niște lucruri despre originile mele”, mai spune tânăra.
Profesoară în India: „Băieții de acolo sunt praf pe lângă cei din România la capitolul obrăznicie”
Deși a fost ajutată de un alt cadru didactic, iar copiii păreau dornici să învețe, predatul limbii engleze a fost provocare din mai multe puncte de vedere. În primul rând, abordarea profesorilor era diferită, ca urmare a legalității abuzurilor fizice.
„Erau foarte drăguți, eu am predat celor de la grădiniță până în a șasea, care nu știau bine engleză și care învățau mecanic. Se vedea că voiau să-mi vorbească, dar dorința directorului era să îi învăț niște întrebări standard, prin urmare auzeam des întrebări precum <<Care-i mâncarea ta preferată?>>, <<Care-i culoarea ta preferată?>>, pentru că voiau să vorbească și ei engleză cu mine.
Băieții de acolo sunt praf pe lângă cei din România la capitolul obrăznicie, cei din India sunt foarte respectuoși. Mă întrebau dacă pot bea apă, dacă pot intra sau ieși din clasă, iar eu mă gândeam la cum elevii români beau și mănâncă în fața profesorului. Acolo erau foarte educați, dar cred că mai mult din frică, pentru că abuzul fizic e încă legal.
O profesoară m-a întrebat odată dacă vreau să aducă bățul pentru că cineva făcea gălăgie și am refuzat imediat. Eu țip, uneori trebuia să o fac, dar nu lovesc niciodată. De altfel, vedeam cum, atunci când se apropiau de tablă, unii copii se fereau de mine, se pare că au reflexul ăsta de a se feri pentru că sunt obișnuiți să mai primească palme. Eu am fost genul de profesoară care îi chema la tablă dacă se credeau deștepți, nicidecum genul care să îi bată”, descrie tânăra.
Conflicte cu conducerea școlii: „Elevii căutau răspunsul cel mai rapid ca să poată satisface profesorul. Directorul vedea școala ca pe o afacere”
În al doilea rând, conducerea școlii a reprezentat o altă provocare pentru tânără.
„Directorul avea anumite lucruri în cap care nu mi se păreau okay și asta se vedea prin prisma faptului că elevii învățau mecanic. Mă frustra că aveau notițele și cartea în față și tot paraleli erau, pentru că ei nu căutau răspunsul în creier, ci pe cel mai rapid ca să poată satisface profesorul. Eu dădeam feedback conducerii, le spuneam că elevii ar trebui să lucreze mai mult individual, să își creeze singuri un fel de a gândi și așa mai departe.
Fiind școală privată, directorul avea autonomie, deci nu pot spune că e un caz general, dar chiar și așa, mă tot certam cu el pentru că învățatul mecanic nu e benefic deloc. La un moment dat nu am mai putut și m-am apucat de gramatică și literatură cu ei. Le citeam ca să se obișnuiască cu pronunția. Directorul îi încuraja să se uite la mine, eu le spuneam să se uite la cuvântul din carte pentru a înțelege cum se pronunță. Fiindcă ei repetau ce ziceam dar nu se uitau în carte, nu știau ce zic.
I-am propus să aducă un logoped pentru a-i ajuta să pronunțe corect <<ș>>-ul, care nu e atât de uzual la ei, a refuzat. De ce? Pentru că vedea școala ca pe o afacere. Aducea copii noi în timpul anului școlar și nu testa pe nimeni pentru a vedea la ce nivel este, nu se gândea că elevul poate rămâne în urmă din start, ci îl vedea ca pe o sursă de venit”, menționează ea.
Experiența AIESEC: „Am mușcat pentru prima oară din viața reală”
Din fericire, profesoarele au fost de partea ei, primind sprijin moral atât de la ele, cât și de la membrii AIESEC cu care a păstrat legătura în permanență.
„Directorul acela a fost singurul care mi-a lăsat un gust amar, experiența în sine a fost bună, am învățat multe, iar cei de la AIESEC mi-au fost mereu alături cu vorbe bune. Datorită lor am mușcat pentru prima oară ca lumea din viața reală. Am mai lucrat vara, dar 6 zile pe săptămână niciodată, plus că e foarte extenuant să fii profesor. După 5 ore de predat mă gândeam să-i duc flori profesoarei de română din generală și să-i mulțumesc că n-a țipat niciodată la mine.
AIESEC mi-a oferit șansa de a lucra cu problema mea cu gestionarea stresului. Înainte de schimbul de experiență nu aș fi putut lua în considerare o ofertă de angajare ca studentă. Acum sunt mult mai deschisă în sensul ăsta”, completează studenta.
La întoarcere a avut un gol în stomac gândindu-se că se a revenit în mediul în care simțea că stagnează, apoi și-a dat seama că întreaga experiență a meritat, dat fiind că viața în România s-a dovedit a fi și mai prosperă.
„Am învățat lucruri, mă simt mult mai sigură pe mine, sunt chestii subtile care te mănâncă de viu pe moment, dar care te schimbă în ceva mai bun după”, conchide ea.
Dacă te simți pregătit să iei viața în piept, urmărește ofertele de schimburi de experiență pe aiesec.org. Pe site îți poți alege durata internship-ului/voluntariatului, precum și postul în care să lucrezi, în funcție de abilitățile, studiile și, după caz, experiența anterioară. Tinerii de la AIESEC îți stau la dispoziție dacă ai nevoie de îndrumare.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
EVENIMENT
Bărbat prins cu alcoolemie URIAȘĂ la volan în Câmpia Turzii. Nu avea nici permis. A fost ARESTAT

Polițiștii din cadrul Poliției municipiului Câmpia Turzii au dispus, vineri, măsura reținerii, pentru 24 de ore, față de un bărbat, de 35 de ani, din Câmpia Turzii, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În fapt, la data de 28 septembrie a.c., în jurul orei 19.45, în timp ce conducea autoturismul pe strada Laminoriștilor din Câmpia Turzii, acesta a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale. În urma testării cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 1,34 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la spital pentru a-i fi recoltate mostre biologice.
Totodată, polițiștii au constat că bărbatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule, având permisul de conducere reținut ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni rutiere în cursul anului 2023.
Astfel,în baza probatoriului administrat, în data de29 septembrie a.c. bărbatul de 35 de ani a fost reținut pentru 24 de ore. Ulterior, pe numele acestuia, magistrații Judecătoriei Turda au dispus măsură arestării preventive pentru 30 de zile.

Institutul Confucius al Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) organizează în anul academic 2023-2024 cursuri de limba chineză în Cluj și în extensiile universitare din 5 județe. Până în prezent, peste 10.000 de persoane au urmat cursurile institutului.
Noua serie de cursuri începe în săptămâna 9-15 octombrie 2023, termenul limită pentru înscriere fiind 4 octombrie.
Înscrierea se face online, la adresa, iar limba de predare este limba engleză.
”Cost curs grup : 300 lei/semestru – 12 întâlniri, cost curs one-to-one : 700 lei/semestru – 12 întâlniri (pentru nivel HSK 3-6, online), cost curs VIP – 500 lei/ semestru – 12 întâlniri (pentru nivel HSK 1-2, grupe de 2-5 persoane, online)”, arată reprezentanții Institutului Confucius.
Profesori chinezi
Aceștia susțin că persoanele care se înscriu la curs vor avea ocazia să învețe chineza dintr-un mediu prietenos, în care predarea se face în limba engleză pentru o înțelegere mai profundă și vor beneficia de experiența și pronunția corectă a profesorilor cu limbă maternă chineză.
”Cursul include strategii interactive și exerciții practice pentru dezvoltarea rapidă a abilităților de comunicare.
Acesta este un moment unic de a învăța și de a descoperi cultura chineză. Nu ratați această oportunitate de a vă dezvolta abilitățile lingvistice și de a vă deschide noi orizonturi!”, mai arată organizatorii cursului.

Apariţia oricărei cărţi este prilej de bucurie. Dar bucuria este cu atât mai mare cu cât cartea este scrisă de un poliţist. Iar dacă poliţistul în cauză, aici Adrian Marian, îşi pune sufletul pe masă, în faţa cititorilor, bucuria este şi mai mare.
Mă rog, vorba vine poliţist, fiindcă dincolo de gradele şi funcţia sa -comisar şef şi director al Şcolii de Agenţi de Poliţie Septimiu Mureşan din Cluj-Napoca- Adrian Marian este la bază economist, printre altele fost jurnalist şi doctor în Managementul calității în Sistemul de ordine si siguranță publică. Dar în primul rând este profesor, iar dacă elevii şi studenţii săi ar căpăta câte ceva din felul său de a fi, cu siguranţă ţara şi lumea ar fi mult mai bune.
Titlul cărţii sale -„De ce emigrează românii?”-pare să fie doar un pretext, deşi problemele evidenţiate pot fi răspunsuri la întrebarea autorului. Dar, Adrian Marian îşi pune în pagini durerile sale şi neliniştile sale, care sunt şi ale celor mai mulţi dintre noi, în ceea ce priveşte problemele acestei ţări în care trăim, ţară şi locuri natele pe care le iubeşte cu disperarea şi durerea fiului care îşi vede părinţii în neputinţă şi nefericiţi. Şi dintre toate problemele şi bolile ţării noastre, semnalate de autor, una primordială care răzbate dintre ele, cancerul metastazic care afectează toate organele corpului social românesc pare să fie legată de educaţie şi cultură, de lipsa ori deficienţa lor.
„De ce emigrează românii?” este o carte-diagnostic, în care, cu ochi de diagonstician experimentat, Adrian Marian ne indică bolile grave pe care le avem ca ţară şi, poate cu speranţă, aşteaptă şi el să apară odată doctorii potriviţi care să ne trateze.
Oricum, cartea „De ce emigrează românii?” poate fi o pastilă prin care să ne mai schimbăm optica în ceea ce-i priveşte pe mulţi poliţişti, obişnuiţi prin natura meseriei lor să ne pună întrebări şi să ne ceară declaraţii. De această dată, Adian Marian răspunde -chiar dacă adesea retoric- întrebărilor noastre şi chiar el ne dă o declaraţie pe prorie răspundere, chiar direct din sufletul său de OM.
Ion Mureşan: „Este o carte roditoare cartea lui Adrian Marian, pentru că pune o groază de întrebări. Chiar spuneam în prefaţa cărţii, că, pentru a răspunde la atâtea întrebări, ar trebui o fabrică de răspunsuri. o fabrică care scoate pe bandă rulantă răspunsuri pe care nici autotrul nu le are şi nici nu le propune ca soluţii, ci doar ca problematizare. (…) Este o carte patriotică, aş spune, până la urmă. Vă recomand cartea carte lui Adrian Marian (…), o carte frumoasă, căreia îi stă bine şi în mână, în faţa ochilor, şi în bibliotecă. Felicitări, Adrian Marian!”
Adrian Marian: „Cartea era un pretext; am dorit foarte mult să-mi văd prietenii împreună. Da, se pun foarte multe întrebări, întrebări serioase, întrebări grave, întrebări comice. Şi, sigur, nu sunt răspunsuri, este o invitaţie la întrebarea „De ce emigrează românii?”. Oarecum, dedic cartea şi colegilor şi elevilor mei”.
Cartea „De ce emigrează românii” a apărut, în condiţii grafice deosebite, la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş, cu o prefaţă a poetului Ion Mureşan şi cu imagini ale lui Ovidiu Avram, Nuţu Bota şi Viorel Coroian. La lansarea volumului, în cadrul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania, au vorbit Silviu Hodiş, Ion Mureşan, Florin Danciu, Viorel Dădulescu şi Adrian Marian.

Cecchini
februarie 1, 2023 la 9:49 pm
Am o singura chestie de zis catre tipa aia: vai proasta poti fi, daca n-ai nimic in cap dupa scoala romaneasca, si iti trebuie sa mergi in India ca sa intelegi ceva din viata reala.