Connect with us

EDUCATIE

Școală sau teleșcoală? Acesta este întrebarea!!!

Publicat


Întrebări și dileme

Potrivit tradiției și legislației românești, ne aflăm în preajma unui nou an școlar și universitar. Elevi, studenți, părinți, bunici, dascăli și personal auxiliar sunt cu îndoiala în sufletul și cu întrebările pe buze. Coronavirusul a modificat „ordinea de zi” a sărbătorii începutului anului educațional.

La începutul pandemiei, majoritatea oamenilor de pe întreg Globul credeau într-o depășire relativ rapidă a situației epidemice. Numai unii specialiști și, mai târziu, oficialii, au atras atenția că nu este de glumit cu „virusul cu coroană”. Apoi informațiile s-au rostogolit, în torente puternice și domoale, până când s-au unit în marele fluviu pandemic european și mondial.

Când apare o amenințare presantă la adresa vieții, preocupările sunt pentru stabilirea originilor, denumirea bolii, mijloace de limitare și combatere. Aceste trasee pot fi ușor identificate și în cazul pandemiei actuale.

Oamenii le acceptă, le ignoră, le resping, le comentează și le satirizează. Dilemele și întrebările, cu și fără răspuns se învârt în jurul acestor atitudini. Așa s-a întâmplat și cu cele legate de cea mai importantă instituție din viața oamenilor: ȘCOALA.

O socotesc cea mai importantă instituție pentru că tot ceea ce s-a creat mai peren în lumea de ieri și de astăzi a fost datorită existenței școlii.  Acolo unde aceasta nu există sau unde este ignorată, marginalizată și neacceptată, lumea devine sterilă, invalidă intelectual, atitudinal,  economic, tehnic și cultural.

Soluția de „urgență” într-o perioadă  de „urgență” și apoi de alertă a fost munca  la domiciliu și școala online, sau telemunca și teleșcoală. Dar, sub presiunea factorilor pandemici și economici, la care se adaugă cei politici și instituționali, multe din hotărârile și strategiile adoptate și transmise, uneori zilnic, chiar obsedant și de la cel mai înalt nivel, pe mass media și rețelele sociale au fost amânate, ignorate, reportate și chiar uitate.

Indiscutabil, ne-am trezit cu toții într-o situație fără precedent. Gripa spaniolă și alte epidemii au fost uitate pentru simplul motiv că subiecții sociali, de atunci, au dispărut sau pentru că progresele medico-sanitare le-au prevenit și, în unele cazuri, eradicat.

Capcana de-a școala… cum e școala?

Istoria, mai apropiată sau mai îndepărtată are ciudățeniile, obstacolele și capcanele ei. Una dintre ele,  ca cea de astăzi: cum începe și cum se va desfășura întregul proces educativ? Sunt întrebări la care încă nu s-a răspuns convingător și poate este chiar dificil să se răspundă. Nu numai la noi, ci peste tot în Lume, deși am văzut propuneri și implementări în mai multe țări.

Efectele încă nu se știu și le vom vedea mai târziu. E greu și pentru cei care decid soarta învățământului. Poate la fel de greu cum a fost pentru decidenții politici și militari în momentele de mare cumpănă când ordonau atacurile sau retragerile militare. Deschidem școlile și nu știm câți „soldați” (elevi și studenți) sau „comandanți” (dascăli) vor fi răniți sau, Doamne ferește, vor dispărea. Nu știm victimele colaterale, părinți, frați, bunici, prieteni.

Titlul de „erou pandemic” nu s-a inventat și nici nu cred că trebuie inventat sau purtat de cineva. E păcat că unii și-l arogă deja, prin reiterarea acțiunilor implementate și a celor viitoare, sau aruncarea anatemei pe inamicii politici. Oare pandemia are culoare politică?

Și în scenariile educaționale au fost introduse culorile. Nu este rău, e bine să fim atenționați și „că ne pasă” și mai ales că răspundem mesajelor protectoare. Dar, cu și fără culoare „școala bate la ușă” și ambiguitățile rămân. Geografia și demografia educațională este diversă și greu de gestionat. Există școli cu și fără internet, cu și fără dotări tehnice, cu dascăli care știu și nu știu să le gestioneze. La fel și unii elevi și studenți, deși aceștia se pare că sunt mai puțini. Însă nici pentru dascăli sau elevi și studenți nu există obligativitatea prin lege să dețină aparatura și cunoștințele necesare desfășurării actului educațional online.

La început, atunci când s-a hotărât trecerea la școala online, toată lumea a înțeles/acceptat ideea ca o alternativă tranzitorie. Dar opțiunea teleșcolii a scos în evidență unele carențe și disparități care pot și nu pot să fie depășite. Unele puteau fi cunoscute și făcute publice mai devreme. Dar în buna tradiție românească s-au lăsat pe mai târziu… „de pe azi pe mâine, sau poimâine că poate nu mai trebuie”.

Așa că aflăm de la consilierul în Ministerul Educație Naționale Jean Badea, care a participat la conferința organizată de ziarul Bursa „Telecomunicaţie & educaţie: Gradul de acoperire a reţelelor de telecomunicaţii – condiţie pentru educaţia la distanţă” (3 septembrie a.c.) că  din 22.000 de clădiri cu destinație școlară, 5.000 de nu sunt conectate la internet, dar că „până la momentul 14 septembrie, când se reiau cursurile se vor face demersuri pentru 2.800 de clădiri ca să fie conectate”. Datele sunt „în premieră, având în vedere faptul că s-a lucrat până târziu aseară la identificarea punctuală a clădirilor unităţilor care pot fi conectate…” (subl.ns).

Ce putem înțelege din acest mesaj, dincolo de discrepanța dintre idei, opțiuni și fapte? Cel puțin că s-a lucrat în premieră până târziu aseară (2 septembrie) și  că se vor face demersuri, (adică NU se vor rezolva) în creșterea gradului de acoperire a rețelelor de telecomunicații, pentru educația la distanță. Ar fi fost preferabil să ni se spună că s-a făcut!!!

Am spus și repet, situația nu este una simplă. Cine afirmă aceasta nu a avut de-a face sau nu a fost implicat în activități educaționale și în gestionarea acestora. Se puteau oferi însă răspunsuri mai concrete prin incursiuni într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat și prin radiografierea unor situații din alte țări. Sunt convins că s-au avut în vedere și aceste aspecte, dar „patul lui Procust” (Camil Petrescu) în care ne-am înghesuit de multe ori, pe ultima „sută de metri”, a fost prezent și acum.

În ultimile zile, ne-am mai „înghesuit” și cu mesaje oficiale contradictorii. Rămâne mesajul principal de la „omul cel mai înalt” în stat: școala începe în 14 septembrie 2020!!! Cu acest mesaj sunt solidari primul ministru, miniștrii educației, sănătății și vicepremiera. Sistemul mixt, „în bancă” sau și „de acasă”, în funcție de culorile/scenariile stabilite, va fi pentru o vreme în acțiune. Poate în inacțiune?!

Este interesant că foarte multă lume, din interiorul sau exteriorul școlii, oameni care știu și nu știu, care au avut sau nu au avut de-a face cu școala își spun opiniile. Este firesc, școala ne privește pe toți. Dar vulnerabilităţile rămân și soluțiile sunt într-o „unitate în diversitate”.

Unitatea este reprezentată de oficiali, iar diversitate de slujitorii școlii, directori și dascăli și la capătul drumului elevii și studenții. Și orice se face și cum se face de și unii și de alții nu este bine. Nemulțumirea doamnei ministru este perfect îndreptățită. Dar cu sau fără această mini-revoltă ministerială, cu scenariu sau fără scenariu, cu sau fără tabletă, cu sau fără mască, cu sau fără plexiglass la școala va suna clopoțelul și nimeni nu știe ce se va întâmpla.

Puțină istorie și geografie educațională

De-a lungul timpului, data de (re)începere a noului an școlar în țara noastră și în  alte țări, precum și maniera de desfășurare, „în bănci” sau online, nu au fost aceleași.

În timpul celor două războaie mondiale, dar și a unor calamități naturale (inundații, cutremure, epidemii) opțiunile educaționale s-au organizat în funcție de ce a fost și de ceea ce se putea face. În cazul României, atunci când urgia frontului a atins teritoriul nostru, sau când evenimentele au impus o altă agendă, școala a fost suspendată, sau amânată. Multe așezăminte școlare  fost distruse sau transformate în spitale, comandamente, sedii militare etc.

În timpul campaniei din Moldova (1917), tifosul, holera, gripa spaniolă, bolile venerice și alte boli au oprit sau amânat activitățile educaționale. Au existat situații când realitățile politico-teritoriale au impus amânări și abordări educaționale disjuncte. Să amintim că după Marea Unire (1918) în România au funcționat cel puțin patru sisteme de învățământ de inspirație franceză (vechiul regat) de inspirație maghiară (Transilvania), de inspirație austriacă (Banat, Bucovina), rusă (Basarabia). O armonizare a acestora nu s-a putut face decât târziu și niciodată în totalitate.

Dar, și așa școala românească interbelică a rămas cu deschidere spre modern și european, chiar dacă nu a reușit să rezolve marile deziderate ale societății. A apărut și problema resurselor umane, din teritoriile care s-au unit la 1918. Unii dascălii nu au dorit să-și afirme fidelitatea față de București, alții nu aveau pregătirea necesară, unii dispăruseră în timpul războiului și așa mai departe.

Aceste disparități, alimentate și de structura socială și ocupațională (80% populație rurală și 20% urbană) au făcut ca  gradul de instrucţie şcolară şi pregătire socio-profesională să plasează România, la sfârşitul perioadei interbelice, pe primul loc în Europa, la… analfabetism, cu 54,3% din totalul populației.

„Perturbări școlare” au apărut în timpul marii foamete (1946-1947), după reforma învățământului din 1948, în timpul inundațiilor (1970 și 1975), a cutremurului din 1977.  Foarte aproape de noi, imediat după decembrie 1989, școala și vacanța au alternat în funcție de evenimentele de atunci, alegeri, mineriade, reorganizări instituționale și altele.

Școala online nu este o invenție pandemică. Cunoscutul sociolog american, Alvin Toffler, vorbea despre munca și școala la domiciliu încă din 1970, prin ceea ce numea el casa electronică.  În  Canada sau Australia, cu uriașe spații geografice, condiții speciale de relief și climă,  comunicarea educațională prin rețele de telecomunicații sunt de mult o realitate. Așa a apărut și învățământul la distanță, un altfel de fără frecvență, dar în realitate același.

Astăzi, în condiții pandemice, unele țări au deschis porțiile școlii, iar consecințele au fost mai mult sau mai puțin previzibile. În Singapore, școala a fost închisă după o lună. În Coreea de Sud, activitățile educaționale s-au deschis și închis de cinci ori. Israelul a înregistrat un eșec, pentru că nu a deschis gradual școlile. Exemplele ar putea continua. Am dat însă exemplele  respective pentru că sunt cunoscute ca țări „disciplinate”, cu o altă atitudine față de muncă, școală și autorități, în comparație cu cea de la noi.

Minusuri și plusuri sau plusuri și minusuri

La începutul pandemiei, școala online  a fost varianta prin care elevii și studenții și-au putut continuă studiile (inclusiv examenele), dascălii și-au acoperit normele și și-au primit salariile. Toată lumea considera situația tranzitorie, iar mirosul îmbătător al vacanței de vară a amânat „agenda publică” și „personală” spre… toamnă. Dar, uite că toamna a sosit și vorba că „toamna se numără bobocii” ne arată că aceștia nu prea pot fi numărați. De ce? Sunt atâtea sau foarte multe întrebări și răspunsuri, la care fie că nu se știe, fie că nu se poate, fie că nu se vrea să se formuleze vreun răspuns tranșant.

Toată lumea are și nu are dreptate, toată lumea vine cu propuneri, unele întârziate, alte (re)activate, unele reportate, de pe azi pe mâine, sub celebrele sintagme: „se va face”, „vom  face”, „de mâine” sau ”chiar de mâine”, „avem în vedere” etc. Un singur lucru este cert, „acarul Păun”, pentru că se aruncă responsabilitatea ca pisica moartă dintr-o curte în alta, de la autoritățile centrale la cele județene și locale până la dascăli, elevi și studenți. Până la urmă aceștia vor fi arătați cu degetul.

Reafirm ceea ce am mai spus în acest text: este foarte greu să găsești optimul educațional atipandemic. Este greu pentru că vulnerabilităţile de astăzi se împletesc cu cele de ieri și de alaltăieri. Nu vreau să le reamintesc, pentru că sunt foarte cunoscute. O simplă căutare online (că tot este la modă, inclusiv publicația care-mi găzduiește acest text) ne arată „tarele” învățământului românesc postdecembrist.

O să mă opresc totuși la o știre care ne-a arătat „grija” pentru școală și elevi, capitalul uman de mâine. În vâltoarea pandemico-educațională, (re)aflăm de lipsa manualelor la unele discipline pentru elevii din clasa VIII-a. Este o situație de criză sau una cronicizată? Răspunsul: sunt discipline la care elevii care pășesc anul acesta în școală nu au avut niciodată toate manualele de când sunt școlari!!! Nu știu ca în timpul defunctului sistem educațional, comunist, să fi fost astfel de situații.

Până una alta școala trebuie să înceapă și să genereze performanță și competitivitate, indiferent de modalitatea de abordare. Sunt la finalul carierei didactice și am petrecut în școală, ca elev, student și dascăl 58 de ani. În toți acești ani nu am fost prezent la deschiderea anului școlar/universitar doar de trei sau patru ori, din motive întemeiate. Am simțit atunci neîmplinirea firească a unui început neîmplinit!!!

Am avut în fața mea peste 30.000 de studenți și am predat, clasic, prin seminarii și prelegeri. În ultimi ani, mijloacele moderne m-au ajutat în demersurile mele. Am văzut și ce înseamnă învățământul online. Majoritatea studenților au fost receptivi, dar au existat și situații când interesul a fost diminuat. Fie că locația de transmisie-recepție era inadecvată, fie că rețelele erau supraaglomerate și conexiunile scurtcircuitate. Dar cel mai mare incovenient  a fost lipsa interacțiunii dintre emitent și receptor. Prin aceasta, actul educațional se depersonalizează și copiii și studenții noștri o să devină mici roboței, într-o lume la fel de depersonalizată și înstrăinată.

Argumentele că s-a reușit informatizarea și tehnologizarea învățământului într-o viteză amețitoare rămân valabile. Dar, oare efectele acestei rachete educaționale sunt numai benefice? Trebuie să ne uităm ce traiectorie are aceasta, spre ce „planetă” se îndreaptă și ce teritorii, de la noi sau din alte spații, sunt în raza sa de acțiune. Desigur, de la primul computer realizat în 1946 de firma IBM (era de dimensiuni uriașe, fiind dotat cu 18.000 de lămpi și cu un consum energetic cât o uzină sau un oraș) am ajuns la digitalizarea de astăzi.

Viața noastră este indestructibil și ireversibil legată de acestă realitate, și cred că nu este om care a prins și nu a prins gustul acesteia să dorească renunțarea la tot ceea ce ne înconjoară, cu bune și rele. Nimic nu mai poate fi și configurat și organizat fără lumea digitală și virtuală, de la agricultură la industrie, de la transporturi la telecomunicații, de la sport la turism și cultură, de la protecție socială la sănătate și medicină. Dar,  între absolutizare și normalitate trebuie să primeze raționalitatea!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ADMINISTRAȚIE

FOTO. Civilizație la Sâncraiu. Cablurile de curent electric și de internet sunt îngropate în subteran, nu mai atârnă pe stâlpi

Publicat

De

sâncraiu

Comuna clujeană Sâncraiu continuă să inoveze și să calce pe urmele localităților urbane. Ultimul proiect edilitar al primăriei vizează îngroparea în subteran a cablurilor de curent electric și a celor de internet, astfel că acestea nu vor mai atârna pe stâlpi.

Primarul Poka Andras susține că proiectul prevede și înlocuirea stâlpilor Electrica, urmândca în locul lor să fie puși stâlpi ornamentali.

”Avem în derulare un proiect ambițios, vrem să introducem în subteran cablurile de curent electric și cele de internet. Speră să dispară poluarea vizuală, să nu mai atârne aceste cabluri pe stâlpi, iar comuna va avea un aspect mult mai frumos, mai civilizat.

Sperăm că în maximum într-un an și jumătate vom termina această investiție în cadrul căreia vom schimba și stâlpii de Electrica, pe care îi vom înlocui cu stâlpi ornamentali, mai aspectuoși.

Jumătate din investiție este suportată de Electrica. Proiectul total se ridică la o sumă de aproximativ 4 milioane de euro, din care 50% va fi acoperită de Primăria Sâncraiu”, a spus Poka.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

Înalta Curte desființează decizia Curții de Apel Ploiești privind anularea hotărârii CCR de anulare a alegerilor din 6 decembrie

Publicat

De

Ploiești

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a admis, vineri, recursurile declarate de recurenta-pârâtă Curtea Constituţională a României şi recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei nr. 135 din 24 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal care a anulat hotărârea CCR privind anularea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2024.

”Casează în tot sentinţa recurată şi rejudecând: Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti. Respinge cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curţii Constituţionale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, formulate de reclamanta Popescu Gheorghiţa, ca inadmisibile. Definitivă”, se arată în hotărârea ÎCCJ.

Citește mai departe

EVENIMENT

ANAF: Informații despre DEPUNEREA declarației privind impozitul pe profit. Care este data LIMITĂ

Publicat

Mesaje false în numele ANAF

ANAF anunță modificări în ceea ce privește data limită pentru depunerea declarației anuale D101, privind impozitul pe profit. Modificările s-au operat prin intermediul Ordonanței de Urgență nr. 153/2020 ce va fi aplicată și pentru anul 2025. Aceste prevederi au intrat în vigoare încă de la 1 ianuarie 2021.

Mai mult, ele se aplică pe perioada 2021-2025. Așadar, termenul pentru depunerea declarației anuale privind impozitul pe profit aferent anului fiscal este până la data de 25 iunie, scrie Fanatik.

ANAF: Informații despre DEPUNEREA declarației privind impozitul pe profit. Care este data LIMITĂ

„Pe perioada aplicării art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, prin derogare de la prevederile art. 41 și art. 42 din Codul fiscal (anterior menționate) termenul pentru depunerea declarației anuale privind impozitul pe profit aferent anului fiscal de raportare, este până la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, iar pentru contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5) din Codul fiscal până la data de 25 a celei de-a șasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat.

Prevederile ordonanței anterior menționate nu se aplică contribuabililor pentru care reglementările contabile sunt emise de Banca Naţională a României, respectiv de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Pentru acești contribuabili termenul de depunere a declarației anuale privind impozitul pe profit aferent anului fiscal de raportare este cel prevăzut de art. 42 alin. (1) și alin. (2) din Codul fiscal respectiv până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, iar pentru contribuabilii care intră sub incidența art. 16 alin. (5) din Codul fiscal până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat”, a transmis ANAF.

Cine poate depune Formularul 230

ANAF a informat și cu privire la Formularul 230, care vizează persoanele ce doresc redirecționarea impozitului anual pe venit de 3,5%. Acesta poate fi depus de persoanele fizice care au obținut, în anul 2024, venituri din salarii sau asimilate acestora.

Aceste sume de bani pot ajunge la ONG-uri legal înființate și funcționale sau biserici. Banii pot fi redirecționați doar către organizații, lăcașe de cult, sau pentru burse private.

Acest lucru este posibil doar pentru organizațiile sau bisericile care figurează, la data plății sumelor, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Pentru anul 2025, Formularul 230 trebuie depus la ANAF până cel târziu la data de 26 mai 2025.

Citește mai departe

Editorial Opinii

Ion Novăcescu:Polemica mea cu Cristi Danileţ despre decizia Curții de Apel Ploiești:Sentința instanței se execută, nu se discută

Publicat

De

Novăcescu

Joi și vineri (24 și 25 aprilie 2025) am polemizat cu fostul judecător, Cristi Danileț, pe seama deciziei Curții de Apel din Ploiești și unuia dintre principiile fundamentale de drept.

Este principiul care asigură autoritatea puterii judecătorești, respectul justițiabililor față de autoritatea și, implicit, aplicarea actului de justiție. Este vorba despre străvechiul principiu al dreptului roman: „Fiat iustitia, pereat mundus = „Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea” (latină).

Acest principiu stă la temelia principiului modern conform căruia sentința unei instanțe se execută, nu se discută.

Principiul de drept „Fiat iustitia, pereat mundus” („Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea”),  a fost impus în urma unui eveniment istoric real și cutremurător, petrecut în lumea antică romană, caz care a rămas în istorie sub numele de „Dreptatea lui Piso”.

Filosoful roman, Seneca, care a fost și perceptor de impozite al împăratului Nero, a menționat într-una din scrierile sale că un pretor, cu numele de Piso, l-a judecat și l-a condamnat la moarte pe un individ, acuzat de omor. În momentul în care condamnatul a fost pe punctul să fie executat în piața publică, acolo și-a făcut apariția victima; care era dispărută și a fost a fost considerată de instanță ca fiind omorâtă de prezumtivul asasin.

La strigătele mulțimii, centurionul roman împuternicit să aplice sentința de condamnare la moarte, a oprit execuția celui nevinovat de crimă și a trimis un soldat la pretorul Piso, ca să-l informeze că mortul e viu și asasinul nu-i vinovat de crimă; cerând autorității judecătorești instrucțiuni ce să facă mai departe.

Fără să stea pe gînduri, pretorul Piso a emis o nouă sentință prin care a condamnat la moarte trei persoane: pe prezumtivul asasin, întrucât exista deja o sentință capitală pronunțată împotriva lui, pe centurion pentru că nu a pus în aplicare sentința; și pe „victimă”, întrucât din cauza acesteia vor muri doi oameni nevinovați.

În momentul în care a pronunțat această sentință șocantă, aberantă și chiar dementă (după mentalitatea de astăzi), văzând indignarea și prostestele celor din jurul său, pretorul Piso a exclamat: „Fiat iustitia, ruat coelum! (latină)” = „Facă-se justiția chiar dacă se va prăbuși cerul peste noi!”

De aici izvorăște principiul fundamental de drept care stabilește că: SENTINȚA UNEI INSTANȚE SE EXECUTĂ, NU SE DISCUTĂ!

Alegerile nu vor avea efect

Polemica mea cu fostul judecător, Cristi Danileț, a început și s-a purtat după ce am făcut o postare despre prognoza pe care am făcut-o în 17 aprilie, atunci când în emisiunea lui Florin Danciu, de la Cluj Live TV, am spus că estimez că „alegerile din mai nu vor avea nici un efect și că, probabil, vom merge la alte alegeri, în toamnă”.

În postarea mea am făcut referire și la decizia Curții de Apel din Ploiești care a suspendat și anulat Hotărârea Curții Constituționale,care a anulat alegerile prezidențiale în desfășurare, în ziua de 6 decembrie 2025.

Polemica a început în momentul în care fostul judecător a postat un comentariu în care a spus că sentința Curții de Apel Ploiești „este o prostie. Va fi corectată”. (vezi capturile foto ale comentariilor d-lui Cristi Dănileț și ale mele)

La solicitarea mea să nu mai considere această sentință ca fiind o prostie, dl. Danileț a spus că a definit-o ca fiind „o prostie”, întrucât nu a „găsit un alt cuvânt mai dur”.

Replica pentru Danileț

Replica mea a fost următoarea:
„D-le Cristi Danileţ, continuați să mă șocați cu catalogările defăimătoare pe care le aplicați unei decizii judecătorești care ESTE EXECUTORIE și SUSPENDĂ o altă hotărâre. Și faceți asta tocmai dvs. Cel care ați fost judecător și ani de zile ați militat pentru respectarea hotărârilor justiției și, MAI ALES, pentru RESPECTUL JUSTIȚIABILILOR față de o hotărâre a unei instanțe.
Oare sunteți conștient de prejudiciul grav pe care-l aduceți prestigiului justiției românești și încrederii noastre, a tuturor, în actele și deciziile justiției românești?

SUBLINIEZ! E năucitor pentru mine să iau act de afirmațiile dvs că: „nu am găsit un cuvânt mai dur decât „prostie””, ca să catalogați o hotărâre a unei Curți de Apel. Dacă dvs, fost judecător și beneficiar al privilegiilor izvorâte din calitatea de judecător, catalogați atât de urât și defăimător o hotărâre a unei curți judecătorești, atunci cum o să catalogheze omul simplu sau cel care e ostil statului de drept și regimului democratic. E regretabil și profund dăunător ce faceți!

Într-un comentariu ulterior, fostul judecător, Cristi Danileț, a spus: „decizia de azi a C.A. Ploiesti este o prostie, o aberatie, un abuz. Am convingerea 1000 % ca ICCJ o va desfiinta ca nelegală, iar judecătorul va fi cel putin anchetat disciplinar.”

La vederea celor acestor opinii publice șocante ale fostului judecător care, timp de zeci de ani, a militat public pentru principiul „autorității actului de justiție și al executării întocmai a sentinței/deciziei unei instanțe”, precum și pentru principiul respectului justițiabililor față de justiție și actul de justiție, am reacționat, scriindu-i:

„Chiar nu puteți face așa ceva din postura dvs de fost judecător. Întrucât influența dvs în mediul acesta virtual este enormă – sunteți urmărit de peste 100.000 de oameni -, iar cuvântul dvs atârnă greu în percepția pe care acești oameni – și eu, inclusiv – ne-o vom face asupra justiției românești”, i-am replicat d-lui Danileț.

Într-o altă replică, i-am precizat fostului judecător că, încă din 1923,”Constituția României a instituit principiul INAMOVIBILITĂȚII JUDECĂTORULUI, ca fundament al statutului de drept.”

Judecătorul e inamovibil

Acest principiu al INAMOVIBILITĂȚII JUDECĂTORULUI = un judecător nu poate fi retrogradat sau mutat disciplinar dintr-o funcție, alături de principiul INDEPENDENȚEI JUDECĂTORULUI sunt temeliile Celei de-a treia puteri în statul democratic, care este justiția.

Am reacționat însă și față de opinia și „apelul” fostului judecător, Cristi Danileț, ca judecătorul din Ploiești să fie anchetat pentru sentința pe care a luat-o. Cel puțin disciplinar, a spus dl. Danileț. Fiindcă au fost politicieni și influenceri care au cerut cu vehemență ca judecătorul din Ploiești să fie anchetat penal și pedepsit exemplar.

L-am rugat public pe fostul judecător Cristi Danileț să nu mai afecteze imaginea și așa șubredă a justiției românești prin asemenea catalogări defăimătoare ale unui act al justiției și prin apeluri la pedepsirea unui judecător.

Polemica noastră s-a existins și la alte teme, precum ar fi lecturile mele de presă, prognoza și analizele pe care le fac, însă aceste aspecte nu sunt relevante.

Relevant ar fi fost răspunsul fostului judecător la apelul meu de a defini sau cataloga hotărârea Curții Constituționale nr. 23 din 6 decembrie 2024, care a anulat alegerile prezidențiale în desfășurare. Dânsul a spus că și-a exprimat părerea în podcasturi și intervenții pe care nu le cunosc, nedorind să emită o părere. Așa cum, prompt și caustic, a catalogat sentința de la Ploiești.

Concluziile polemicii

 

Concluziile acestei polemici ar fi următoarele:

1.      Chiar piere lumea asta, a noastră, care – oricum – e destul de șubredă și strâmbă dacă nu mai există independența și autonomia justiției și dacă nu nu se mai aplică un act al justiției. Chiar și provizoriu, până când o autoritate judecătorească superioară va lua o altă hotărâre.

2.      Impactul emoțional și impactul politic național și internațional – mai ales dinspre SUA –vor fi devastatoare, întrucât EXISTĂ o decizie a unei instanțe, care anulează hotărârea „șubredă” și neîntemeiată pe probe valide ale unei curți constituționale politizate. Iar statul de drept într-o democrație – și mai ales în cele occidentale – se întemeieză pe deciziile instanțelor. Decizii care sunt respectate și executate. Iar decizia Curții de Apel Ploiești ESTE EXECUTORIE. Spune asta și un fost judecător al Curții Constituționale, care consideră că alegerile din mai ar trebui oprite, în urma sentinței de la Ploiești.

3.      Chiar dacă nu se va ține cont de această decizie a Curții de Apel Ploiești – pe care fostul judecător Cristi Danileț o catalogează a fi „o prostie” – îmi mențin prognoza că alegerile din mai VOR FI FĂRĂ EFECT.

De ce? Întrucât președintele care va fi ales, oricare va fi acesta, va fi unul lipsit de legitimitate și autoritate. Va fi catalogat și considerat drept un „președinte-bastard”, care riscă să nu fie recunoscut de o mare parte a românilor dar și de către unele state.

În plus, în societatea românească se va amplifica războiul politic intern și se va adânci ruptura din societatea românească.

4.      Președintele ales în mai va fi nevoit, în cele din urmă să demisioneze, ca să se organizeze alte alegeri LIBERE, NEÎNGRĂDITE și CORECTE, pentru a se pacifica și liniști România.

5.      Casta privilegiaților va fi nevoită să renunțe la unele instituții, reglementări și privilegii pentru a se salva de la consecințele grave ale izbucnirii furiei naționale și a unei probabile răzvrătiri a populației. Una dintre instituțiile care va fi reformată și reglementată limpede va fi Curtea Constituțională. Acest organism este deja unul retrograd, abuziv, necredibil, fiind o mare piedică în calea evoluției naționale. Politicienii l-au creat astfel, tot ei vor sacrifica actuala CCR, în speranța că se vor salva pe ei înșiși.

Suntem rezervați în a emite vreun pronostic în acest sens.

130 de români

Cert este că trăim vremuri istorice și am fost martorii acțiunii umitoare, șocante, strălucite și reușite, a primei mișcări subterane de rezistență contra sistemului de putere al castei privilegiaților din România.

Ca jurnalist și ca istoric pot spune că joi, 24 aprilie 2025, în istoria României au intrat ”Cei 130” care au izbit și trântit la pământ un sistem de putere, influență și control imens și copleșitor. Este vorba despre cei 130 de români, coordonați de o judecătoare pensionară, care au intentat procese contra Curții Constituționale la toate curțile de apel din România.

Cei 130 au acționat, opunându-se unei forțe imense, imitând un model consacrat de cei ”300 de spartani de la Termopile”; care s-au opus uriașei armate persane invadatoare și distrugătoare, care a vrut să elimine civilizația elenistică și democrația greacă.

E de bine! Avem speranță, tărie și viitor democratic. Contează să acționăm. Precum cei 130 de români curajoși.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate