Sânt Nicoară sau Sfântul Nicolae, călăuza sufletelor bune sau păcătoase, în tradiția populară

Sânt Nicoară sau Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai îndrăgiți și populari sfinți ai creștinătății, este sărbătorit în 6 decembrie.

Se spune că păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină. Mai este cunoscut drept patron al copiilor și marinarilor, dar și al celor nevoiași și al celor judecați nedrept.

Sânt Nicoară sau Sfântul Nicolae, călăuza sufletelor bune sau păcătoase, în tradiția populară

În tradiția populară, Sânt Nicoară – Sfântul Nicolae – care este sărbătorit pe 6 decembrie, vine la ,,praznicul” dumnezeiesc călare pe un cal alb, care conduce sufletele bune spre Rai, iar pe cele păcătoase spre Iad, arată spcialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Atât sfântul, cât și calul său sunt învestiți cu rolul de călăuze ale spiritelor, simbol care argumentează și o remanență a vechilor credințe și rituri solare autohtone precreștine, la confluența cu cele universale, arată etnologul Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”.

Colind de Sânt Nicoară din satul clujean Jurca

În satul românesc există colinde care întăresc aceste credințe.

O astfel de colindă a fost consemnată de preotul Grigoriu Crăciunaș, în anul 1881, în satul Jurca, pe Someș, în județul Cluj, cu mențiunea că ,,se colindă în presara de Sfântul Nicolae”:

,,Asta-i casa boierească
Dumnezeu să o trăiască…
Înaintea căsii
Este-o masă-ntr-aurită,
Păstă masă ce mi-i trasă?
Față albă de mătasă.
Cu masă, pe cine-așteaptă?
Așteaptă pe Sânicoară.
Îl tot așteaptă din zi în zi
Ce-o dată nu mai veni,
C-un căluț albuț,
Dalb de spumegat,
Negru de-asudat.
Nainte-i ieșiră
Și-l întrebară:
– Unde-ai zăbăvit, Nicoară?
– Io am zăbăvit
Și am întâlnit
Nouă cetine
Plini de suflete
Și le-am petrecut.
Care-o fost mai drepte, Doamne,
Pe sub mâna dreaptă
La poarta de Raiu,
Raiu luminos,
Bun loc de folos.
Cine-o fost mai strâmbe, Doamne,
Eu le-am petrecut
Pe su’ mâna stângă,
Pe cărarea strâmbă.
La poarta de Iad.
Iad întunecos,
Rău loc de folos.”

Foto: Sfântul Nicolae, pictură murală în pronaosul bisericii de lemn din Finișel, Cluj, realizată la 1807 de Dimitrie Ispas/Nicu Cherciu- Arhiva CJCPCT Cluj