Sânt Nicoară, călăuza sufletelor în tradiția populară. Colind cântat în satele clujene în presara de Sfântul Nicolae

În tradiția populară, Sânt Nicoară vine la ,,praznicul” dumnezeiesc călare pe un cal alb, care conduce sufletele bune spre Rai, iar pe cele păcătoase spre Iad.

Sânt Nicoară este „alintul popular” pentru Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie.

Sânt Nicoară, călăuza sufletelor în tradiția populată. Colind cântat în satele clujene în presara de Sfântul Nicolae

Atât sfântul, cât și calul său sunt învestiți cu rolul de călăuze ale spiritelor, simbol care argumentează și o remanență a vechilor credințe și rituri solare autohtone precreștine, la confluența cu cele universale, se arată în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, scris de Maria Bocșe și editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

În satul românesc există colinde care întăresc aceste credințe.

Vezi și Nume care se sărbătoresc de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie

O astfel de colindă a fost consemnată de preotul Grigoriu Crăciunaș, în anul 1881, în satul Jurca, pe Someș din județul Cluj, cu mențiunea că ,,se colindă în presara de Sfântul Nicolae”, mai arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

„Cu masă, pe cine-așteaptă?/ Așteaptă pe Sânicoară”

,,Asta-i casa boierească
Dumnezeu să o trăiască…
Înaintea căsii
Este-o masă-ntr-aurită,
Păstă masă ce mi-i trasă?
Față albă de mătasă.
Cu masă, pe cine-așteaptă?
Așteaptă pe Sânicoară.
Îl tot așteaptă din zi în zi
Ce-o dată nu mai veni,
C-un căluț albuț,
Dalb de spumegat,
Negru de-asudat.
Nainte-i ieșiră
Și-l întrebară:
– Unde-ai zăbăvit, Nicoară?
– Io am zăbăvit
Și am întâlnit
Nouă cetine
Plini de suflete
Și le-am petrecut.
Care-o fost mai drepte, Doamne,
Pe sub mâna dreaptă
La poarta de Raiu,
Raiu luminos,
Bun loc de folos.
Cine-o fost mai strâmbe, Doamne,
Eu le-am petrecut
Pe su’ mâna stângă,
Pe cărarea strâmbă.
La poarta de Iad.
Iad întunecos,
Rău loc de folos”, sună colinda.

Foto: Sfântul Nicolae, pictură murală în pronaosul bisericii de lemn din Finișel, județul Cluj, realizată la 1807 de Dimitrie Ispas/ Arhiva CJCPCT Cluj – Nicu Cherciu