Sânpetru de vară, paznicul cerului și al holdelor. Tradiții străvechi și semnificații uitate din satele clujene

Pe 29 iunie, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar în tradiția populară această zi este cunoscută drept „Sânpetru de vară”

Această sărbătoate marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sânpetru de vară, paznicul cerului și al holdelor

Potrivit credinței populare, Sânpetru nu este doar un sfânt, ci și paznicul porților Raiului, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Îmbrăcat în straie țărănești, Sfântul Petru este văzut ca un gospodar care umblă printre oameni, uneori alături de Dumnezeu, supraveghind roadele câmpului, lupii și chiar grindina, pe care o „fierbe” în cer și o „sfarmă”, pentru a nu face prăpăd.

„Sânpetru hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, pe care o sfarmă în bucăţi mici şi nu mai este atât de periculoasă”, explică etnologul Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, apărut cu sprijinul CJCPCT Cluj.

Sărbătoarea,mai spun specialiștii clujeni, este ținută mai ales pentru protejarea recoltelor, iar oamenii nu muncesc pe câmp, de teama pagubelor aduse de vreme rea.

Pe lângă dimensiunea religioasă, Sânpetru de vară are și o puternică încărcătură mitologică, el este sfetnicul lui Dumnezeu, cel care ajută la luarea deciziilor cerești și poartă cheile Raiului.

Foto: Icoană pe sticlă – Sfinții Apostoli Petru și Pavel, autor călugărul iconar Ilarion Mureșan de la Mănăstirea clujeană Nicula