Connect with us

Clujul de altădată

RETRAGEREA lui Steinhardt la Rohia s-a datorat lui Noica. Filosoful a aflat la Cluj de mănăstire. 112 ani de la naştere

Publicat


Probabil, cu toţii am avut parte de întâmplări aparent nesemnificative, dar care, prin fire nevăzute, s-au legat determinant de lucruri importante din viaţa noastră. Acesta a fost şi cazul lui Nicolae Steinhardt, care a aflat de la Constantin Noica de existenţa celebrei acum Mănăstiri Rohia, asupra căreia şi-a pus o importantă amprentă. Iar Noica a aflat de Mănăstrirea Rohia întâmplător, la o lansare de carte la Cluj. Pe 12 iulie se împlinesc 112 ani de la naşterea lui Constantin Noica, îndrăgostit de Cluj, după cum scrie şi Ovidiu Pecican. Iar tot pe 12 iulie (29 iulie după alte surse) s-a născut şi Nicolae Steinhardt, 109 ani de la naştere.

În imagini e un plic expediat de Noica profesorului clujean Petre Hossu, în 1975, de la domiciliul său din Drumul Taberei, Bucureşti (arhiva Cluj24), precum şi o fotografie din august 1992, cu mormântul lui de la Păltiniş (arhiva Cluj24).

vezi şi:

LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Noica la Cluj

Un strop de Noica

*“Am găsit încă un om de care mă pot despărţi. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult. Vă strângeţi mâna, vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva. E un pact între voi: „acum ne putem despărţi”. Căci orice v-ar despărţi de acum înainte, sunteţi doi oameni care s-au întâlnit. Ăsta e esenţialul: să te întâlneşti cu celălalt”, Constantin Noica.

*”De altfel e şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste: „Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de mult, încât s-a împlinit ceva în mine – şi acum te pot părăsi”. E inutil să întorci capul. S-ar putea să vezi nedumerire. Când pleci, e bine să crezi că ai socotelile încheiate”, Constantin Noica.

*”Orice sfat dat cuiva apropiat e impur: te priveşte şi pe tine. Dar trebuie să-l dai, dacă trimite mai departe pe celălalt; dacă-l sporeşte”, Constantin Noica, Îndrumător pentru tineri.

*”Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături”, Constantin Noica, Jurnal filozofic.

*”Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi…”, Constantin Noica, Jurnal filozofic.

Despre Noica

*Constantin Noica (12 iulie 1909, 4 decembrie 1987), filosof, poet, eseist, publicist și scriitor. În 1949-1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 este arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Este eliberat de la Jilava după 6 ani, iar din 1965 se stabilește în București, unde e cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde ținea seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu).

În 1976, Noica îl întâlnește, la o lansare de carte în Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, şi aşa ajunge la Mănăstirea Rohia, care îl impresionează prin cadrul natural şi vasta bibliotecă, despre care îi povesteşte lui Nicolae Steinhardt, care avea în gând să se retragă la o mănăstire. Din 1975 locuieşte la Păltiniș, cămăruţa sa devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi, aşa-numita Şcoală de la Păltiniş. Părintele Rafail Noica este fiul său.

 

Despre Steinhardt

*Nicolae Aurelian Steinhardt (12 (29) iulie 1912, 29 martie 1989), scriitor, critic literar, eseist, jurist. De origine evreu, s-a convertit la ortodoxism în închisoarea Jilava şi şi-a luat numele de fratele Nicolae. S-a călugărit după punerea sa în libertate.

În 1958 a fost arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicolae Steinhardt, alături de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu etc. Pe 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”.

După moartea tatălui său, în 1967, începe să-și caute o mănăstire. În 1975 merge la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie Ciopron refuză să-i permită șederea. Părintele Mina îl trimite la arhiepiscopul Teofil Herineanu, la Cluj, şi la episcopul Iustinian Chira, în Maramureş.

Întâmplarea

a făcut însă ca în 1976, Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia, unde stă 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează pe filosof care îi povesteşte lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire.

În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar. Pe 16 august 1980 el intră în monahism. La Rohia, el pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară.

Despre ceilalţi

*Școala de la Păltiniș a fost o academie în sens platonic, inițiată de Constantin Noica, unde aveau loc seminare private de istoria filosofiei, cu analiza și interpretarea textelor fundamentale, precum și discuții libere. Printre participanţi s-au numărat Mihai Şora, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru.

*Rafail Noica (n. Răsvan Noica, 1942), ieromonah ortodox, a viețuit la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 este sihastru la schitul Lăzești, Munții Apuseni. Prelegerile sale adună de fiecare dată mii de ascultători.

*Petre Hossu (1922, 1998), discipol al lui D.D. Roşca şi al lui Lucian Blaga.

*Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, este un lăcaș de cult ortodox din Maramureş, în Ţara Lăpuşului. A fost înfiinţată în 1923 de preotul Nicolae Gherman. Preotul a zidit mănăstirea în numele fiicei sale, Anuța, care a murit la vârsta de 10 ani. Din 1965-1970, când s-a introdus curentul electric, s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) – în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta Maramureşană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”.

După 1990 obștea mănăstirii condusă de tânărul stareț Justin Hodea ajunge la peste 25 de viețuitori, motiv pentru care se dorește construirea unei biserici mult mai mare. În 1996, vechea bisericuță este demolată, iar pe locul ei se construiește o nouă biserică. La Mănăstirea Rohia se află mormântul episcopului Iustinian Chira (1921 – 2016).

(MaAv)


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujul de altădată

CARTE veche FURATĂ din Cluj, confiscată la New York. Obiecte istorice furate, scoase la licitaţie

Publicat

Şaptesprezece pergamente funerare şi manuscrise furate de la comunităţile evreieşti din Europa de Est, inclusiv din România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost confiscate de anchetatori din New York de la o casă de licitaţii care se pregătea să le vândă, a anunţat joi biroul procurorului federal din Brooklyn, relatează AFP. Printre obiecte se află şi o carte veche furată din Cluj.

 

Comunitatea evreilor din Cluj a cerut suspendarea licitaţiei

 

„Recuperarea acestor pergamente şi manuscrise datând din secolul al XIX-lea, furate în timpul Holocaustului din România, Ungaria, Ucraina şi Slovacia (…) reprezintă punctul culminant al unei anchete de lungă durată asupra bunurilor culturale, şi avem şansa de a returna aceste obiecte comunităţilor evreieşti legitime”, a declarat unul dintre anchetatori, Peter Fitzhugh, din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă al SUA, citat într-un comunicat.

Anchetatorii au aflat în februarie 2021 că o casă de licitaţii din Brooklyn a scos la vânzare aceste obiecte, bogate în informaţii şi datând din 1840 până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial: rugăciuni pentru persoanele decedate, reguli ale comunităţii, nume ale unor lideri religioşi şi chiar nume ale membrilor comunităţii care au fost deportaţi la Auschwitz.

Vânzarea a fost suspendată la solicitarea comunităţii evreieşti din Cluj şi a World Jewish Restitution Organization.

Această organizaţie, creată după prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est, este specializată în restituirea bunurilor evreieşti furate.

 

Cartea din Cluj

 

Printre obiectele găsite se numără şi o carte cu coperţi dure provenind din Cluj, oraş cu o mare comunitate evreiască dinainte de război.

Potrivit documentelor înregistrate în instanţă, anchetatorii au găsit menţiunea acestui document într-o carte publicată la Cluj în 1936, însă nicio urmă după Holocaust, sugerând că ar fi fost furat de la proprietarii săi.

Având în vedere absenţa oricărei documentaţii, „aceste pergamente şi manuscrise nu au putut fi importate în mod legitim în Statele Unite”, se arată în comunicatul Departamentului.

În total, 17 pergamente şi manuscrise au fost confiscate de la casa de licitaţii specializată Kestenbaum&Company. Deşi aceasta din urmă a cooperat cu justiţia, anchetatorii au preferat să confişte obiectele de teamă că casa de licitaţii ar putea fi tentată să le vândă.

„Există cumpărători în toată lumea pentru aceste obiecte, care pot fi vândute sau transferate cu uşurinţă şi astfel să năruie eforturile guvernamentale de a le restitui supravieţuitorilor şi descendenţilor acestor comunităţi”, au motivat anchetatorii într-un document depus în instanţă.

Biroul procurorului nu a făcut nicio precizare cu privire la data la care obiectele ar putea fi returnate.AGERPRES/

Citește mai departe

Clujul de altădată

CALEAŞCA mare COMANDATĂ de CUZA în care a MURIT Simion BĂRNUŢIU pe drumul Clujului. 213 ani de la naşterea gânditorului

Publicat

Pe 21 iulie se împlinesc 213 ani de la naşterea lui Simion Bărnuţiu, un mare gânditor al Transilvaniei. A murit pe drum, la întoarcerea din Iaşi spre casa natală, la ieşirea din Cluj. Se spune că acesta a murit într-o caleaşcă specială, mare, comandată chiar de Cuza, în care Simion Bărnuţiu să poată să stea întins. În imagine este o carte care i-a aparţinut lui Simion Bărnuţiu, cu o notă în latină a lui Cassiu Maniu, nepotul său şi fratele lui Iuliu Maniu (arhiva Cluj24).

Unchiul lui Iuliu Maniu

 

Simion Bărnuţiu (21 iulie 1808-16/28 mai 1864), preot greco-catolic, jurist, filosof (a introdus predarea în română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. A fost vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Preşedinte al Comitetului Naţional Român.

Grav bolnav fiind încă din 1849, în decembrie 1863 îşi întrerupe activitatea didactică la Iaşi. Şi, simţindu-şi sfârşitul aproape, în primăvara lui 1864 vrea să se întorcă acasă, la Bocşa, Sălaj.

Se spune că tocmai Alexandru Ioan Cuza a dat dispoziţie să-i fie construită o caleaşcă mare, în care să poată să stea întins în drumul spre casă. Dar moare pe drum, la marginea localităţii sălăjene Sânmihaiu Almaşului, la ieşirea din judeţul Cluj, lângă Fântâna Gorgana. Avea doar 55 de ani.

*Ioan Maniu (10 septembrie 1833, 4 noiembrie 1895), jurist, tatăl lui Iuliu Maniu. În primăvara lui 1864, Ioan Maniu mergea la Iași ca să-l aducă acasă pe unchiul său bolnav. A rămas la Iași șase săptămâni, îngrijindu-l pe Bărnuțiu. În Testamentul său, scris în 1864, Simion Bărnuțiu îl însărcina pe “nepotul drag din Bădăcin” Ioan Maniu să se îngrijească de tipărirea manuscriselor. Ioan Maniu a moștenit Dealul Țarinii de la părinții săi, iar în 1890 a construit o casă de vară, unde e acum casa memorială Iuliu Maniu.

*Cassiu Maniu (27 iulie 1867 – 1943) a fost fratele lui Iuliu Maniu, avocat, profesor, filosof și jurnalist la Cluj.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

BĂTAIE de joc. Spaţiile VERZI ale Clujului, MÂNCATE de IMOBILE. Proiecte BATJOCORITE de primărie. DISPĂRUTELE grădini de cartier

Publicat

De-a lungul timpului, municipalitatea a chemat specialiştii, în special arhitecţi, să facă propuneri şi proiecte de spaţii verzi în Cluj-Napoca, prin care să fie îmbunătăţită calitatea vieţii clujenilor. Proiectele au fost făcute, plătite din banii clujenilor, dar decidenţii politici ai ultimilor 50 de ani le-au ignorat. Ba, mai mult, chiar din spaţiile deja amenajate, suprafeţe mari au fost cedate pentru construirea de benzinării, biserici, blocuri etc.

Grădinile de cartier

Arhitectul Vasile Mitrea povesteşte despre soarta unei părţi a acestor proiecte de spaţii verzi.

„În cadrul Institutului de proiectare al Regiunii Cluj (până în 1968) apoi al judeţului Cluj, în deceniul al şaptelea al secolului trecut încep o serie de studii privind realizarea de spaţii verzi destinate publicului. Primele vor fi incluse chiar în detaliile de sistematizare pentru marile ansambluri de locuinţe sub denumirea de „grădini de cartier”. Prima grădină va apărea în primul complex rezidenţial conceput după principiile „unităţii de vecinătate” în cartierul Eremia Grigorescu. Ea va fi concepută ca un loc de destindere pentru toate vârstele, iar în anii 1961-63 se vor realiza plantaţiile, mobilierul şi chiar un mic amfiteatru, amenajări ce vor dispărea în anii 70”, explică arhitectul clujean.

Clujul trebuia să aibă grădină zoologică

În scurt timp, dintre 12 proiecte deja materializate în teren, 8 au dispărut.

„În paralel cu propunerile din marile ansambluri, se vor înmulţi comenzile de proiecte şi din cele peste 40 de documentaţii întocmite până în 1989 mi-aş permite să amintesc: Băile Someşeni; extinderea Parcului Babeş (azi Iuliu Haţieganu); parcul orăşenesc Est; amenajările din zonele Hoia, Cetăţuia, Făget ca zone de agrement; mai multe proiecte pentru Parcul Central; parcul orăşenesc din Mănăştur; parcul Colina; noul ştrand (două proiecte); grădina zoo; parcul orăşenesc Cetate (două proiecte în zona ocupată de cetatea austriacă); înfrumuseţarea malurilor Someşului Mic (două proiecte); parcul orăşenesc Bobâlna (în cartierul Bulgaria); reconsiderarea pieţelor Libertăţii, 1 Mai şi Mihai Viteazu; parcul expoziţional Flora (două proiecte în zona de expoziţii Aurel Vlaicu nord); parcul Rozelor; grădina de cartier Zorilor-sud. Iar lista ar putea continua, dar de reţinut este că din cele 12 proiecte materializate în teren, 8 sunt în curs de dispariţie!”, explică Vasile Mitrea.

Clădirile au înghiţit spaţiile verzi

Arhitectul Vasile Mitrea mai arată că dezinteresul pentru spaţiile verzi ale Clujului a fost şi mai mare după 1990.

„Deşi după 1989 au urmat două PUG-uri (întocmite în 1991 şi 1998), zestrea vegetală a municipiului nu s-a bucurat de o gândire integratoare în evoluţia structurii urbane. (…) Aş mai aminti că în perioada 1960-1990 nu numai că s-au întocmit peste 40 de documentaţii privind amenajarea de spaţii verzi pentru agrement şi sport, ci şi că Primăria a alocat fonduri pentru realizarea a circa 134 ha din 252 ha existente în 1989 (unde nu am inclus fâşiile plantate; cimitirele/46,20 ha; cele existente în incinta unor instituţii/177,80 ha, dar neaccesibile publicului larg).

Din cele 252 ha amenajate, începând din 1990 până în 2008, vor dispărea 19 ha (consumate de realizarea a diverse investiţii: benzinării, biserici şi alte construcţii) şi nu din terenurile degradate sau abandonate… Au fost afectate zonele: Parcul Est, Parcul Expoziţiei, Parcul Rozelor, Grădina Colina, Grădina cartierului Gheorgheni ş.a. Referindu-ne la cele 233 ha rămase (252-19) rezultă că la o populaţie stabilă de circa 306.000 locuitori (populaţia din iulie 2006), unui cetăţean îi revin 7,60 mp de spaţiu verde amenajat pentru agrement şi sport (faţă de prevederile normativelor naţionale din 1980 de 12-15 mp)”, explică arhitectul.

Dezinteresul sau interesul?

Vasile Mitrea reclamă dezinteresul conducerilor primăriei în ceea ce priveşte amenajarea de spaţii verzi. Dar poate că a fost vorba doar de intersul acestora. Altul decât cel public, al locuitorilor oraşului.

„Dacă realizarea unui „sistem de spaţii verzi” a fost sortită eşecului –datorită unui dezinteres al urbaniştilor (autori de schiţe de sistematizare sau planuri urbanistice generale) şi administraţiei locale- la rândul lor propunerile concrete/proiectele (comandate de Primărie!) pentru amplificarea zestrei verzi a oraşului nu au avut o soartă mai bună, devenind doar piese de arhivă. În ce mă priveşte, din cele opt proiecte întocmite, doar două au fost realizate parţial (grădinile de cartier Grigorescu şi Gheorgheni).

Din cele întocmite de alţi arhitecţi (amintesc arhitecţii Emanoil Tudose, Ioan Mocanu, Amalia Gyemant, Gheorghe Vais ş.a.) s-a realizat doar „ştrandul nou”, deşi unele au fost începute şi abandonate la scurt timp. Mai trist este însă că, excluzând câteva excepţii, majoritatea locaţiilor vizate au fost deja ocupate.

La cauzele ce au condus la situaţia prezentată, pe lângă DEZINTERES trebuie să adăugăm LIPSA DE CONTINUITATE în finalizarea unor acţiuni şi idei, dar mai ales lipsa unui CONCEPT –cu strategia adecvată- privnd dezvoltarea pe termen lung. Ca atare, municipiul a ratat foarte multe din şansele de a deveni oraş verde”, conchide arhitectul Vasile Mitrea.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

PRIMELE clădiri cu CURENT din Cluj, clinicile universitare. ELECTRIFICAREA oraşului a început în 1903

Publicat

Actualele clădiri de pe strada Clinicilor din Cluj-Napoca au fost primele din oraş care au fost electrificate. Construcţia lor a fost încheiată în anul 1903.

Strada Fânului Exterioară de Jos (Külső Alsó Széna Utca)

“Strada Clinicilor s-a numit la începuturi Strada Fânului Exterioară de Jos (Külső Alsó Széna Utca, în limba maghiară), apoi strada Imre Miko, comitele altruist al Clujului, cel care a donat grădina sa oraşului pe care s-a construit actualul cartier Hasdeu. Pe această stradă se află clinica Medicală I şi clinica Medicală II. Clinica Medicală I este succesoarea spitalului Carolina, din Piaţa Muzeului, şi cuprinde două complexe de clădiri: cel de jos, numit „Anatomia”, şi cel de sus, care cuprinde clinicile de psihiatrie şi de neurologie. Construcţiile au fost terminate în anul 1903; la acea dată erau primele clădiri electrificate din Cluj”, explică istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

*în imagini este o carte poştală cu Clinicile Universităţii, expediată în 1922 (arhiva Cluj24).

(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate