Recomandări de vacanță. Despre cele mai bune filme românești din istorie

Fiecare are un clasament personal de filme. Cum este vacanță ar putea fi interesant să îl transmitem pe al nostru mai ales că nu demult îl prezentam pe cel al unor instituții de specialitate. Acesta se referă la cele mai bune filme românești din istorie.

1. Actorul și sălbaticii (1975)

Mult timp în cinematografe, filmele care aveau vedete începeau pe afiș cu : Studioul X îl prezintă pe Jean Gabin, Jane Fonda, Claudia Cardinale, Alain Delon sau care o fi fost vedetele,  în filmul ……

In loc de sinopsis și cronică am vrea să spunem că îl prezentăm pe actorul Toma Caragiu în filmul ”Actorul și sălbaticii” în regia excelentă a evreului român Manole Marcus. Am completa doar cu o secvență din ultimul monolog al protagonistului „Și poate că râsul nu e de ajuns ca să stea în calea batjocurii, în calea sălbăticiei. Poate mai trebuie și altceva. Nu poate, sigur trebuiesc opriți. Opriți să vândă țara asta …. Opriți să omoare. Opriți să otrăvească sufletele tinerilor. Opriți să facă din țara asta a noastră frumoasă și bună un lagăr de concentrare, o pușcărie. Opriți să facă din poporul român o victimă sau un călău. Opriți ciuma …. Tăiați-le calea l… Dacă vreți să vă bucurați, dacă vreți să râdeți. Dacă vreți să rămâneți oameni”. Text de mare actualitate și astăzi.

2. Moromeții (I) (1987)

Foarte puține sunt ecranizările care se ridică la nivelul operei. Primul volum din Moromeții al lui Marin Preda este o capodoperă a literaturii române, iar filmul acesta este mai mult decât o ecranizare reușită. Victor Rebengiuc ( Ilie Moromete), Luminița Gheorghiu (Catinca), Gina Patrichi, Dorel Vișan (Bălosu), Mitică Popescu, Petre Gheorghiu și Florin Zamfirescu au o prestație de excepție. Regia Stere Gulea . Din păcate nimic din ce a mai făcut Stere Gulea nu se mai apropie valoric de acest film. Poate de acum înainte ?

3. Reconstituirea (1970)

Capodoperă a unuia dintre cei mai importanți regizori români, mulți spun cel mai bun, Lucian Pintilie.Un incident banal urmează să devină film educativ. Doi tineri sunt obligaţi să repete în acelaşi loc, o bătaie pe care, beţi fiind, o provocaseră cu câteva zile în urmă. Echipa anchetatorului care reconstituie „cazul” este însoţită de un cineamator zelos. Violenţa impusă se încheie cu moartea tragică a unuia dintre tineri. Regie: Lucian Pintilie forțat apoi de regimul comunist să plece din țară. Actori principali: George Mihăiţă, Vladimir Găitan, George Constantin și debut Ileana Popovici. Notorietate meritată de toți după acest film în ciuda deceniilor în care a fost interzis.

4. Blestemul pământului-Blestemul iubirii ( 1981)

Ecranizare merituoasă a romanului Ion al lui Liviu Rebreanu, în care duritatea, arivismul, lipsa de scrupule a realității rurale din acea epocă este prezentată într-o atmosferă mirifică. Este filmul care-l lansează pe Șerban Ionescu (Ion Pop-Glanetașu) drept un mare actor. Incă unele prezențe memorabile trebuie amintite : Ioana Crăciunescu (Ana Baciu), Ion Besoiu (preotul Ioan Belciug), Octavian Cotescu (învățătorul Zaharia Herdelea),Tamara Buciuceanu ( Maria Herdelea, soția învățătorului), Catrinel Dumitrescu ( Laura, fiica cea mai mare a învățătorului),Rodica Negrea (Ghighi, fiica cea mai mică a învățătorului),Leopoldina Bălănuță ( Zenobia, mama lui Ion),Valeria Seciu ( Savista, nebuna satului). Pare o paradă a marilor noștri actori printr-un sat năsăudean. Regia Mircea Mureșan

5. Pădurea spânzuraţilor (1964)

Primul premiu important al cinematografiei noastre, Marele premiu pentru regie de la Cannes. Ecranizare după romanul „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu. Prozatorul scria încet ca un sculptor în lemnul de cea mai tare esență. Scriiturile sale sunt însă fundamentale în literatura română. Au fost, acum se dorește ca nimic să nu mai fie fundamental. Ceva trebuie să rămână precum această capodoperă cinematografică

Regie: Liviu Ciulei, silit și el să lucreze cea mai mare parte din carieră în afara țării.

Actori principali: Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ştefan Ciobotăraşu, Ana Szeles.

6. Mihai Viteazul (1971)

Everestul supraproducțiilor românești istorice. Este imposibil de imaginat aici, acum,  o mobilizare atât de mare de forte pentru a realiza un asemenea film în două serii: Călugareni și Unirea. Excelent jucat de Amza Pelea ( desi s-a dublat sincron vocea cu cea a lui Emanoil Petruț – considerată mai spectaculoasă) , excelent regizat deși unor așa zis specialiști tot ce a realizat Sergiu Nicolaescu nu le place, suntem mândri că un asemenea film a putut fi realizat în România. A avut succes international, o variantă scurtată a filmului a fost difuzată pe întreaga planetă de firma Columbia. Nu se știe ce succes ar fi avut dacă ar fi fost protagoniști Richard Burton și Elizabeth Taylor așa cum fusese preconizat initial, dar ne-am putea doar imagina. Obtuzitatea unor comuniști, omniprezentă atunci, alimentată de invidia unor cineaști români nu a permis această lovitură de imagine și de piață.

7. Concurs(1982)

Un film de autor, Dan Pița, regia și scenariul. Smulși din instituția comunistă pentru a se relaxa printr-un concurs la iarbă verde, un grup de funcționari, camarazi își trădează și duminică lașitățile, lingușelile, frustrările.  Obsedați de a respecta instrucțiunile se fac că nu aud strigătele disperate ale unei femei care va fi ucisă până la finalul filmului.O parabola a societății comuniste, în care s-a râs, s-au făcut și spus bancuri pe un fond de agresivitate, josnicie și indiferență în care unii oameni au fost omorâți cu zile de dragul de a respecta reguli sociale și pretinse idealuri. Scriitorul Kafka avea o expresie teribilă: ” Noi oamenii am fost creați pentru a respecta aceste minunate reguli !” Povestea cinematografică este un fel de Kafka la iarbă verde duminică cu o distributie din care „cităm”: Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Oana Pellea, Marin Moraru, Adriana Șchiopu, Claudiu Bleonț. Ajunge ?

8. O vară de neuitat(1994)

O tragedie, o ticolășie istorică edulcorată de un peisaj și o atmosferă precum o vrajă de amurg din Balcic.

Un été inoubliable, o capodoperă româno-franceză, marca Lucian Pintilie. Claudiu Bleonț un rol peste toate celelalte. ca și în cazul actritei britanice Kristin Scott Thomas, alături de ”monștrii clasici” Olga Tudorache și George Constantin.

9. Explozia (1973)

Regia Mircea Drăgan. Pornind de la un eveniment real, un vapor incarcat cu azotat de amoniu poate rade Galațiul, filmul de actiune este o excelentă paradă de mari actori: Gheorghe Dinică — pompierul petrolist Gheorghe Oprișan, zis Gică Salamandră, Radu Beligan — profesorul Luca, Toma Caragiu — Ticu Corbea, prim-secretarul organizației județene de partid Galați,,Dem Rădulescu — ofițerul naval Neagu,Jean Constantin — lăutarul Tilică, George Motoi — căpitanul de marină Marinescu, Colea Răutu — Anghel, comandantul portului Galați, Draga Olteanu Matei — Angela, soția lui Salamandră, Mircea Diaconu — ofițerul naval Victoraș, Aurel Cioranu — marinarul Samoilă, Florin Piersic — marinarul strain, Cezara Dafinescu — prea frumoasă pentru a fi considerată și o mare actriță, deși era.

10. Senatorul Melcilor (1995)

Scenariu și regia Mircea Danieliuc. Fenomenul Mircea Danieliuc care nu a făcut concesii nici politice pe vremea comunismului, nici comerciale postdecembriste, după Lovilutia din 1989 pentru cei mai tineri. L-a costat teribil acestă onestitate, dar a reușit să facă 17 filme, unele greu digerabile pentru puterea lor de a anticipa hăul corupției și mizeriei morale care va domina societatea românească precum ”Patul conjugal”, ”A 12-a poruncă” și mai ales acest ”Senatorul Melcilor”. O comedie parcă scrisă pentru Dorel Vișan. Este încă o necunoscută, un mister, cum a reușit Dorel Vișan ca toate cele 50 de roluri de film cărora le-a dat viață să îi vină ca o mănușă. Probabil este un foarte mare actor. Foarte probabil

Filme de Radu Mihăileanu

În loc de NB: Radu Mihăileanu. Excelent regizor evreu român cu savuroase  coproducții internaționale, deci greu de cuprins în clasamente naționale, nedrept de puțin premiat, prea puțin cunoscut, dar pe care îl recomandăm cu putere.

Concertul

Radu Mihăileanu, un evreu român, fiul scriitorului Ion Mihaileanu , Ion Buchner în realitate, ar fi vrut să facă film în România, dar nu a fost acceptat așa că, precum alți oameni talentati și geniali uneori ai acestui pământ a făcut carieră în străinătate.

Filmul lui de debut, Trahir ( A Trăda),  nu a avut o critică bună în special pentru că a abordat tema informatorilor Securității arătând drama celui șantajat să toarne și nemernicia perversă, politicoasă, insinuantă, a torționarului.

Au urmat alte filme excelente, ”Tren de la Vie” ( Trenul vieții) în care prezintă marele pogrom al evreilor într-o notă umoristică în stilul ”La vita e bela” care susține el, i-ar fi plagiat ideea. Un film colosal este ”Va, vis, et deviens”  ( Trăiește tradus în română)  cu saga unui copil creștin din Etiopia emigrat în Israel, dar pe care mama lui îl ”donează” ca evreu unei alte etiopience pentru a salva viața pruncului. Fără a face concesii Radu Mihăileanu își permite să critice anumite tendințe de dreapta politice, rasismul și șovinismul, așa că nici acest film nu a avut susținere în obținerea de premii.

Alte filme

”Izvorul femeilor”, alt film, prezintă într-o lumină prietenoasă, condiția femeii în lumea rurală musulmană. În filmul propus de noi în clasament,  ”Concertul”, o orchestră simfonică din Estul Europei ar fi vrut să facă un turneu în Occident și să rămână acolo.

Problema care apare este că au dispărut instrumentiștii. Aici intervine inteligența evreiască altoită cu spiritul descurcăreț în orice situație al românilor și rezultă o comedie savuroasă, dar cu și cu un puternic substrat de satiră socială proprie lui Mihăileanu. Un regizor de văzut și revăzut.

Omniprezenta Securitate

Trahir În regia lui Radu Mihăileanu, filmul de debut al acestuia. George Vlaicu, poet și ziarist, personajul principal, e închis de către comuniști pentru articole nefavorabile din perioada de după Război.

În 1959 i se propune să devină colaborator al Securității, în schimbul libertății. După mai multe ezitări, acceptă, fiindu-i promis că își va putea publica poeziile. Se reîntâlnește cu logodnica sa (care fusese și ea arestată, dar îi pierduse urma) și timp de 19 ani „dă cu subsemnatul” despre prietenii și colegii săi.

Decide să emigreze, alături de soție și tînărul său fiu, iar securistul care îl avea în grija îl ajută cu informații prețioase. Ajunge în Franța unde e așteptat de un fost prieten care scăpase de închisoare și are emisiuni la Radio Europa Liberă. Șantajat de securiști să dea în continuare informații si din emigrație, Vlaicu alege să se sinucidă.

Filmul nu a avut succes de critică. Probabil unii, (prea) mulți foști sau actuali informatori, s-au regăsit dureros în acest film de o sensibilitate și onestitate care ar fi meritat o mai mare notorietate.

Marius Moldovan