Profesorul iubit al lui Eminescu, Aron Pumnul, a făcut liceul la Cluj. Prima sa poezie i-a dedicat-o la moartea acestuia

Puţină lume ştie că Mihai Eminescu a vizitat şi Clujul. Şi că, peste timp, Clujul a făcut parte dintr-un triunghi esenţial al vieţii sale. La Cluj a învăţat odinioară iubitul său profesor Aron Pumnul, în cinstea căruia, la moartea acestuia, a debutat editorial Eminescu. Şi tot la Cluj i se măritase şi iubirea vieţii sale, Veronica Micle.

Aron Pumnul a făcut liceul la Cluj

Lingvistul Aron Pumnul, reprezentant al generaţiei paşoptiste transilvănene, filolog, adept al raţionalismului lingvistic, s-a născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, judeţul Braşov. A urmat şcoala primară la Odorhei, apoi, din 1836, liceul din Blaj, unde i-a avut ca profesori pe George Bariţiu şi Simion Bărnuţiu, care l-au îndrumat spre studiul filosofiei, arată lucrarea „Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900” (Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1979).

A fost elev al Liceului Piarist din Cluj, începând din 1841, timp de doi ani. Episcopia din Blaj i-a acordat o bursă de studii şi, din 1843 a urmat cursuri de teologie şi filosofie la Universitatea din Viena. Aici, Aron Pumnul a organizat societatea studenţească „Românimea cea tânără”, cu un program luminist şi naţional, în tradiţia Şcolii ardelene. („Dicţionarul scriitorilor români” Ed. Albatros, Bucureşti, 2001)

Şi-a făcut debutul în publicistică în 1845, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, cu un studiu privitor la ortografia limbii române („Literele corespunzătoare firei limbei rumâneşti şi încă ceva”). În 1847, a fost redactor şi colaborator, cu articole filosofice şi de morală religioasă, la revista lui Timotei Cipariu „Organul luminei”, apoi la „Învăţătorul poporului”, unde a publicat „Viaţa năciunei române, dulceaţa limbei şi a simţemîntelor ei” (1848).

Revoluţionar la 1848

A participat intens la evenimentele din timpul Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania şi a influenţat acţiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. A fost membru al comitetului românesc permanent de la Sibiu.

La iniţiativa sa, a fost convocată o întrunire la Blaj, în martie 1848, la care au participat profesori, teologi şi elevi ai claselor superioare. Majoritatea participanţilor s-a pronunţat pentru adoptarea unei atitudini mai ferme, chiar revoluţionare. S-a luat legătura cu avocaţii români de la Târgu Mureş, Avram Iancu şi Alexandru Papiu-Ilarian, şi s-a ajuns la hotărârea privind convocarea unei adunări generale a românilor la Blaj, în Duminica Tomei (18/30 aprilie).

În aceste împrejurări, cărturarul a redactat o proclamaţie, care cuprindea îndemnuri la pace şi înţelegere între naţiunile din Transilvania şi propunea ca la adunare să participe protopopii, precum şi câte doi preoţi şi tot atâţia locuitori din fiecare sat, indiferent de confesiune. Ajuns la Bucureşti, a fost numit comisar de propagandă de către Guvernul provizoriu. După înăbuşirea revoluţiei, s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi, unde a fost primit de istoricul român Eudoxiu Hurmuzachi şi unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A fost unul dintre conducătorii mişcării de renaştere naţională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista „Bucovina”. În 1849 a devenit primul profesor de limba şi literatura română la liceul german din Cernăuţi. Ca profesor, a exercitat o extraordinară influenţă asupra elevilor săi, printre care s-a aflat şi Mihai Eminescu.

În 1850, a publicat, la Cernăuţi, lucrarea de lingvistică „Convorbire între un tată şi-ntre fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti”. A alcătuit prima antologie de literatură română – „Lepturariu românesc cules den scriptori rumâni” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), o lucrare valoroasă din punct de vedere documentar, având un caracter preponderent didactic.

A elaborat şi o gramatică a limbii române, în limba germană „Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen” (1864, Viena), notează „Dicţionarul scriitorilor români” (Ed. Albatros, Bucureşti, 2001).

Prea iubitul profesor Arune Pumnul

La moartea sa (12/24 ianuarie 1866), elevii săi au scos broşura „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”, în care tânărul poet Mihai Eminescu a debutat cu poezia „La mormântul lui Arune Pumnul” (1866).

În imagine este placheta (facsimil, arhiva Cluj24) cu debutul lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850, 15 iunie 1889).

Cele șapte poezii au fost pregătite de elevii gimnaziului din Cernăuţi în placheta „Laecremioarele învaețaeceilor gimnaesiaști de´n Cernaeuți la mormîntul prea iubitulul lor profesoriu ARUNE PUMNUL”. La pagina a 4-a apare semnătura „M. Eminoviciu, privatist”.
Placheta este marcată cu data 12/24 ianuarie 1866 şi aceasta ar fi prima oară când Eminescu a publicat.

În funcţie de momentul tipăririi plachetei din imagini, unii specialişti susţin că debutul lui Eminescu ar fi fost în revista Familia din 25 februarie/9 martie 1866, când Iosif Vulcan i-a schimbat numele literar din Eminovici în Eminescu.

Aron Pumnul (27 noiembrie 1818, 24 ianuarie 1866), cărturar, lingvist, filolog și istoric literar român, profesor al lui Eminescu şi fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. S-a născut într-o familie de țărani iobagi. A urmat cursurile unei şcoli începătoare la Odorhei. Apoi, la Blaj. Iar apoi, la Cluj. Tot la Cluj absolvă şi cursurile de filosofie.

La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuţi. Acolo îl are elev pe Eminescu, care, la moartea profesorului, scrie poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”.

Iubirea măritată la Cluj

Tot la Cluj s-a măritat şi marea iubire a lui Eminescu, Veronica Micle. Pe atunci era Ana Câmpeanu. Şi, la 14 ani, în 1864, s-a măritat la Cluj cu Ştefan Micle, profesor universitar, din Feleacu, care avea 47 de ani.

Vizita lui Eminescu la Cluj

Se pare că, într-adevăr, în 1866, după moartea profesorului său Aron Pumnul, Mihai Eminescu renunţă la şcoală şi pleacă din Cernăuţi spre Blaj. Cu acea ocazie, în drumul său, se presupune că el ar fi trecut prin Cluj. Şi că ar fi şi înoptat la Cluj, într-o casă de pe actuala stradă a Bisericii Ortodoxe.

Dar alte surse susţin că din Cernăuţi, el ar fi ajuns doar în localităţile clujene Dej şi Gherla. După care ar fi mers la Târgu Mureş şi de acolo la Blaj.