CULTURA
PASTORALA de Crăciun a mitropolitului Clujului, IPS Andrei: „Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea”

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuț, a transmis Pastorala de Crăciun care va fi citită, duminică, în toate bisericile de pe raza mitropoliei.
Redăm mai jos textul intergral al Pastoralei:
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi dragilor credincioși din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului,
Har și pace de la Pruncul Mântuitor, cunoștințe pentru tineri și putere pentru bătrâni, iar de la noi arhierești binecuvântări
„Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea”
„Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”(Pilde 22,6)
Iubiţi fraţi şi surori,
Am meditat anul acesta la importanța rugăciunii și ne-au stat în față ca modele părinții isihaști. Aceste preocupări ne-au însoțit și-n Postul Crăciunului și, iată-ne, la marele Praznic al Nașterii Domnului.
Sărbătoarea este însoțită de dalbe datini, de tradiții ce ne vin de la înaintașii noștri, de bucurii spirituale și materiale, de atenții pe care le facem celor dragi și, mai ales, de Liturghia din ziua Crăciunului.
Din păcate pentru mulți, dalbele datini cu „flori de măr” și „leru-i ler” nu mai reprezintă nimic. Copilăria sfântă de odinioară s-a dus. O spune limpede Eminescu: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot…/ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?”[1].
Ioan Alexandru, gândindu-se la înaintașii noștri și la faptul că noi le-am cam pierdut preocupările, ne sfătuiește: „Să-i vorbim de bine pe acești strămoși, să le păstrăm veșnic aducere aminte, să-i chemăm cât mai des în grai, să le cântăm numele și faptele”[2].
Fiind realiști, observăm situația în care ne aflăm: se face religie în școli, dar preocupările de natură duhovnicească sunt așa de modeste. Nu-i rău că ne preocupă telefonul mobil, laptopul, da-i rău dacă nu mergem la Liturghie în ziua de Crăciun, că nu mai colindăm, că nu-i mai vizităm pe cei apropiați și nu mai realizăm ce lucru mare se petrece la Crăciun.
Ne spune Sfântul Pavel că „atunci când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).
Iubiţi credincioși,
În contextul acestei situații, ne aducem aminte cu drag de maxima pe care o repeta mereu Părintele Arsenie Papacioc: „dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea”. Pe mulți dintre tineri nu-i mai interesează participarea la Sfânta Liturghie, colindele și tradițiile de Crăciun, pentru că nu le știu rostul. Iar mulți dintre bătrâni nu mai pot posti, nu mai pot face acte de caritate, nu-i mai pot vizita pe cei bolnavi și vin cu greu la Sfânta Liturghie.
Rezolvarea situației? Cei tineri să fie catehizați de către cei bătrâni, iar bătrânii să fie ajutați în preocupările lor spirituale și filantropice de către cei tineri. Repet îndemnul Înțeleptului Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Iar Sfântul Pavel ne învață că „pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe frați” (I Timotei 5,1). Oricum, rolul părinților în formarea religioasă a copiilor și tinerilor e imens. Urmează apoi Biserica și Școala. Marele pedagog Comenius ne spune că rateurile sunt catastrofale: „Ce sunt cei bogați fără înțelepciune, decât niște porci îngrășați cu tărâțe? Și ce sunt cei săraci fără înțelegerea lucrurilor, decât niște măgăruși condamnați să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învățat nimic, decât un papagal împodobit cu pene?”[3]. Părinții, preoții și dascălii de religie trebuie neapărat să conlucreze.
În felul acesta tinerii vor învăța să fie buni creștini și mărturisitori ai credinței, iar bătrânii vor fi ajutați ca faptele lor de credință și de implicare socială să le îndeplinească cu rigurozitate.
Dreptmăritori creștini,
S-ar putea ca preocupările noastre religioase să fie așa de firave pentru că e slaba credința. Credința este un dar primit la botez, dar este și rezultatul frământărilor noastre pentru a o întări. Zice Sfântul Pavel: „credința este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10,17). Iar dreptul Iov, folosindu-se de argumentul imbatabil al cauzalității, face următoarea pledoarie: „Ia întreabă dobitoacele, și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri; sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul. Cine nu cunoaște din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?” (Iov 12,7-9).
Totuși, sunt situații lăudabile în care cei tineri, mediul fiind ostil credinței, Îl mărturisesc pe Dumnezeu. În acest sens, ne-a lăsat o povestire convingătoare părintele profesor Dumitru Călugăr[4].
Zice povestirea că undeva trăia un împărat care pe măsură ce îmbătrânea, slăbea în credință. Dorința lui cea mare era să-L vadă pe Dumnezeu. Și le-a dat boierilor, slujitorilor și preoților de la curtea sa, o poruncă drastică: în trei zile, să i-L arate pe Dumnezeu. Dacă nu, e în joc viața lor.
Ne închipuim ce spaimă pe bieții oameni. A treia zi sunt chemați la palat și erau îngroziți. Cine a salvat situația? Un băiat isteț și credincios al unui păstor. El ieși curajos în fața împăratului.
– Băiete, zise împăratul, ți-i viața în joc! Arată-mi-L pe Dumnezeu!
Era o zi cu soare torid, cu raze fierbinți și cu lumină puternică.
– Măria ta, răspunse băiatul, să ieșim în piață. Privește în sus!
– Vrei să mă orbești, băiete? Nu vezi ce căldură și lumină se revarsă din soare?
– Majestatea voastră, soarele este o creatură a lui Dumnezeu și nu-l puteți privi, atunci cum o să-l priviți pe Dumnezeu?
– Inteligent mi-ai răspuns băiete, dar ia spune-mi ce a fost înainte de Dumnezeu?
– Măria ta, numără! Și începu împăratul să numere: 1, 2, 3 …
– Nu așa, împărate, ci numără dinainte de 1…
– Înainte de 1 nu mai este nimic!
– Nici înainte de Dumnezeu nu este nimic! zise băiatul.
Răspunsul îl fascină pe împărat și felicită pe băiat și-i spuse: Bravo!
– Îți mai pun o întrebare, zise împăratul. Ce face Dumnezeu acum?
Băiatul îi ceru Împăratului să-și dezbrace hlamida împărătească și să se îmbrace cu hainele lui de păstor. Apoi îl pofti să se coboare din tren și se urcă el pe tron și-i zise tare:
– Iată ce face Dumnezeu, pe unii îi urcă și pe alții îi coboară!
Împăratul fu uimit de înțelepciunea păstorului și începu și el să ducă o viață spirituală normală.
Iubiţi fraţi şi surori,
Vedeți, sunt și cazuri în care tineri inteligenți și credincioși îi convertesc pe cei bătrâni. Noi însă știind că, în cele mai multe cazuri, tinerii au nevoie să fie învățați, iar cei bătrâni ajutați, am pledat pentru lucrul acesta: tradițiile străbune de Crăciun să le transmitem tinerilor și cei bătrâni văzându-i că le pun în practică, să se bucure.
Colindatul, vestirea nașterii lui Hristos, comuniunea ce o creează aceste preocupări, sunt de mare importanță. Și ce să mai spunem de ajutorarea copiilor săraci, a oamenilor săraci, în care Mântuitorul așteaptă să fie ajutat. Nu citim noi oare în Sfânta Scriptură: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 35-36).
Și apoi, neapărat în ziua de Crăciun, să participăm la Sfânta Liturghie, unde pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului. Ne zice Sfântul Pavel: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășirea cu trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10,16).
Referitor la faptul că, după ce ne-am pregătit în Postul Crăciunului, ne împărtășim cu trupul lui Hristos, Vasile Voiculescu a scris un colind minunat: „În coliba-ntunecată/ Din carne și os lucrată,/ A intrat Hristos deodată…/ Coliba cum L-a primit/ S-a făcut cer strălucit/ Pe bolta de mărgărit/ Iar în ea soare și stele/ Cu Arhangheli printre ele./ În mijloc tron luminos/ Și, pe el, Domnul Hristos,/ Care mult se bucura/ Duhul Sfânt s-alătura/ Și acolo rămânea/ Și acum și pururea…
Răspunsul nostru: „Și noi, Doamne, ne-am sculat/ Coliba-am curățat/ Uși, ferestre, toate-s noi,/ Doamne, intră și la noi”[5]. În felul acesta vom sărbători frumos Crăciunul.
Iubiţi credincioși,
Eu știu că mulți dintre cei care ar trebui să audă sau să citească aceste lucruri, nu sunt aici. Prezenți sunt tot cei ce au preocupări duhovnicești, sunteți dumneavoastră cei ce prețuiți Crăciunul și tradițiile legate de Crăciun. Dar prin intermediul dumneavoastră, nădăjduim să ajungă și la ei mesajul nostru. Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, mesajul Evangheliei Sale, are mare importanță pentru toți. Simion Mehedinți ne spune că „un om, ca și un popor, atâta prețuiește, cât a înțeles din Evanghelie”[6].
Dorim ca sărbătorile Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei să le petreceți cu bucurie, cei tineri să știe și cei bătrâni să poată. Sărbători fericite! și La mulți ani! vă zice
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
[1]Mihai Eminescu, O, rămâi, în volumul de poezii – proză literară, Editura Cartea Românească, p. 88.
[2]Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Eminescu, București, 1985, p. 75.
[3]Jan Amos Comenius, Didactica Magna, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 34.
[4]Dumitru Călugăr, Hristos în școală, Sibiu, 1934, pp. 228-231.
[5]Vasile Voiculescu, Integrala Operei Poetice, Editura Anastasia, București, 1999, p. 575.
[6]Simion Mehedinți, Creștinismul Românesc, Editura Anastasia, București, 1995, p.1.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

ECONOMIE
Emil Boc: „Colegii mei de facultate s-au pensionat. Eu tot la șaibă”. Vrea reducerea inechităților sociale

Formarea unui nou Guvern este pe ultima sută de metri, dar este necesar ca partidele pro-europene să se pună de acord cu privire la reformele care vor fi adoptate în următorii ani.
Emil Boc, fost prim-ministru, actual prim-vicepreședinte al PNL, a vorbit despre reformele care ar trebui făcute, în opinia lui. Iar cea mai importantă este cea care ar reduce inechitățile sociale.
Emil Boc: „Colegii mei de facultate s-au pensionat. Eu tot la șaibă”
Emil Boc, care a condus un guvern în ani de criză economică, spune că trebuie eliminate inechitățile sociale, și asta cât mai repede.
„Eu am terminat două facultăți la zi. Colegii mei de la ambele facultăți sunt pensionari. Cei de la Drept sunt pensionați de 10 ani… și eu tot la șaibă”, a declarat Emil Boc la Napoca Live.
Primarul Clujului spune că nu este normal să existe angajați care se pensionează la vârsta de 44–45 de ani doar pentru că sunt specialiști care pleacă din sistem.
„Să ne înțelegem, nu am nimic cu oamenii, pentru că ei au activat în regimul pensiilor speciale, au activat în baza unei legi. Dar cei care au făcut aceste legi au greșit… Acest lucru este și profund ineficient pentru sistemul nostru public, pentru că oameni care ajung la vârful maturității profesionale la 50 de ani, cum sunt judecătorii, procurorii, lucrătorii în poliție, armată, ar trebui să muncească măcar până la 55–60 de ani”, a declarat Emil Boc.
Egalitate de tratament în ceea ce privește plata taxelor
Edilul a spus că, din punctul lui de vedere, trebuie corectate aceste lucruri din sistem.
„Trebuie să fie un stat care să ofere egalitate de șanse pentru fiecare. Nu egalitarism…, dar putem fi egali în drepturi… Eu cred că acest proces nu se poate finaliza fără reforme structurale, iar asta înseamnă o reformă pe verticală. Ierarhizezi, dai niște principii, iar acelea produc efecte pe termen lung”, a mai spus Emil Boc, care a subliniat, încă o dată, că trebuie să existe egalitate de tratament în ceea ce privește plata taxelor și a arătat că, încă din anul 2012, s-a înrăutățit dramatic colectarea acestora.
„Reforma administrativă va distruge firele văzute și nevăzute, existente la nivel județean”
Emil Boc a pledat, din nou, și pentru realizarea reformei administrative, care, spune el, va elimina cheltuielile inutile ale statului, făcând referire la cele peste 1.000 de primării care nu au bani proprii pentru a plăti cheltuielile curente. Dar primarul Clujului s-a referit și la o altă problemă, pe lângă cea financiară.
„Reforma administrativă va aduce și avantajul distrugerii firelor văzute și nevăzute existente între diversele structuri de la nivel județean, regional, care s-au închegat în ultimii 56 de ani, de la ultima reformă administrativă.
Aceleași structuri sunt de 56 de ani, chiar dacă oamenii s-au schimbat. Se cunosc între ele, nu ai control eficient de la vârf, dar dacă le reorganizezi și rupi firele existente, intră din nou în funcțiune un mecanism de eliminare a potențialelor surse de influență”, a mai spus Emil Boc, care susține că această reformă trebuie făcută acum, ca să poată fi implementată în anul 2028.

Un incendiu a izbucnit, joi, la o casă din Câmpenești, în Cluj. O fată de 16 ani a suferit arsuri și traumatisme și a fost dusă la spital. Focul ar fi pornit de la o instalație fotovoltaică.
„Pompierii din cadrul Detașamentului 1 Cluj-Napoca și Punctul de Lucru Jucu au intervenit pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o casă de locuit situată în localitatea Câmpenești, comuna Apahida.
INCENDIU la Câmpenești, în Cluj. Fată de 16 ani dusă la SPITAL cu arsuri și traumatisme
La fața locului s-au deplasat 3 autospeciale pentru stingerea incendiilor și un echipaj SMURD, unde au găsit două încăperi din interiorul imobilului, cuprinse de flăcări. O tânără, în vârstă de 16 ani, prezenta arsuri la nivelul membrelor superioare și un traumatism. Aceasta a primit primul ajutor calificat de la echipajul SMURD, iar ulterior a fost transportată la spital pentru investigații și îngrijiri medicale. Conform primei evaluări acesta era conștientă și cooperantă.
Intervenția pompierilor a împiedicat propagarea flăcărilor mai departe de limitele în care au fost găsite.
Conform cercetărilor preliminare incendiul a pornit de la o defecțiune a instalației fotovoltaice amplasată pe imobil”, a transmis ISU Cluj.
CLUJ24 TV
EXCLUSIV. Mircea Baniciu: Am avut oameni de ispravă, ca Șerban Foarță sau Andrei Ujică care au acceptat să stea în umbra noastră

Mircea Baniciu este o instituție. Ba, chiar mai multe: instituția Phoenix, instituția Pasărea Colibri și instituția Mircea Baniciu propriu-zisă. Este o statuie vivantă a muzicii românești iar gândul unui podcast cu el a fost intimidant. A dat sute de interviuri de-a lungul celor peste 50 de ani de carieră, numai în ultimul an a fost pe la toate podcasturile bucureștene: m-a obligat nevasta, zice, să-mi promovez turneul „Eșarfă în dar”. Până la urma șarmul inegalabil și talentul de povestitor, care are ce povesti!, ale lui Mircea Baniciu au învins în podcastul Contraste de pe Cluj24, care astfel a devenit o incursiune prin „lunga lui viață faimoasă”- o parafrază după poetul Adrian Păunescu pe versurile căruia Mircea Baniciu nu a compus niciodată vreun cântec, deși i s-a cerut, uneori imperativ! Dar și asta este o poveste….(Florin Danciu)
„Nu m-am prea apropiat de ceea ce se întâmplă politic în România, deși, în mod normal, ar fi trebuit să fiu mai implicat, așa cum orice cetățean civilizat trebuie să fie aproape de ce se întâmplă. Dar s-au întâmplat atâtea, încât mie mi-a fost greu să-i urmăresc. Mai ales campania asta electorală, a fost ceva…!”
””Nu suferiți că n-ați fost invitat la Cotroceni?” „Nu, nu. Deși, uite, acum mă gândesc că aș fi putut fi chemat la Cotroceni. . Măcar să cântăm Andrei Popa în spiritul victoriei!””
Cum s-a desființat Phoenix
„Moni Bordeianu avea pașaportul în buzunar la spectacolul care s-a organizat în 1970 la Timișoara, urmând ca fondurile să fie date pentru sinistrații de la inundațiile din același an și care a fost un spectacol cu oficialități, deci primăria și Consiliul Județean…Partidul. Partidul și toată protipendada Timișoarei. Era o lojă oficială la Sala Sporturilor Olimpia din Timișoara. Și Moni Bordeianu, care era un tip ușor zvăpăiat și avea părerile lui, mai ales având și pașaportul în buzunar… Pleca în Germania.
S-a luat de cei din, cum îi spune, din loja oficială. Da, spunându-le că vă legați de cămășile noastre colorate. El a și declarat într-un interviu, zice, în sfârșit, zice, puteam să le spun părerea mea despre ei. Zice, ce am avut eu ceva cu costumele voastre gri și cu ținuta voastră, nu știu cum, insipidă și, nu știu, s-a luat de ei, că noi scriem poezie, noi facem muzică, ce aveți cu noi și așa mai departe.
Și sala, fiind foarte aproape de complexul studențesc, era înțesată cu studenți. Deci, erau pe și pereți studenți. Deci, majoritatea erau studenți, publicul. Și vă spun că s-a făcut o rumoare atunci și a ieșit un scandal monstru, că ăștia s-au sculat, partea oficială, și au ieșit din sală, iar ieșind din sală, să te ții ce aplauze au primit de la studenți. I-au aplaudat studenții, bineînțeles, nu în sensul bun. A doua zi Phoenix-ul era desființat.”
Iliescu ținea la noi
„Nicu Covaci, ca să repună Phoenix-ul pe picioare, a trebuit să-l caute pe Ion Iliescu care era în Timișoara. A fost prim-secretar la Iași și l-au degradat de la prim-secretarul județului Iași la prim-secretarul UTC, cu probleme cu tineretul în Timișoara Era așa, șeful UTC-ului și care se ocupa de tineret, de spectacole, de mă rog, ce se întâmpla pe planul ăsta. Și Covaci a zis uitați-vă, avem cântece românești, noi suntem ăștia și vrem să facem totuși, să continue numele de Phoenix și să fie ceea ce ne-am dorit noi să fie.
Și Iliescu a zis, bineînțeles, o să facem o comisie și au adus o comisie de compozitori printre care erau Moculescu, mi se pare, era Chiriac, tatăl Corinei Chiriac, Mircea Chiriac și unii compozitori de muzică, mă rog, de osanale și de din astea, care au venit să vadă ce propunem, ce am propus noi. Bineînțeles că noi am repetat, am făcut niște cântece, primele cântece Phoenix bazate pe universul ăsta popular românesc și cu teme românești. Iliescu a zis, faceți chestia asta, pentru că Iliescu ținea la noi, la Phoenix, adică la numele de Phoenix!”
Importanța copiilor
„Pentru mine copiii sunt foarte importanți și cred că e cel mai important scop în viață. Da. Să ai copii și să poți să te ocupi de ei.”
„I-am zis fiicei mele, măi, am dat o grămadă de bani pe tine, pentru educația ta, pentru ceea ce ești tu acum și tu te apuci de cântat, te duci, măi, în toate cluburile și peste tot? N-am prea fost eu de acord. Nu e ce trebuie pentru o fată, cum îți poți întemeia o familie dacă ești tot plecată, nu cred că e în regulă. Și zice, dar tu cum ai făcut?”
„„De peste 50 de ani sunteți faimos!” „Nu fac caz din asta. Lasă, cum să spun, faima o lăsăm în altă parte.””
„Singura filmare de televiziune care a rămas a fost făcută de Vornicu, Tudor Vornicu, care avea emisiunea de varietăți și care era un mare iubitor al Phoenix-ului, deci era unul dintre fanii noștri. N-a fost o singură filmare, au fost mai multe care s-au șters și a rămas doar una.”
Ujică și Foarță
„Deci noi eram vârful de lance, aș putea să spun, pentru că în spate aveam un regizor, era Victor Cârcu, care era scriitor, era Paul Șuvagău, care era terminase medicina, dar se ocupa cu literatura. Era profesorul de filozofie, Mureșanu, pe care l-am avut și în facultate ca profesor de științe sociale, Andrei Ujică era încă student la litere și Șerban Foarță, care era deja un scriitor consacrat.
Scria poezii, avea niște cărți deja scrise. Deci oameni de zăbavă aș putea să zic, și de ispravă, care au acceptat cumva să fie în umbra noastră. Noi fiind Lumina, cumva, și cei care eram în față. Iar cu ei ne întâlneam tot timpul. Tot timpul ne întâlneam.”
„Ujică era în complexul studențesc, Andrei Ujică, și îl invita mereu și pe Șerban Foarță la mine și zicea, pregătește și tu niște Havana Club, că-i place. Și zice, versurile numai așa pot să iasă!”
„Au venit Foarță și Ujică să facem Cantafabule. Foarță s-a inspirat dintr-un bestiar vechi franțuzesc. M-au explicat ce înseamnă animale fantastice și cu toate simbolurile alea. Păi de-aia am avut niște ședințe de nu știu câte sticle de rom în care l-am rugat să-mi explice:
Măi frate, eu stau în față și pe mine mă întreabă lumea ce-i cu Dulfu, ce-i cu Scarabeu, ce-i cu toate alea, cu toate…Aspida, cu Vasiliscu. Ce-i Aspida, nu știu ce. Explică-mi și mie despre ce cânt, pentru că pentru mine lucrurile astea au fost… Habar n-aveam, îți dai seama. Eu nu citise bestiarul lui, nici Ujică nu știa care era mâna lui dreaptă. Deci, versurile s-au scris într-un ritm extraordinar de pozitiv, pentru că el a făcut și versuri pe cântecele lui Covaci.”
Păunescu, bun organizator
„Fetele ajungeau până acolo la Semenic sâmbăta și duminică. O dată pe săptămână veneau muzele. Veneau și prieteni, veneau și ziariști, veneau și oamenii care scriau despre noi atunci. Dar numai sâmbăta și duminică. Luni, marți, miercuri, joi și vineri era muncă. Erau zile de muncă. Și serios. Se muncea serios.”
„Păunescu era un foarte bun, cum să spun organizator, și om care a simțit care e treaba. El voia să facă cenaclu ăsta și nu știa exact cum. S-a înțeles cu noi și cu Covaci, care deja aveam scule, aveam instalație de sunet… Păi la primele spectacole majore ale Cenaclului Flacăra scria Phoenix mare și cenaclul Flacăra mic.
Așa a ajuns Păunescu să fie vizibil. Și lumea venea la Phoenix de fapt. Și s-au întâmplat niște lucruri acolo și Covaci a renunțat la timp. S-a certat cu Păunescu. S-au certat, da, pentru că noi aveam ținuta noastră de scenă nu ce avea Păunescu în garderobă, și zice, așa voi nu intrați pe scenă! Și Covaci a zis, nicio problemă, plecăm. Dar nu se putea, pentru că sala deja vuia când a anunțat Păunescu că nu mai intră Phoenix!”
„Nu prea îmi place să vorbesc de chestia asta, eu n-am fost de acord cu plecarea. Da, i-am și spus lui Nicu, i-am pus niște întrebări. Unde ne ducem? Cine ne așteaptă? Ce cântăm acolo? Că niciunul nu știa, în afară de Nicu, care vorbea o șvăbească germană, de asta, de banat, înțelegi? Deci, ce avem noi de făcut acolo? Și, cum adică să plecăm de aici, din România, unde eram monștri sacri, înțelegi? Să plecăm în Germania să spălăm pe jos și să spălăm vase?!”
Repartizat la Arad
„După ce au plecat colegii din Phoenix, m-au luat pe mine la întors ăștia de la Secu și au zis, dumneavoastră ați plecat de la postul de arhitect pe care l-ați primit inițial prin repartiție.
Repartiție în Arad, la primăria din Arad, la Sistematizare și nu știu ce. Și era un post foarte bun, făceam bani acolo, dar eu am zis că vreau să cânt cu Phoenix mai departe. Și ăștia venind după noi, securiștii, securitatea, au zis, dumneavoastră n-ați respectat repartiția la post. Și zic, ce se întâmplă?
Vă plătiți studiile. Deci trebuie să vă angajați undeva, să fiți angajați ca arhitect pentru că ați făcut școala, statul v-a plătit. Și aveau dreptate în felul lor. Înțelegi? Și atunci m-am angajat pentru o foarte scurtă perioadă ca să aibă și ei actele, că ei erau puși de alții, toată lumea era pusă de cineva, erau puși de alții să mă verifice și să vadă că, uite, Baniciu s-a încadrat.”
„A plecat Phoenix-u și eu eram un străin pe stradă, lumea se uita, cum dracu de este în țară? Pentru că lumea știa că am plecat toți. Așa se știa în țară.”
Album cu patru piese
„Cred că s-au sfătuit, ei între ei și cu Tudor Vornicu, în TVR: ce facem cu Mircea Baniciu? Deci, ce facem cu ăsta? Ăsta a fost vârful de lance al Phoenix-ului. Hai să-l folosim în televiziune. Și au zis, da, hai să-l promovăm. Da, dar ăsta vine cu piesele de la Phoenix! Și atunci mi-a zis Vornicu, vii în studio, cânți cu chitară sau cânți cum știi, faci ce știi să faci mai bine, să vedem ce poți imprima și vreau să văd dacă poți cânta și fără ei!”
„Mi-au luat patru piese din cele pe care le imprimasem în televiziune, care erau piesele mele, nu mai erau de la Phoenix și mi-au făcut un album, un album mic, roșu, care conținea patru piese: Dacă ai ghici, Hai la joc, La hanul ulciorului nesecat și nu mai știu ce, patru piese. Și mi-au făcut disc, un disc care s-a vândut ca pâinea cadă. Mi-au zis cei de la Electrecord: ai o vânzare diabolică, păcat că nu putem să te plătim. De ce? Pentru că zice, bă, banii îi ia televiziunea, că sunt piesele lor.”
„În perioada aceea, pentru fetele cu pretenții, nu reprezentam un lucru foarte important: n-aveam o casă specială, n-aveam o familie bogată, n-aveam un scop, adică să fii vedetă nu era o mare șmecherie pentru lumea bună din București! Era mare șmecherie pentru scenă, pentru viața mea și așa ceva. Dar niciodată nu am simțit chestia asta cu vedetismul. Te întrebau, unde lucrezi?
Uite, Leluț Vasilescu, fostul toboșar al Compactului, s-a dus să o pețească pe viitoarea soție și tatăl socru, care era în capul mesei, l-a întrebat Leluțule, ce faci, care e munca ta? Și zice, domnule Vasile, eu cânt. Zice, bine, de cântat cântăm toți, dar unde lucri?!”
Versuri de lacrimi
„Am repetat două săptămâni pentru discul ăla galben, care a sunat demențial pentru vremea aia. Mi-a zis și Aldea, Dan Andrei Aldea, care era cumva mentorul nostru spiritual în perioada aceea, când am venit cu discurile în Timișoara: unde dracu’ ai imprimat discul ăsta? Că zice, sună ca afară, zice, chiar mai bine. Cum l-ai imprimat? Și am zis în Electrecord, când am terminat imprimările, Fredi Negrescu, inginerul de sunet a zis, Baniciule, tu pleci la Timișoara și te rog frumos, lasă albumul ăsta pe mâna mea.”
„Una dintre piese da, era Întelegere. Și când am cântat-o la Cenaclul Flacăra, Păunescu era îndrăgostit. Țin minte că era o profesoară cu care era el acolo. A dat o lacrimă și a venit în spate: Baniciule, cine dracu a scris versurile, de unde ai luat versurile astea? Zic, Lermontov. Am să-ți dau și eu niște poezii să scrii muzica. Nu s-a întâmplat niciodată. Dar a rămas imaginea cu Păunescu care a dat o lacrimă…”
„La un spectacol al Cenaclului, când am băgat o piesă Phoenix s-a ridicat lumea în picioare. Și Păunescu s-a speriat atunci. Și pur și simplu m-a dat afară de pe scenă. Am terminat de cântat. La revedere, mulțumim, frumos, poți să pleci. Da. Ăia erau în sală, în picioare. Știi? Și… mi-am luat ghitara și am plecat. Îți dai seama că nu mi-a căzut bine. Și în drum spre gară, l-a trimis pe unul din oamenii lui, din… ăștia cu mușchi care stăteau în spatele lor. Și zice, du-te înapoi că e nenorocire.
Zic, m-a dat afară de pe scenă. La revedere! Niciodată nu o să mă mai prindă pe scenă. Du-te înapoi că ăsta te desființează. Poate să facă ce vrea, am zis! De atunci nu m-am mai dus la Cenaclu niciodată.”
„Și Pittiș a zis, la un concert la Vâlcea: l-am degradat pe Baniciu de la cea mai mare pasăre, Pasărea Phoenix, la cea mai mică, Pasărea Colibri! Eu am zis, nu-i potrivit numele ăsta de Colibri? Ba da. Zice, hai să vezi. Și într-adevăr el a început să primească scrisori la radio: când mai cântă Paserea Colibri? Și de acolo s-a declanșat explozia! Zece ani am ras totul cu Pasărea Colibri!”
EVENIMENT
UPDATE FOTO. Alt accident în Florești, cu două mașini implicate. O femeie și doi copii mici, la spital

Pompierii din cadrul Punctului de Lucru Florești și a Gărzii de Intervenție Gilău au intervenit, joi, la un accident rutier petrecut pe strada Avram Iancu din localitatea Florești.
”La fața locului au ajuns o autospecială cu modul de descarcerare, un echipaj SMURD și unul al Serviciului de Ambulanță Județean Cluj. Echipajele operative au găsit două autoturisme avariate fără persoane încarcerate în acestea.
O femeie și doi copii, în vârstă de 2 și 5 ani, au primit primul ajutor calificat la locul accidentului, iar ulterior au fost transportați la spital pentru investigații și îngrijiri medicale.
Conform primelor evaluări aceștia erau în stare de conștiență și erau cooperanți”, au spus reprezentanții ISU Cluj.
În Florești a mai avut loc joi dimineață un alt accident rutier.
UPDATE. Un șofer a intrat pe roșu în intersecție
”La data de 12 iunie a.c., în jurul orei 11:20, polițiștii au fost sesizați cu privire la producerea unui accident rutier pe DN1 – E60, la intersecția cu strada Dumitru Tăuțan, din comuna Florești.
Din primele cercetări a reieșit faptul că un tânăr de 28 de ani, din comuna Gilău, care conducea un autoturism din direcția Gilău spre Cluj-Napoca, ar fi pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, intrând în coliziune cu un alt autoturism, condus dinspre strada Dumitru Tăuțan de un bărbat de 40 de ani, din comuna Florești.
În urma evenimentului a rezultat rănirea unei tinere de 27 de ani și a doi minori de 2 și 5 ani, pasageri în autoturismul condus de bărbatul de 40 de ani.
Ambii șoferi au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatele fiind negative”, arată IPJ Cluj.
Cercetările sunt continuate pentru stabilirea cu exactitate a circumstanțelor în care a avut loc evenimentul.